Deciziile președintelui Vladimir Putin, a cărui atenție se focalizează pe războiul din Ucraina, nu mai sunt considerate „tabu”, așa cum erau cândva. Membrii influenți ai elitei ruse – cum ar fi Nikolai Patrushev, Serghei Șoigu și Andrei Turchak – au căzut în dizgrație și, în anul 2024, au fost retrogradați. De atunci, însă, ei nu au „alunecat” în obscuritate, ci au încercat cu fermitate să-și recupereze fostele pârghii de putere și statutul de invidiat pe care îl dețineau.
„Și nu fără succes”, afirmă jurnalistul Andrey Pertsev într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
În ciuda reticenței lui Putin de a face schimbări majore de personal, îndelungata lui guvernare a dus, inevitabil, la căderea în dizgrație a multor oficiali ruși care fuseseră bine „conectați” la Kremlin, dar nu s-au mai bucurat de aceeași încredere din partea „Țarului”.
„Vechiul cunoscut KGB al lui Putin, Viktor Cherkesov (n.red. – decedat în noiembrie 2022, fără a fi precizată cauza morții), de exemplu, a încercat să concureze pentru influență cu Serviciul Federal de Securitate (FSB), când era șef al Serviciului Federal de Control al Drogurilor – în anii 2000 – dar a pierdut și a dispărut din viața publică”, continuă Andrey Pertsev.
Viktor Cherkesov și Vladimir Putin, în perioada în care legăturile dintre ei erau foarte strânse | Foto – Profimedia Images
Viktor Cherkesov era, în acea perioadă, și membru al Consiliului de Securitate al Federației Ruse.
Cariera lui Patrushev – considerat o „eminență cenușie” a Kremlinului, cu mai mult timp în urmă, și chiar un posibil succesor al lui Putin – ar fi putut urma un traseu descendent similar cu al lui Viktor Cherkesov.
După ce a fost înlăturat din funcția sa de secretar al influentului Consiliu de Securitate, în mai 2024, Patrushev a fost numit asistent prezidențial responsabil de construcțiile navale. A fost lipsit, astfel, de contactul regulat cu Vladimir Putin și cu alte personalități de rang înalt.
„De asemenea, Patrushev a fost exclus de la întâlnirile la care se iau decizii majore pentru Rusia. Poate cel mai important, totuși, și-a pierdut și «alaiul» de birocrați. La Consiliul de Securitate era responsabil de o întreagă echipă, în timp ce asistenții prezidențiali sunt «singuratici».
Cu toate acestea, Patrushev nu s-a împăcat cu soarta, cum se mai spune. De îndată ce și-a preluat noul rol, a încercat să-și recapete o parte din fosta sa influență. Mai întâi, a înființat un departament pentru politica maritimă în cadrul Kremlinului, pe care l-ar putea supraveghea.
Nikolai Patrushev | Foto – Wikipedia
În acest fel, nu numai că și-a găsit locuri de muncă pentru funcționarii fideli lui (Serghei Vakhrukov, care a lucrat cu Patrushev la Consiliul de Securitate, a fost numit în fruntea departamentului), dar a câștigat și acces la fluxurile de bani. În al doilea rând, a făcut lobby cu succes pentru înființarea unui Consiliu Maritim care să includă oficiali de rang înalt și șefi ai marilor companii de stat.
Într-adevăr, în cadrul Consiliului Maritim s-a format deja un fel de mini-club: un consiliu științific condus de Mihail Kovalchuk, directorul Institutului Kurchatov dedicat cercetării energiei nucleare și membru al cercului interior al lui Putin. Numirea lui Kovalchuk nu a fost doar un bun PR pentru Consiliul Maritim, ci și o încercare de a stabili relații bune cu «clanul» lui Kovalchuk”, explică Andrey Pertsev.
Un alt consiliu din cadrul Consiliului Maritim – de data aceasta privind securitatea arctică – i-a permis lui Patrushev să găsească o nișă de elaborare a politicilor într-o problemă care este foarte importantă pentru Vladimir Putin.
Consiliul, mai scrie Andrey Pertsev, a ajuns chiar să înlocuiască o comisie arctică care a funcționat anterior în cadrul Consiliului de Securitate.
„Desigur, Patrushev nu este singurul «țar arctic» al Rusiei. Viceprim-ministrul Yury Trutnev (care conduce Consiliul Maritim pentru securitatea arctică) controlează majoritatea fluxurilor de bani legate de Arctica, iar Ruta Mării Nordului este administrată de corporația nucleară de stat Rosatom.
Cu toate acestea, atât Rosatom, cât și Trutnev au alte preocupări, ceea ce a făcut mai ușor pentru Patrushev să se stabilească, recuperând puterea și influența.
Serghei Șoigu, care a fost demis din funcția de ministru al Apărării în 2024, a urmat o strategie similară cu Patrushev, căutând noi nișe în rolul său de secretar al Consiliului de Securitate. Una dintre ele a fost diplomația informală (pe care Șoigu a practicat-o și ca ministru al Apărării).
Călătorind în mod regulat în țări precum China, India, Siria și Coreea de Nord, el discută despre influența «negativă» a Statelor Unite și transmite mesaje de la Putin. Acest tip de activitate i-a permis să rămână aproape de președinte și să-și demonstreze utilitatea”, punctează Andrey Pertsev.
La fel ca și Patrushev, Serghei Șoigu – fost ministru al Apărării, trecut și el pe „linie moartă” – a înființat organisme care îi permit să găsească locuri de muncă pentru funcționarii care i-au rămas fideli.
„De exemplu, un nou comitet de experți a fost format în cadrul Consiliului de Securitate la sfârșitul anului 2024, care va pregăti rapoarte pentru a atrage atenția lui Putin.
Serghei Șoigu | Foto – Wikipedia
Andrei Turchak, fostul secretar general al partidului de guvernământ Rusia Unită, s-a străduit și el să rămână vizibil de când a fost numit guvernator al Republicii Altai, o zonă depresivă economic din sudul Siberiei, în 2024.
Comportamentul lui Turchak este remarcabil nesincronizat cu modul în care s-au comportat în mod tradițional oficialii căzuți – nu în ultimul rând pentru că au fost în general evitați de colegii lor de odinioară. Dar Turchak încearcă să profite de orice contact posibil, iar unii sunt aparent bucuroși să-i acorde timpul din zi”, continuă Andrey Pertsev.
Andrei Turchak
Cei precum Patrushev, Șoigu și Turchak ar arăta, astfel, că nu sunt prea grăbiți să renunțea la privilegiile pe care le aveau nu demult și să aștepte ca Putin să-i parașuteze, poate, într-un alt post înalt.
„Acesta este un nou tip de comportament în elita rusă. Inițiativele de jos devin din ce în ce mai semnificative, iar orice decizii luate la vârf — inclusiv cele despre retrogradări — nu mai sunt văzute ca permanente.
Patrushev a dat dovadă de cea mai mare ingeniozitate, lucrând nu atât pentru a recâștiga favoarea președintelui, cât pentru a-și extinde puterile formale și informale. El construiește legături orizontale cu grupuri de elită influente care au un cuvânt de spus în probleme de importanță națională.
Cu toate acestea, canalele alternative pentru comunicarea între clanuri, cum ar fi Consiliul Maritim, subminează verticala puterii Rusiei.
Rolul de arbitru al lui Putin a fost deja slăbit de bătrânețe și de obsesia lui pentru războiul din Ucraina. Relevanța continuă a lui Patrushev, Șoigu și Turchak este încă o dovadă a faptului că acest proces continuă”, încheie jurnalistul Andrey Pertsev.
Foto – Profimedia Images / Wikipedia
Citește și: