Arctica, bogată în rezerve de energie încă neexploatate și zonă care oferă rute maritime globale mult mai scurte, s-a transformat într-un teatru-cheie al competiției marilor puteri. Rusia, mult timp jucătorul dominant în regiune, se află din ce în ce mai izolată de Occident din cauza sancțiunilor impuse după invadarea Ucrainei. Acum intră în scenariu și China, dornică să-și extindă influența în Arctica și dispusă să valorifice toate vulnerabilitățile economice ale Moscovei.
La suprafață, Rusia și China par să creeze și să aprofundeze o alianță arctică.
China a căutat asiduu, de multă vreme, să-și extindă prezența în Arctica, deși nu este un stat arctic. Totuși, în anul 2018, Beijingul s-a declarat „stat aproape arctic” dezvăluindu-și politica față de regiune, punând accent pe cercetarea științifică și pe dezvoltarea economică.
„Dar adevăratele sale ambiții constau în asigurarea resurselor energetice, a rutelor comerciale și a pârghiei strategice în guvernarea Arcticii”, atrage atenția Avesta Afshari Mehr – analist la Durham Diplomatic Society – într-un articol de opinie publicat pe site-ul independent The Moscow Times.
Sancțiunile occidentale au oferit Chinei deschiderea perfectă, continuă Avesta Afshari Mehr. Întrucât firmele europene și americane au fost forțate să se retragă din proiectele rusești din Arctica, întreprinderile de stat chineze au intervenit pentru a umple golul.
„Beijingul a continuat, în secret, sprijinul pentru proiectul Arctic LNG 2 al Rusiei (n.red. – un gigantic proiect de gaz natural lichefiat, estimat la 21 de miliarde de dolari), în ciuda încercărilor occidentale de a bloca finanțarea. Acest lucru nu numai că asigură accesul Chinei la surse vitale de energie, dar îi întărește și poziționarea în economia arctică, făcând-o un partener indispensabil pentru Moscova.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F02%2Fprofimedia-0790649960.jpg)
Președintele rus Vladimir Putin lansează prima linie de lichefiere a gazelor naturale pentru proiectul Arctic LNG-2 | Foto – Profimedia Images
Beijingul este puternic implicat în proiecte NSR, de la finanțarea spărgătoarelor de gheață rusești până la investiții în porturile arctice.
Teoretic, această cooperare este reciproc avantajoasă: Rusia ar câștiga investiții atât de necesare, în timp ce China își va asigura o rută comercială mai rapidă.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F02%2Fprofimedia-0951643644.jpg)
Spărgătorul de gheață cu propulsie nucleară Yakutiya, în timpul testelor – ianuarie 2025 | Foto – Profimedia Images
Cu toate acestea, raportul de putere în acest parteneriat se schimbă în favoarea Chinei. Pe măsură ce firmele de transport maritime chineze câștigă o influență mai mare asupra NSR, Rusia riscă să devină un simplu agent de aplicare, mai degrabă decât o adevărată parte interesată”, explică analistul de la Durham Diplomatic Society.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F02%2Fprofimedia-0951704869.jpg)
Spărgătorul de gheață cu propulsie nucleară Yakutiya, în timpul testelor – ianuarie 2025 | Foto – Profimedia Images
China a evitat, strategic, cooperarea militară deschisă în Arctica, asigurându-se că nu provoacă Occidentul, precizează Avesta Afshari Mehr în analiza sa.
În timp ce, pentru Rusia, Arctica este văzută ca o zonă critică de securitate, mai scrie acesta, „China o vede ca pe o oportunitate economică – sugerând că interesele Moscovei și ale Beijingului nu se potrivesc întotdeauna”.
„În ciuda cooperării lor în creștere, relația dintre Rusia și China în Arctica este departe de a fi egală. În timp ce Moscova caută supraviețuirea economică, Beijingul urmărește câștiguri strategice pe termen lung. Acest dezechilibru de putere ar putea duce în cele din urmă la unele „asperități” în relație.
Un indicator-cheie al acestei nelinişti este reticenţa Rusiei de a acorda Chinei mai multă putere de decizie în structurile de guvernare arctice.
În timp ce Beijingul insistă pentru o mai mare includere în Consiliul Arctic și în alte organisme regionale, Moscova a rezistat până acum să susțină pe deplin aspirațiile Chinei, poate simțind riscurile pe termen lung ale dependenței excesive de partenerul său asiatic”, mai scrie Avesta Afshari Mehr.
Totuși, această adevărată tablă de șah arctică nu este atent monitorizată doar de Rusia și China, ci și de țări occidentale precum Statele Unite, care sunt din ce în ce mai alarmate, atât de ambițiile arctice ale Moscovei, cât și de cele ale Beijingului.
„Această îngrijorare a fost exacerbată la începutul anului 2025, când președintele Donald Trump s-a angajat în ideea de a cumpăra Groenlanda de la Danemarca. Deși, până acum, propunerea a fost batjocorită pe scară largă, ea a evidențiat recunoașterea de către Washington a importanței strategice a Groenlandei, mai ales având în vedere avantajul strategic al pasajului de nord-vest.
Cu toate acestea, administrația Trump își ia foarte în serios interesele în Groenlanda (precum și în Arctica), numai că intervine și o fisură.
Comanda sa pentru 40 de noi spărgătoare de gheață a fost imediat interpretată ca o gafă, având în vedere declinul industriei construcțiilor navale americane, precum și lipsa resurselor. Dar interesele lui Trump în Groenlanda au devoalat și o slăbiciune gravă în ceea ce privește capacitatea SUA de a contracara influența tot mai mare a Chinei și Rusiei în regiunea arctică extinsă.
Groenlanda, bogată în minerale de pământuri rare și situată la o răscruce arctică crucială, a atras deja investiții semnificative chineze.
Pe măsură ce China își adâncește legăturile arctice cu Rusia, SUA și aliații săi vor căuta, fără îndoială, să-și consolideze propria prezență prin Groenlanda, cooperarea NATO și desfășurarea militară sporită.
Arctica, în alte vremuri o frontieră trecută cu vederea, devine rapid o arenă-cheie pentru competiția dintre aceste mari puteri”, încheie analistul Avesta Afshari Mehr.
Foto – Profimedia Images
Citește și: