VIDEO | Palatul Universul din București, „casa” primului ziar de mare tiraj din România (DOCUMENTAR)

Palat Universul se află la intersecția străzilor Ion Brezoianu și Constantin Mille din Capitală și este fostul sediu al ziarului „Universul”, din prima jumătate a secolului al XX-lea. Prima clădire, corpul C al actualului palat, numit și casa Cazzavillan, a fost construit înainte de anul 1884 de ziaristul italian Cazzavillan.

Luigi Cazzavillan sosise în România în calitate de corespondent de război și a decis să se stabilească în București. În 1881, acesta a scos prima gazetă tipărită de el, numită „Fraternitatea româno-italiană“, iar peste trei ani, în anul 1884, după mai multe formule editoriale, a fondat ziarul „Universul“.

Publicația a avut un mare succes la public, fiind prima din presa autohtonă care a abordat subiecte de fapt divers, precum crime, violuri, furtuni și sinucideri.

AVARIE Atac cibernetic la Complexul Energetic Oltenia. Sistemele informatice au fost blocate

16:24

JUSTIȚIE Vlad Filat, fost premier al Republicii Moldova, dat în urmărire internațională pentru spălare de bani

16:22

La scurt timp de la lansare, Universul a devenit cel mai citit din România, cu tiraje impresionante pentru acea perioadă. În timp ce ziarele tradiţionale atingeau tiraje de aproximativ 5.000 de exemplare, „Universul” depășea 80.000.

Corpul clădirii, construit de Luigi Cazzavillan a devenit cu timpul, neîncăpător pentru redacția ziarului, care era cea mai mare din România în acel moment. Astfel că, ulterior s-a discutat despre construirea unei noi clădiri.

Italianul a murit, însă, în anul 1903, iar soția sa a moștenit toată averea. Așadar, aceasta a devenit proprietara celui mai mare cotidian al Capitalei.

Șase ani mai târziu, fosta soție a lui Cazzavillan s-a recăsătorit cu Nicolae Dumitrescu Câmpina, acesta preluând directoratul ziarului până la divorţul acestora, în 1914.

La scurt timp, aceasta a pierdut conducerea ziarului și a fost preluat de avocatul familiei, Virgil Dărăscu, împreună cu Stelian Popescu.

În perioada 1926-1930, construcția noului sediu a început după planurile arhitectului Paul Smărăndescu, cel care a proiectat, în anul 1911 și reședința lui Stelian Popescu.

Conceput ca două corpuri distincte, Palatul avea partea din față destinată birourilor, iar pe cea din spate, tipografiei. Acesta se întinde pe o suprafață de 4.000 mp, iar până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Stelian Popescu a fost deținătorul majoritar al acțiunilor.

Arhitectul Paul Smărăndescu a colaborat cu inginerul Emil Prager și au reușit să finalizeze monumentul reprezentativ pentru perioada de tranziție dintre tradiționalismul și masivitatea specifice stilului neoromânesc și detaliile geometrice tipice modernismului.

La parterul palatului se afla sala de așteptare, mai multe ghișee și un oficiu telegrafic, în timp ce la etajul I se aflau birourile directorilor, sala de consiliu și contabilitate.

Pe de altă parte, la etajul doi erau birourile redactorilor, reporterilor, dactilografilor, secretariatul de redacție, dar și serviciul contencios.

La etajul al treilea se aflau birourile de traduceri, alte publicații anexă ale „Universului”, biblioteca, colecțiile și o parte din arhivă, în timp ce la ultimul etaj se aflau alte birouri. Cu toate acestea, exista și o mansardă în care se afla un bar și o sală de festivități.

Deși nu era complet terminată, clădirea a fost inaugurată pe 2 noiembrie 1930.

În Palatul Universul s-a aflat și Liga Antirevizionistă din România, o asociație construită de elita autohtonă cu scopul de a împiedica revizuirea tratatelor de pace de după Primul Război Mondial.

Elita era în strânsă legătură cu patronul ziarului Universul, Stelian Popescu. Astfel, parteneriatul patronului cu liga a atras atenția regimului dictatorial al Regelui al II-lea, care a intrezis liga în anul 1939.

Stelian Popescu a condus „Universul“ între 1916 şi 1943, an în care şi-a dat demisia. Un an mai târziu, s-a refugiat în Elveția. Acesta a fost declarat criminal de război și a fost condamnat în absență la procesul ziariștilor.

Atunci, întreaga sa avere a fost confiscată de regim, în timp ce ziarul a fost preluat de un comitet de direcție și a mai funcționat o perioadă. În anul 1953, ziarul Universul și-a încetat apariția.

În anul 1948, clădirea a devenit sediul Întreprinderii Poligrafice. Cinci ani mai târziu, în locul societății Universul au funcționat redacția și tipografia ziarului Informația Bucureștiului, iar după 1989, pentru o perioadă de aproximativ 10 ani, redacția și tipografia ziarului Libertatea.

În anul 1990, compania și-a reluat numele: Universul. Cinci ani mai târziu, aceasta a fost privatizată, iar bunurile societății din proprietatea statului au trecut în proprietatea celor care lucrau în interiorul clădirii.

În anul 2006, clădirea a devenit proprietatea omului de afaceri Jonathann Mann. După câteva lucrări de restructurare, Palatul a ajuns să aibă mai multe utilități.

În prezent, clădirea are șapte etaje, dintre care la subsol se află un teatru independent și un wine-bar, la etajul 1 se află Salonul de proiecte, care are și un cocktail bar, o sală de dans, un studio de înregistrări.

La etajul al doilea sunt birourile inginerilor de instalații și arhitecți, în timp ce restul etajelor sunt ocupate de alte birouri.