La nivel european, ceea ce este numită taxă de oraș este o taxă turistică locală. În multe țări se numește „tourist tax” sau „city tax” și reprezintă o sumă pe care o plătesc vizitatorii unui oraș, de obicei per persoană, per noapte de cazare. În cele mai multe cazuri, taxa nu este inclusă în prețul afișat inițial, ci este achitată direct la unitatea de cazare, la sosire sau la plecare. Sumele diferă în funcție de zonă.
În orașele sufocate de turiștii, călătorii regăsesc pe factura de cazare o linie separată numită taxă de oraș, taxă hotelieră sau taxă de promovare turistică. Scopul acestei taxe este să aducă bani suplimentari la bugetul local, bani care să poată fi folosiți pentru întreținerea infrastructurii, curățenie sau protejarea patrimoniului.
Un oraș cu un flux turistic foarte mare și costuri ridicate pentru administrarea spațiilor publice, poate avea o taxă mai mare, autoritățile argumentând că turiștii trebuie să contribuie la repararea străzilor, curățenie, transport sau protejarea patrimoniului, precizează evz.ro. În Europa, diferențele între taxele de oraș sunt foarte mari, iar câteva destinații au ajuns în topurile celor mai ridicate taxe turistice.
La Veneția, autoritățile au introdus nu doar o taxă de cazare, ci și o taxă specială pentru vizitatorii de o zi. Așa-numita „Venice Access Fee” este în 2025 de 5 euro pe zi pentru cei care intră în orașul vechi în anumite zile aglomerate, iar pentru rezervările de ultim moment suma ajunge la 10 euro. Această taxă se adaugă celei de cazare, care variază, în funcție de sezon și tipul unității, între 1 și 5 euro pe noapte de persoană.
Amsterdam este unul dintre orașele cu cele mai ridicate taxe turistice din Europa. Administrația locală a crescut cota până la 12,5% din tariful pe noapte, la care se poate adăuga și o sumă fixă per persoană. În Franța, taxa locală de sejur („taxe de séjour”) variază și poate ajunge până la peste 13 euro pe noapte în anumite cazuri, în timp ce la Paris plafonul maxim a fost ridicat la peste 15 euro pe noapte, în funcție de tipul și categoria cazării.
Înainte de a pleca într-o vacanță în străinătate, turiștii trebuie să aibă în vedere câteva aspecte:
Modalitățile de aplicare a taxei de oraș sunt variate, putând fi fixe sau variabile, asociate tipurilor și categoriilor hoteliere, prețului, localizării și perioadei. În Europa, cele mai multe taxe se încadrează în intervalul 1-5 euro pe noapte de persoană, dar sunt și orașe care impun turiștilor taxe care pot ajunge și la 15 euro. Impozitele și taxele, inclusiv taxa hotelieră, se aprobă de consiliile locale din fiecare oraș, în limitele stabilite de legislația națională.
Recomandarea autorului: Îndrăgostiții, taxați cu 12 euro la Casa Julietei din Verona. Faimosul balcon din opera lui Shakespeare a provocat haos și proteste în oraș