Un muzician a învățat o caracatiță să cânte la pian, în 6 luni. „Cel mai mare pianist pe care marea l-a cunoscut vreodată”

Mattias Krantz este un pianist suedez, care a reușit să învețe o caracatiță să cânte la pian, în 6 luni. El a documentat tot proiectul pe Youtube, iar recitalul care a încununat eforturile lui a strâns peste 6 milioane de vizualizări.

„Nu-mi vine să cred că stau aici și cânt cu o caracatiță”, a declarat Krantz pentru The Washington Post.

Caracatița, pe nume Takoyaki, a ajuns acasă la Mattias Krantz în luna martie, după un zbor de cinci ore cu avionul, de la o pescărie portugheză.

„O să fii cel mai mare pianist pe care marea l-a cunoscut vreodată”, i-a spus atunci Krantz caracatiței.

Speranțele sale au fost mari, încă de la început, dar nerealiste pentru unii. În aproape șase luni, Krantz își dorea ca Tako, așa cum a poreclit-o, să învețe să cânte la pian atât de bine încât să poată interpreta „Under the Sea” și tema din filmul „Jaws”.

SOCIAL Caz inedit în comunele de la frontieră. Pe hârtie avem un boom demografic, dar în realitate străzile și casele sunt pustii

10:38

CONTROVERSĂ Trump vrea să-l dea în judecată pe comediantul Trevor Noah, pentru glumele despre Epstein la Grammy. „Pregătește-te, Noah“. Artiștii, împotriva ICE

10:37

Krantz, care de obicei face videoclipuri pe YouTube în care cântă la instrumente pe care le modifică, și-a dorit de mult să învețe un animal să cânte la pian, spunând că cel mai mare potențial îl au caracatițele, ale căror opt tentacule pot acționa oarecum independent datorită neuronilor pe care îi au.

Misiunea sa, evident, a fost una dificilă și a necesitat sute de ore de muncă, o răbdare enormă și mai ales creativitate din plin pentru a face caracatița să fie atrasă de pianul pe care Krantz i l-a pus în acvariu.

„Probabil a fost cel mai rău lucru pe care l-am făcut vreodată, și poate cel mai tare, dar și cel mai rău în același timp. Niciodată nu m-am împins atât de departe”, a spus muzicianul în vârstă de 28 de ani, pentru sursa citată.

Pasul 1: câștigarea încrederii lui Tako

Prima dată când a pus creatura în acvariul său, Tako s-a ascuns după pietre și nu a mâncat crabii și midiile mici pe care Krantz le pescuise de pe coasta de sud a Suediei. A doua zi, însă, ea s-a simțit mai în siguranță și a început să mănânce. În curând, Krantz i-a dat o sarcină simplă pentru a judeca dacă era pregătită pentru provocarea pianului: să ia un capac de plastic de pe un borcan cu crab și creveți. După aproximativ trei zile, Tako a trecut testul.

Apoi Krantz a proiectat o tastă de pian pe computer, a tipărit-o 3D și a pus-o în acvariu, iar când Tako a atins tasta, a doua zi, Krantz i-a oferit un premiu. Dar Krantz dorea ca Tako să apese tasta pentru a produce un sunet, așa că a adăugat un levier alb pe care Tako și-a înfășurat tentaculele și l-a tras pentru a face sunetul (Tako a mai rupt tasta de pe suport de câteva ori și a ascuns-o sub pietre).

Pasul 2: Să o facă pe Tako să înțeleagă că pianul emite sunete

Muzicianul i-a construit caracatiței un pian cu 15 clape, un proces pe care Tako părea să-l urmărească atent, apăsându-și corpul de sticlă. Dar când Krantz a pus pianul în acvariu, Tako s-a așezat pe el în loc să cânte, așa că el a încercat abordări diferite.

Inițial, a adăugat un difuzor subacvatic albastru care permitea lui Tako, a cărei specie are auz slab, să simtă vibrațiile când apăsa o tastă. Tako a început să apese note aleatorii, dar Krantz dorea ca Tako să apese anumite taste pentru a forma o melodie.

