Rusia lui Putin a invadat Ucraina în anul 2022, iar așa-zisa „operațiune militară specială” a stat la baza colaborării Moscovei cu Coreea de Nord, Iran și China. În timp ce Moscova se sprijină pe aceste trei țări pentru a-și susține efortul de război, relațiile reciproc avantajoase susțin, simultan, nevoile partenerilor săi în domeniul armelor de distrugere în masă (ADM).
Aceste legături reciproc avantajoase – notează Astrid Chevreuil, Léonie Allard și Nicholas Lokker pentru Center for Strategic and International Studies (CSIS) – includ sprijin diplomatic și transferuri tehnologice din Rusia către Coreea de Nord (RPDC) și Iran, precum și o cooperare mai concretă, cum ar fi furnizarea de uraniu îmbogățit din Rusia către China.
Din anul 2022, însă, Rusia a abandonat acest rol, încurajând în schimb proliferarea nucleară pentru a-și promova obiectivele militare.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F03%2Fprofimedia-0969815662.jpg)
Vladimir Putin | Foto – Profimedia Images
Președintele Donald Trump consideră că acest control al armelor este un obiectiv major pentru al doilea mandat, în ciuda încercărilor eșuate din timpul primului său mandat.
În același timp, noile parteneriate ale Rusiei oferă președintelui Vladimir Putin o pârghie sporită împotriva Statelor Unite în teatrele din Europa și Indo-Pacific, în contextul unor posibile acorduri de control al armelor.
„În acest nou context, pentru ca președintele Trump să fie într-o poziție de forță, contracararea adversarilor care lucrează din ce în ce mai mult împreună împotriva Statelor Unite, în sfera proliferării armelor nucleare, trebuie să fie în fruntea listei strategiilor aliate globale.
Pentru aceasta, Statele Unite vor trebui să consolideze alianțele existente pentru a adopta o abordare cuprinzătoare și coordonată, a contracara proliferarea și a angaja parteneri globali.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F03%2Fprofimedia-0968560673.jpg)
Kim Jong-un – liderul suprem al Coreei de Nord | Foto – Profimedia Images
În octombrie, Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, a numit denuclearizarea peninsulei coreene o problemă închisă, renunțând în mod explicit la opoziția de lungă durată de a recunoaște Phenianul ca putere nucleară.
Cooperarea Rusiei cu Iranul este, de asemenea, îngrijorătoare. Semnatară inițială a JCPOA, în 2015, Moscova a sprijinit eforturile occidentale de a restabili acordul, înainte de invazia din 2022. Aceste eforturi s-au risipit de atunci, Rusia lucrând în schimb pentru a împiedica negocierile”, scriu Astrid Chevreuil , Léonie Allard și Nicholas Lokker în analiza lor.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F03%2Fprofimedia-0968785011.jpg)
Masoud Pezeshkian – președintele Iranului | Foto – Profimedia Images
În paralel, Moscova a furnizat Teheranului tehnologie de rachete și spațială și ar fi putut, de asemenea, să fi oferit asistență pentru programul său nuclear.
În timp ce China s-a abținut de la trimiterea directă de armamament în Rusia, este principalul canal pentru componentele cu dublă utilizare și piese necesare armelor – până la 60% din acestea din urmă, conform surselor ucrainene – și, ca atare, nu poate fi ignorată.
„În schimb, Rusia a facilitat transferurile de tehnologie către China în tehnologii de submarine și rachete, potrivit Statelor Unite. Rosatom furnizează uraniu îmbogățit pentru un program chinez de reactoare, iar primul dintre acestea a început să funcționeze la mijlocul anului 2023.
Aceste programe produc cantități mari de plutoniu, care poate fi folosit pentru a construi arme nucleare după reprocesare. Mai mult, ambele țări patrulează cu bombardiere strategice, încă din 2019, deasupra Mării Japoniei, iar China, în noiembrie 2024, a inclus pentru prima dată noul său bombardier nuclear cu rază lungă de acțiune, H-6N.
Acțiunile Rusiei reduc, de asemenea, costul inacțiunii Chinei în cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Beijingul slăbește regimul de sancțiuni împotriva Phenianului, nereușind să perturbe rețelele locale care facilitează transferurile de la navă la navă de bunuri sancționate – inclusiv arme – către și dinspre Coreea de Nord.
