Patrick André de Hillerin scrie despre jefuirea vilei lui Marilen Pirtea, care nu există în declaraţia de avere: „Hoții au devenit mai tari decât ANI”

Rectorul Universităţii de Vest din Timişoara, Marilen Pirtea, a fost călcat de hoţi în vila pe care nu o are trecută în nicio declaraţie de avere. Episodul i-a amintit jurnalistului Patrick André de Hillerin de o poveste de pe vremea comunismului ceauşist cu întâmplări asemănătoare care ar trebui să-i ruşineze şi pe angajaţii Agenţiei Naţionale pentru Integritate. 

„Hoții au devenit mai tari decât Agenția Națională de Integritate și fac ordine în averile politicienilor” este concluzia la care a ajuns editorialistul Gândul în cea mai nouă postare a sa.

FLASH NEWS Trump l-a îndemnat, din nou, pe Zelenski să oprească atacurile asupra rafinăriilor de petrol din Rusia. Ce au discutat cei doi șefi de stat la telefon

23:20

CONTROVERSĂ Traian Băsescu spune că el l-a „inventat” pe Siegfried Mureșan ca om politic. Ce spune despre banii primiți de europarlamentar de la „Pinalty”

22:57

Acesta face referire la furturile cărora le-au căzut victime mai multe figuri publice din Timişoara, evenimente petrecute recent

„There is no house in No Orleans

Pe vremea lui Ceaușescu circula o poveste (a circulat și după aceea) despre o serie de spargeri date în casele unor oameni cu mulți bani, pe vremea aia: doctori, directori de fabrici, șmecheri din partid, milițieni cu funcții mari. Și se furau sume mari de bani pe care ăia le aveau în casă (de ordinul sutelor de mii de lei, pe vremea aia), bijuterii în valoare de alte zeci sau sute de mii, aur, aparatură electronică, haine de blană etc.

Vă puteți gândi că, fiind vorba despre oameni cu bani și influenți, Miliția a intervenit repede și i-a prins pe hoți.

Nope.

Pentru că nimeni nu a depus vreodată plângere la Miliție. Nici la Miliție și nicăieri. Pentru că oamenii ăia, oricât de șmecheri erau ei în societatea comunistă, nu puteau reclama furtul unor sume și obiecte pe care, legal, nu le dețineau și nici nu aveau cum să le dețină sau să le justifice existența.

Se mai spune, chiar, că după un răstimp, respectivii erau abordați, discret, de oameni mai mult sau mai puțin acoperiți ai Securității, care începeau să-i căineze pentru necazul suferit. «Ce necaz?». «Păi spargerea aia, de v-au furat banii din lada frigorifică, bijuteriile…». «Nu, dom’le. Ce spargere? Păi de unde să-mi fure bani și bijuterii, că n-am avut așa ceva niciodată. Eu am bani doar la CEC, pentru Dacie…»”, povesteşte jurnalistul.

Povestea mai spune că exista şi o explicaţie neoficială a unor astfel de episoade curioase, care este posibil să fie la fel de valabilă şi în prezent.

„A circulat și varianta că spargerile, de fapt, erau chiar opera Securității, cu acordul PCR, pentru a-i pedepsi pe respectivi dar fără a-i nenoroci de tot, băgându-i în procese de ilicit.

Ei, bine, cam așa e și poveste cu Marilen Pîrtea, fruntaș PNL, deputat PNL, consilier onorific al lui Bolojan, rector al Universității de Vest.

I-au spart hoții casa, zilele astea. Omul a și recunoscut, de data asta că i-au spart hoții casa, că i-au furat diverse lucruri.

Doar că, ce să vezi, „casa lui Marilen Pîrtea” nu apare în declarațiile de avere.

Hai că am ajuns în momentul în care hoții au devenit mai tari decât Agenția Națională de Integritate și fac ordine în averile politicienilor.”

Posibil ca acesta să fie şi unul dintre motivele pentru care oamenii politici au cerut eliminarea obligativităţii completării declaraţiilor de avere, mai remarcă Patrick André de Hillerin

„Aaa, chiar. Știți că unul dintre motivele pentru care politrucii români nu-și doreau ca declarațiile de avere să fie publice era că spuneau că asta i-ar expune furturilor?

Uite că s-a furat și de unde s-a uitat să se declare….”

RECOMANDAREA AUTORULUI:

Patrick Patrick Andre de Hillerin denunță dubla măsură. Bolojan, aplaudat pentru un deficit mai mare decât deficitul lui Ciolacu, pentru care acesta era înjurat

Patrick Andre de Hillerin comentează prezența președinților români la Forumul de la Davos. „Pe undeva, îi înțeleg și pe ei, omenește vorbind”