Rețetă de ciorbă de perișoare ca în 1938. Cum pregătești în stil tradițional acest preparat delicios

Ciorba de perișoare este o supă tradițională românească, iar rețetele din trecut, cum ar fi cea din 1938, sunt adesea simple și pline de savoare. În acea perioadă, ingredientele erau mai puțin procesate și se puneau în valoare prin tehnici de gătit mai naturale. Iată o variantă clasică de ciorbă de perișoare, bazată pe tradiția vremii:

Ingrediente pentru ciorbă:

• 500 g carne de porc sau vită (pentru perișoare)
• 1 ceapă mare, tocată fin
• 2 morcovi, rași sau tăiați mărunt
• 1 țelină mică, rasă
• 2-3 linguri de orez (pentru perișoare)
• 1 ou
• 1 linguriță de sare
• Piper după gust
• 1 foaie de dafin
• 2-3 linguri de ulei
• 1,5-2 litri de apă

APĂRARE Turcia încă evaluează participarea la banca globală de apărare a Canadei

00:58

FLASH NEWS Alexandru Muraru îi transmite 5 mesaje lui Nicușor Dan, înaintea consultărilor de la Cotroceni

23:54

Ingrediente pentru perișoare:

• 500 g carne de porc sau vită, tocată
• 1 ou
• 2-3 linguri de orez
• 1 lingură de sare
• 1/2 linguriță piper
• 1 lingură de mărar sau pătrunjel proaspăt, tocat (opțional)

Preparare:

Pregătirea perișoarelor:

Se amestecă carnea tocată cu oul, orezul, sare și piper, până se obține un amestec omogen.

Se formează perișoare mici, rotunde, cu ajutorul palmelor.

Se pun la fiert într-o oală cu apă clocotită și se lasă să fiarbă la foc mic până când se ridică la suprafață, moment în care se pot scoate și pune deoparte.

Prepararea ciorbei:

Într-o altă oală, se încălzește uleiul și se adaugă ceapa tocată fin, morcovii și țelina, se călesc ușor pentru câteva minute.

Se adaugă apa și se aduce la fierbere. După ce apa începe să fiarbă, se pun perișoarele fierte anterior în supă.

Se adaugă foaia de dafin, sare și piper după gust.

Se lasă să fiarbă la foc mic timp de 30-40 de minute.

Finalizarea:

Dacă doriți, puteți adăuga un strop de oțet sau suc de lămâie pentru a da ciorbei un gust acrișor, specific.

Se servește fierbinte, cu mărar sau pătrunjel proaspăt tocat, alături de smântână sau pâine de casă.

Această rețetă este specifică tradițiilor din 1938, când preparatele erau simple și cu ingrediente ușor de găsit în gospodării.