Creșterea cheltuielilor militare. Pe Ucraina, nu mă aștept la evoluții spectaculoase.
Creșterea cheltuielilor militare. Pe Ucraina, nu mă aștept la evoluții spectaculoase.
Cred că rușii sunt convinși că au capacitatea de a duce 30. 000-40. 000 de recruți în fiecare lună. Într-un război de uzură contează numerele.
Rusia continuă să mobilizeze, să-și îmbunătățească arta de a face război. Observăm o înaintare ceva mai rapidă pe front.
În momentul în care au pierdut Siria, Iranul, de ce nu ar apăsa pedala pe Ucraina? Cred că vor căuta să aibă pretenții.
Pe termen scurt, da(încheierea conflictului). Pe termen lung, e clar că Iranul va avea ambiții regionale. Pentru moment, proiectul Iranului-putere regională a apus pentru cel puțin un deceniu sau două.
Este posibilă și o fragmentare a Iranului. Este clar că Israelul nu poate duce un război doar prin aer. Este nevoie de o intervenție la sol.
Observăm un viraj de la Casa Albă.
Probabil, încă 10 zile o să mai aibă loc anumite tiruri de rachetă. Vom vedea cât mai rezistă establishmentul militar.
Eu mă aștept la un regim de tranziție. Cred că un regim militar este cel mai realist. Singurul care ar putea rezista.
Chiar și cu operațiunile militare, programul militar iranian cred că a fost dus cu foarte mult timp în urmă.
S-a diminuat capacitatea Iranului de a lansa rachete, în ultimele 5 luni.
Dacă Federația Rusă va pierde cooperarea cu Iranul, va fi o lovitură foarte mare pentru Federația Rusă și China.
China ar putea fi privată de anumite resurse.
Iranul a reprezentat cea mai mare amenințare pentru țările arabe sunite.
Iranul este o țară izolată, nu are aliați, iar China și Rusia nu au capacitatea de a-i veni în ajutor.
Mai repede mizez pe un regim militar. Și pentru a menține coeziunea statului.
Există în interiorul regimului anumite persoane care își fac calcule.
2 consecințe: Sudul global și cursa către armament strategic/nuclear. Mă gândesc la Turcia.
Fără îndoială că Turcia va reflecta pentru dezvoltarea unui program care să-i asigure accesul la arma supremă.
Pierderea pozițiilor în Iran îi va stimula pe ruși pe frontul din Ucraina. Intensificarea operațiunilor pe front îmi arată că acestea s-au dus la un orizont nedefinit.
SUA nu aveau cum să nu susțină Israelul. Este vorba de o relație între 2 membri ai aceleiași familii.
Alianțele civilizaționale sunt mult mai importante decât anumite neînțelegeri din familie.
Este posibil ca intelligence-ul israelian să arate că Iranul are capacitate cam 10 zile să mai arunce obiecte care să penetreze.
Marele obiectiv israelian, Iranul-putere regională, a fost îndeplinit. Iranul nu mai este putere regională din data de 13 iunie de când au început bombardamentele.
Iranul este un mozaic etnic.
Operațiunile militare nu le-au pornit SUA. Americanii au fost puși la curent, dar ei erau antrenați într-un proces de negociere.
Este posibil ca iranienii să-i fi dus cu preșul pe americani.
Avem mai multe planuri de analiză referitoare la motivarea ofensivei israeliene.
Avem o chestiune de politică internă israeliană.
Există și o amenințare pe care o simțea Israelul.
„Ai Aflat! cu Ionuț Cristache” începe miercuri, 18 iunie, de la ora 15.00, live pe Gândul.
Invitatul emisiunii este Ștefan Popescu, analist de politică externă.