Se mai desface o cusătură din plasa de siguranță NUCLEARĂ. Implicațiile retragerii Rusiei din acordul privind gestionarea și eliminarea plutoniului

Duma de Stat a aprobat – pe 8 octombrie 2025 – retragerea Rusiei din „Acordul privind gestionarea și eliminarea plutoniului” (PMDA), care impunea Washintonului și Moscovei să elimine, fiecare, câte 34 de tone metrice de plutoniu de calitate militară, suficient pentru mii de focoase din epoca Războiului Rece.

Această „mutare” a Rusiei adâncește prăpastia controlului armelor care s-a deschis între SUA și Rusia. Limitele impuse de noul START privind focoasele nucleare desfășurate și sistemele de lansare a acestora se așteaptă să expire la începutul anului 2026, iar semnele de întrebare planează îngrijorător.

• Decizia, luată la Moscova de camera inferioară a parlamentului, pune capăt unui pilon cheie al gestionării stocurilor de plutoniu militar.
• Kremlinul a invocat deteriorarea cadrului de control al armelor cu Statele Unite, notează Army Recognition.
• Noul START se apropie de data de expirare, la începutul anului 2026, tratatul limitând forțele la 1.550 de focoase desfășurate și 700 de sisteme de lansare strategică desfășurate. Suplimentar, Moscova a „suspendat” inspecțiile în 2023, declarând în același timp că va respecta plafoanele.

În septembrie 2025, Kremlinul s-a angajat, de asemenea, să respecte aceste limite dacă Washingtonul ar face același lucru.

Coloana vertebrală a Forțelor Strategice de Rachete ale Rusiei

SUA și Rusia au dezmembrat mii de focoase după Războiul Rece, numai că s-au trezit cu stocuri uriașe de plutoniu de calitate militară, material costisitor de depozitat și care prezenta un risc potențial de proliferare.

Obiectivul PMDA era de a elimina plutoniul de calitate militară prin transformarea acestuia în forme mai sigure sau prin iradierea plutoniului în reactoare cu neutroni rapizi pentru producerea de energie electrică.

Pentru a evalua impactul capabilităților în urma retragerii Rusiei din PMDA, triada rusă actuală este baza relevantă, nu structura forțelor de acum un deceniu, se mai arată în analiza publicată de Army Recognition.

Forțele Strategice de Rachete ale Rusiei reprezintă trei armate, douăsprezece divizii și aproximativ 324 de lansatoare ICBM (rachetă balistică intercontinentală) împărțite între Topol-M, RS-18 echipate cu Avangard, RS-20, RS-24 Yars și Yars-S, Yars-urile purtând de obicei trei focoase MIRV (Multiple Independently targetable Reentry Vehicle).

Această coloană vertebrală, care combină rachete TEL bazate pe silozuri și rachete mobile rutiere, garantează o postură de alertă și oferă multiple opțiuni de penetrare.

• Bombardierele cu rază lungă de acțiune Tu-160 și Tu-95MS pot transporta rachete de croazieră Kh-55 SM și Kh-102.
• Rampa maritimă se bazează pe doisprezece rachete SSBN, clasele Borei și Borei-A cu șaisprezece avioane Bulava fiecare, alături de nave Delta IV înarmate cu R-29RMU2.

Moscova testează și așa-numitele sisteme inovatoare, de la vehiculul hipersonic de planare Avangard până la sistemul subacvatic autonom Poseidon, elemente care complică orice viitor regim de control al armelor.

Moscova păstrează un as în mânecă

RS-24 Yars este un ICBM cu rază de acțiune intercontinentală, desfășurat în silozuri și pe rachete de aterizare aeriană (TEL), în general într-o configurație MIRV cu trei focoase, ceea ce explică rolul său central în ordinea bătăliei.

Pe mare, RSM-56 Bulava echipează șaisprezece tuburi pe fiecare SSBN Borei sau Borei-A, asigurând o capacitate credibilă de a doua lovitură. În segmentul lansat din aer, Kh-102, derivatul nuclear al Kh-101, permite echipajelor Tu-95MS și Tu-160 să atace de la distanță lungă fără a intra în bulele de apărare aeriană ale adverselor.

Pe scurt, se mai menționează în analiza publicată de Army Recognition, dacă Moscova păstrează mai mult plutoniu de calitate militară, în loc să îl neutralizeze, așa cum a cerut PMDA, își asigură cel puțin cantitatea de material necesară pentru a susține sau reconstrui focoasele compatibile cu aceste sisteme de lansare.

Mediul operațional s-a schimbat, de altfel. Rusia și-a revizuit doctrina în septembrie 2024 prin reducerea pragului de angajare declarată și a anunțat anul trecut desfășurarea de capabilități nucleare non-strategice în Belarus, cu unități locale antrenate pe Iskander și referințe explicite la „ogive speciale”.

Nimic din toate acestea nu a dus la o utilizare nucleară reală în Ucraina, însă retorica menține o ambiguitate deliberată.

Având în vedere că Iskander-M și 9M729 oferă opțiuni de acțiune în teatrul de operațiuni, bombardiere capabile să lanseze Kh-102 la distanță lungă, iar Yars plus Bulava oferă treapta superioară, renunțarea la PMDA nu schimbă nimic pe linia frontului de mâine, dar elimină un blocaj util pentru gestionarea escaladării.

Riscurile nucleare sunt în creștere la nivel general

În consecință, aceasta nu mai este o relație bilaterală pecetluită. Din anul 2022, legăturile oportuniste pe care Moscova le-a stabilit atât cu Phenianul, cât și cu Teheranul, dar și prin tratatul de asistență reciprocă cu Coreea de Nord în vara anului 2024, au promovat un sentiment de incertitudine și au crescut riscurile transferurilor de arme cu dublă utilizare.

• Aceste parteneriate estompează ordinea stabilită prin Tratatul de Neproliferare a Armamentului Nuclear, prin sprijin diplomatic, schimburi de tehnologie și – din partea Chinei – prin furnizări de uraniu puternic îmbogățit pentru programe de reactoare rapide care generează plutoniu după reprocesare.
• În acest context, ieșirea Rusiei din PMDA transmite un semnal îngrijotător.

În cele din urmă, riscurile nucleare sunt în creștere la nivel general, determinate de modernizarea rapidă a arsenalelor rusești, chinezești și nord-coreene și de întrebările privind credibilitatea descurajării extinse a SUA în mai multe regiuni.

Tandemul China-Rusia, „temă” grea pentru SUA și aliați

Washingtonul și aliații săi se confruntă cu un set clar, deși costisitor, de sarcini.

„Mențineți poziția în Ucraina, intensificați măsurile de contraproliferare care vizează rețelele de piese și componente cu dublă utilizare și redeschideți, oriunde este posibil, canalele de reducere a riscurilor cu Moscova, Beijing și Phenian, inclusiv zonele care nu sunt acoperite de tratatele clasice”, notează Army Recognition.

• În absența unui tratat, unii experți pledează pentru gesturi de transparență și constrângeri operaționale minime pentru a reduce incertitudinea.
• Problema dificilă acum este concurența cu China – care își crește numărul de focoase nucleare – și cu Rusia, care își păstrează marjele de încărcare – plus sistemele – în afara cadrului, de la Avangard la Poseidon.

În acest peisaj, părăsirea Acordului privind gestionarea și eliminarea plutoniului de calitate militară nu este doar simplă o notă de subsol tehnică, ci o altă cusătură din plasa de siguranță nucleară care se desface.

Sursa foto colaj main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Mii de drone aruncate de Rusia asupra Ucrainei în luna septembrie. Ce înseamnă tactica „HAITA DE LUPI”, unde au fost cele mai multe lovituri și ce eficacitate au avut
• „Adoratorii Țarului”. De ce refuză Biserica Ortodoxă Rusă să recunoască autenticitatea rămășițelor Romanovilor, ultima familie regală a Imperiului Țarist
• Timpul de reacție și opțiunile NATO pe flancul estic. „Alianța trebuie să injecteze INCERTITUDINE, dacă Rusia nu poate evalua răspunsul va acționa mai atent”
• Zapad-2025 și capabilitățile de vârf ale Rusiei. „Și-a arătat «colții militari», nu este foarte clar dacă NATO e capabilă să ofere un răspuns decisiv”
• Influentul „lup tânăr” Krasnov, procurorul general al Rusiei, scos de Putin din schemă și relocat la Curtea Supremă. „Premiu de consolare, a deranjat ELITELE”