Și în Italia se simte sărăcia. Povestea lui Amilcare Erroi este una despre sacrificiu. El face un mare efort pentru a studia, deși condițiile nu îi sunt tocmai prielnice. Tânărul are 24 de ani, stă în Presicce, în provincia Lecce, mai exact în partea cea mai sudică a călcâiului peninsulei.
Astfel, în fiecare zi, la ora 4.26, studentul Amilcare Erroi pleacă din Lecce către Bari, în nordul provinciei italiene Apuglia, pentru a ajunge la Facultatea de Chimie a universității din oraș.
Alarma lui sună la ora 3 în fiecare dimineață, puțin de patru ori pe săptămână.
„Mama mă duce cu mașina de la Presicce la Alessano, de unde iau autobuzul spre Bari. Pleacă la 4:26 dimineața. Și apoi mă întorc: călătoria totală este de șase ore.
Și dacă există întârzieri pe drum, chiar mai mult. Nu sunt singurul în autobuzul acela: sunt și mai mulți profesori care călătoresc zilnic în zona Bari pentru a preda”, povestește studentul pentru bari.corriere.it.
De altfel, criza economică lovește în bătrânul continent european fără discriminare. Prețurile la chirii s-au triplat în unele locuri ale Europei, astfel că, pentru europeanul mediu, a locui undeva cu chirie devine practic imposibil. Amilcare face șase ore doar pe drum – trei – dus, trei – întors.
Spune că nu îi este deloc ușor cu trezitul de dimineață:
„Nu e ușor. La începutul anului universitar, e complicat. Apoi, după câteva săptămâni, devine un pseudo-obicei. Încerc să mă odihnesc în autobuz.
Bineînțeles, lipsa somnului e dificilă, mai ales pentru că nu am o oră fixă de culcare. Dacă m-aș gândi prea mult la ce oră ar trebui să mă trezesc, nu aș dormi deloc.”
„Ajung în jurul orei 7:20. Pentru un curs precum Chimia, e important să fii prezent: anumite explicații nu se înțeleg fără o discuție directă. Apoi iau autobuzul înapoi spre Alessano la 4:40. Ajung acasă, în Presicce, în jurul orei 8:00”.
De asemenea, în cursa pentru Bari, la 4 dimineața, tânărul se întâlnește cu alți profesori ai universității din Bari.
Autorul recomandă: