Patrick André de Hillerin intervine în ”Războiul merdenelelor”. Ce nu s-a spus încă despre margarină și Edmond Niculușcă

Andrē Patrick de Hillerim intervine în ”Războiul merdenelelor” și îl critică dur pe Edmond Niculușcă. Jurnalistul susține că discuția despre margarină și unt trebuie privită în contextul istoriei gastronomiei și amintește că margarina are, la rândul ei, origini franceze.

Patrick André de Hillerin îl acuză pe Edmond Niculușcă de superficialitate și susține că afirmațiile acestuia despre merdenele și margarină fac parte dintr-o dezbatere mai amplă privind istoria gastronomiei.

”Edmond Niculușcă este un incult superficial, ceea ce, totuși, n-ar trebui să ne mire. Povestea cu merdenelele și margarina face parte dintr-o serie care se cheamă „Istoria gastronomiei”. Ăla era (nu mai este, că a fost șters) episodul 6. De fapt, în episodul cu pricina domnul Niculușcă făcea o comparație mai degrabă între margarină (ceva inferior, specific untermensch-ilor) și unt (ceva superior, caracteristic ubermensch-ilor). Iar untul, se știe, este caracteristic bucătăriei franțuzești, ea însăși superioară tuturor celorlalte bucătării ale lumii (cred unii ca Niculușcă, părerile fiind, altfel, împărțite)”, a scris Patrick André de Hillerin pe pagina sa de Facebook.

BREAKING NEWS Petrișor Peiu, EXCLUSIV după adoptarea Legii ANI. Își va anunța „cel mai probabil” demisia de la conducerea grupului senatorial AUR, pe 1 septembrie și susține că e victima unui complot în interiorul partidului: „pare că mi s-a înscenat chestia asta/ dacă nu mai au nevoie de mine, asta e/ am anunțat din timp că nu voi fi în București, absența mea nu are legătură cu votul”

14:32

SANCȚIUNI ANSVSA a descoperit două tone de alimente neconforme pe litoral. Ce amenzi a aplicat

14:20

Patrick André de Hillerin: ”În 1869, chimistul francez Hippolyte Mège-Mouriès inventează margarina ”

Potrivit relatării de pe rețelele sociale, povestea începe în timpul domniei lui Napoleon al III-lea.

”Și aici intervine incultura anterior amintitului: margarina, chiar ea, este de asemeni un produs al culturii franceze. În 1866, Napoleon al III-lea, de profesie împărat, a lansat un concurs pentru inventarea unui substitut al untului, substitut care să fie mai ieftin și mai stabil. Napoleon al III-lea, așa împărat cum era el, voia un produs viabil pentru armată și pentru clasele sociale mai puțin bogate, căci untul, pe vremea aia, era scump și se altera repede, că nu prea existau (deloc) frigidere. Se mai păstrau lucruri la gheață, dar și asta era o chestie scumpă. 

În 1869, chimistul francez Hippolyte Mège-Mouriès inventează margarina (oleomargarina, cum a numit-o el atunci), pentru care obține brevetul francez nr. 86.480, depus pe 15 iulie 1869. Nu se cunoaște valoarea premiului oferit de către Napoleon al III-lea.

Margarina lui Mège-Mouriès se făcea din seu de vită, lapte degresat sau apă și alte ingrediente care aveau rolul de a imita textura și gustul untului. Numele de margarină vine de laacidul margaric, descoperit de Michel Eugène Chevreul (tot francez) în 1813-1814, la origine stând cuvântul grecesc margaron (μάργαρον), care înseamnă „perlă” și face trimitere la aspectul sidefiu al grăsimii. Acidul margaric (acid heptadecanoic) se găsește în mod natural în cantități foarte mici în unt, lapte, grăsime de vița, grăsime de oaie și în alte grăsimi ale animalelor rumegătoare”, a explicat acesta.

”Dacă băgați margarină, sunteți mai franțuziți decât credeți”

Ulterior, Hippolyte Mège-Mouriès și-a vândut brevetul unei companii olandeze, Jurgens. Compania avea să se dezvolte ulterior, iar istoria sa este legată de formarea grupului care a devenit gigantul internațional Unilever.

”Hippolyte Mège-Mouriès și-a vândut patentul pentru margarină firmei olandeze Jurgens, din care a crescut și s-a dezvoltat actuala mega-multinațională Unilever.

Așa că, oameni buni, stați liniștiți: dacă băgați margarină, sunteți mai franțuziți decât credeți, fiindcă margarina are o certă și patentată origine franceză, în timp ce untul vine din negura timpului și nu poate fi revendicat doar de francezi”, a mai scris Patrick André de Hillerin.