China a sprijinit deja în mod direct modernizarea nucleară a Coreei de Nord din 2017, contribuind cu piese de rachete și lansatoare”, avertizează Astrid Chevreuil , Léonie Allard și Nicholas Lokker.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F03%2Fprofimedia-0962879253.jpg)
Xi Jinping – președintele Chinei | Foto – Profimedia Images
Această cooperare militaro-tehnologică, continuă autorii analizei, „demonstrează un efort comun de a împiedica arhitectura globală a neproliferării, definită încă din anii 1970 de Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (TNP)”.
„TNP rămâne singurul cadru universal și verificabil care să asigure că cele cinci state cu arme nucleare (China, Franța, Rusia, Regatul Unit și Statele Unite) își asumă obligațiile de dezarmare, în timp ce statele nenucleare se angajează să neprolifereze în schimbul garanțiilor de securitate și accesul la utilizări pașnice ale atomului pentru statele nenucleare.
În ultimul deceniu, TNP a fost contestat din cauza lipsei de progrese semnificative pe frontul dezarmării, care a dat impuls mișcării în favoarea dezarmării unilaterale.
Pe partea neproliferării, însă, doar statele necinstite contestau ordinea internațională. Coreea de Nord a părăsit TNP în 2003, pentru a-și continua programul nuclear, iar Iranul era deja pe drumul către un program de arme nucleare înainte de această colaborare.
Ceea ce face situația mult mai periculoasă acum este faptul că state recunoscute cu arme nucleare, precum Rusia și, într-o oarecare măsură, China, ar putea să nu-și mai joace rolul de garanți ai ordinii internaționale împotriva proliferării sau chiar să nu contribuie la aceasta”, mai scriu Astrid Chevreuil , Léonie Allard și Nicholas Lokker.
Pe termen lung, anticipează autorii analizei publicate de CSIS, sprijinul material al Rusiei pentru Coreea de Nord și Iran, combinat cu atitudinea sa permisivă față de ambițiile lor nucleare, este un grav semnal de alarmă, iar cele două țări ar putea fi „oficializate” ca puteri nucleare.
„Scopul Coreei de Nord de a-și normaliza statutul nuclear a fost mult timp o piatră de temelie a politicii sale naționale, iar această ambiție este din ce în ce mai realizabilă.
Odată cu capacitățile nucleare în creștere ale Coreei de Nord și capacitatea sa de a testa rachete balistice în Ucraina, împreună cu Rusia și cu aprobarea Rusiei, regimul se apropie tot mai mult de recunoașterea de facto ca stat cu arme nucleare.
Combaterea potențialului de proliferare al Rusiei va necesita reprioritizarea neproliferării în rândul aliaților occidentali. Europa ar trebui să adopte o poziție mai fermă împotriva rolului Chinei de a permite efortul de război al Rusiei, precum și a sprijinului pe care îl oferă prin facilitarea evadării sancțiunilor ruse și iraniene.
În timp ce China a evitat ajutorul militar direct către Rusia, a facilitat tehnologiile și bunurile esențiale pentru operațiunile militare ale Rusiei. Dincolo de măsurile vizate, națiunile europene ar trebui să continue să dezvolte politici pentru a proteja infrastructura critică, amenințările hibride și lanțurile de aprovizionare pentru apărare, să urmărească instrumente economice defensive inovatoare și să lucreze pentru a contracara influența chineză.
Prin urmare, China poate fi receptivă la apelurile de a acorda mai multă atenție susținerii regimului de neproliferare, subliniind potențialele efecte secundare ale încălcării pentru reputația și interesele sale economice”, precizează autorii acestei analize.
Alături de Statele Unite, aliații și partenerii trebuie să acorde prioritate eforturilor de combatere a proliferării, investind în măsuri de prevenire a fluxului de tehnologii și materiale ilicite care alimentează ambițiile nucleare.
„Acțiunile-cheie includ urmărirea și dezmembrarea rețelelor de achiziții care furnizează Coreei de Nord și Iranului tehnologii cu dublă utilizare și materiale de apărare.
Fie că este vorba de negocierea unui potențial acord în urma acordului bilateral Noul START cu Rusia (care va expira în 2026) sau pentru elaborarea de acorduri regionale cu Iranul sau RPDC, este în interesul Washingtonului să ridice ștacheta pentru neproliferarea armelor nucleare.
Ar fi calea cea mai eficientă de a evita ca proliferarea nucleară să scape de sub control și de a trage Moscova și Beijingul la răspundere pentru angajamentele lor de dezarmare și neproliferare”, încheie Astrid Chevreuil , Léonie Allard și Nicholas Lokker.
Foto colaj – Profimedia Images
Citește și: