Singurul oraș din România care nu există pe nicio hartă

Care este singurul oraș din România care nu există pe nicio hartă. El este singurul oraș nuclear al României comuniste. Între 1952 și 1956, sovieticii au ridicat de la zero, în România, un oraș care nu exista pe hărți. Acest oraș avea o importanță strategică uriașă pentru industria nucleară din Uniunea Sovietică, scrie cotidianul.ro.

Astfel, orașul nuclear Dr. Petru Groza (Ștei) a fost ridicat de sovietici, de la zero, în numai patru ani (1952-1956). Este unic în peisajul urbanistic al României comuniste, fiind singurul oraș nuclear al țării, dar și singurul oraș ridicat, în totalitate, de sovietici, de la zero.

JUSTIȚIE Traian Băsescu, sfat pentru Laura Codruța Kövesi dacă revine în țară după ce își termină mandatul de conducere la Parchetul European: „Să nu mai facă spectacol din necazul oamenilor!”

00:04

REACȚIE Băsescu sare în apărarea lui Georgescu, după imaginile cu el încătușat: „De ce trebuie să pui cătușe? Ăsta nu e un tip care să dea în cap!”

23:23

La data de 8 mai 1945 era semnat Acordul privind livrările de mărfuri dintre România și URSS. Acest acord stipula înființarea așa-numitelor „Sovrom”-uri. „Sovrom”-urile erau societăți sovieto-române cu participare egală, dar capitalizări diferite. Mai exact, toată economia românească urma să funcționeze sub dublă comandă. Scopul era de a exporta către URSS toate sau aproape toate resursele României pentru a plăti datoriile de război impuse de sovietici.

Printre ultimele societăți sovieto-române ce încep să funcționeze de numără Sovrom „Kvarțit”. Deși numele său face trimitere la quarț, acesta a fost ales special pentru a ascunde adevărata activitate minieră de la Băița-Ștei, Bihor. Zăcămintele de uraniu din zonă au fost descoperite în 1949 și erau o resursă neprețuită pentru industria nucleară sovietică. Stalin era personal intreresat de aceste proiecte ce vizau industria nucleară.

Sovrom „Kvarțit” a luat ființă la data de 31 decembrie 1951. În aprilie 1952, primele garnituri de tren încărcate cu minereu uranifer porneau de la Băița-Ștei către Uniunea Sovietică.

Construirea orașului nuclear Dr. Petru Groza (Ștei)

Ștei devine oraș în anul 1952, atunci când sovieticii încep ridicarea sa de la zero. Până în 1956, construcția era gata. În 1958, anul morții fostului prim-ministru comunist, va fi numit Dr. Petru Groza, în semn de omagiu adus acestuia. Va reveni la vechiul nume Ștei, mult după revoluția din 1989, mai precis în 1996.

De altfel, orașul nuclear Dr. Petru Groza (Ștei) va fi construit după un plan similar cu al altor orașe nucleare din spațiul sovietic. Ele reproduceau, la o scară mai mică, grandoarea orașelor neoclasice staliniste. Conform teoreticienilor arhitecturii staliniste, aceste orașe trebuiau să emane forță, măreție și trăinicie. În clădirile nou-construite, inițial, nu aveau acces decât cetățenii care erau detașați aici din Uniunea Sovietică. Noului oraș i se spunea și „orașul rușilor”, creând de la bun început un anumit tip de segregare pe baze etnice între cei care aveau acces la locuințele moderne (rușii) și restul populației (românii).

La apogeul exploatării minereului uranifer, acest oraș avea 17.000 de locuitori, iar în 1956, când este declarat oraș, populația ajunsese la 25.000 de locuitori.

După plecarea sovieticilor, în anii `60 se încearcă renunțarea la statutul de oraș monoindustrial, iar românii ocupă locuințele la care nu avuseseră acces până atunci. Cu toate acestea, plecarea sovieticilor accentuează și declinul demografic: dintre cei 25.000 de locuitori pe care orașul îi avea în 1956, vor mai rămâne doar 7.100.

După 1989, numărul maxim de locuitori (10.414) a fost înregistrat în 1992. Între 1992-2011, orașul Ștei pierde 40% din populație. Potrivit recensământului oficial din 2011, Șteiul mai avea 5.398 de locuitori.

Autorul recomandă:

Orașul din România cu cei mai sănătoși oameni în 2026. Locuitorii trăiesc cel mai mult aici + ce alte localități apar în TOP 10