Krantz a adăugat simboluri pe tastele pe care dorea ca Tako să le apese: cercuri, cruce, dungi. Tako nu a reacționat la ele. Krantz a pus chiar poze cu un crab portocaliu pe taste. Caracatița s-a arătat interesată de poze, dar nu și de a cânta la taste.

Un singur lucru părea să-i capteze atenția lui Tako: mișcarea. Când o bulă se forma în acvariu, Tako o urmărea.

Așa că, folosind sârmă de pescuit, Krantz a mișcat levierul tastelor pe care dorea ca Tako să le apese. A funcționat, deși Tako și-a petrecut timp și „cântând” la sârme ca la harpă. Oamenii de știință marini spun că caracatițele sunt atrase de mișcare, deoarece ar putea semnala că o pradă este în apropierea lor.

FOTO – captură video Youtube/Mattias Krantz

După o săptămână, Tako a cântat două note consecutiv, iar după două săptămâni a cântat două note simultan. Dar în săptămânile următoare, după aproximativ patru luni de antrenament, Tako s-a plafonat, notează Antena 3.

Așa cum era de așteptat de la o caracatiță, Tako nu se concentra pe învățarea instrumentului. Mai exact, își înfășura tentaculele în jurul camerei GoPro din acvariu, își stropea cu apă pe profesorul de pian și, o dată, chiar a evadat din acvariu și s-a ascuns într-un dulap.

La un moment dat, Krantz și-a pierdut speranța că Tako ar putea învăța să cânte, dar Tako privea pianul, care stătea lângă acvariu, toată ziua, părând să vrea să cânte la ora obișnuită de antrenament, la 18:00, a spus Krantz. Așa că el a experimentat o nouă strategie.

„Singurul lucru la care sunt cu adevărat bun este încăpățânarea extremă”, a spus Krantz.

Pasul 3: descoperirea strategiei câștigătoare

La începutul lui august, a pus un tub acrilic în acvariu și a introdus un crab, gustarea preferată a lui Tako, în partea de sus. Când Tako apăsa o tastă, Krantz cobora crabul mai aproape de fundul tubului. A numit dispozitivul… „ascensorul de crab”.

Când Tako a văzut crabii apropiindu-se după ce apăsa o notă, a devenit mai motivată să cânte. După câteva săptămâni, Krantz îi oferea crabii doar după ce apăsa șapte sau opt taste.

Astfel, la mijlocul lui august, Krantz a început să cânte progresii de acorduri la chitara acustică și, simultan, mișca tastele pentru ca Tako să le cânte, pentru a interpreta împreună. Krantz îi dădea lui Tako recompense după fiecare recital.

Krantz nu a reușit să-l învețe pe Tako să apese constant tastele corecte la momentele potrivite. Tako apăsa tastele la „Baby Shark”, chiar dacă nu era la tempo, a spus Krantz. Uneori pianul suna bine; alteori, nu prea.

Ce spun oamenii de știință despre acest experiment

Oamenii de știință marini susțin că, probabil, Tako nu știa că cântă la pian, dar era motivată de mâncare. Caracatițele sunt inteligente în felul lor: își schimbă culoarea în funcție de mediul înconjurător, construiesc adăposturi din pietre, folosesc arme improvizate, aruncă obiecte către ținte și eliberează nori de cerneală când sunt în pericol, dar…

„Caracatița nu percepe ritmul. Nu percepe tempo-ul. Vrea doar să facă pașii necesari pentru a obține crabii”, a spus Jenny Hofmeister, expert marin, specialistă în caracatițe.

Ea a spus că a învăța o caracatiță să cânte perfect la pian este aproape imposibil.

Totuși, pe lângă muzică, Krantz afirmă că a obținut și un alt beneficiu: un prieten. A păstrat-o pe Takoyaki, al cărei nume înseamnă „caracatiță la grătar”, ca animal de companie.

Caracatițele trăiesc de obicei un an sau doi, iar Krantz a spus că Tako, care acum are în jur de 14 luni, doarme acum majoritatea zilei. Dar asta nu a împiedicat-o să continue să exerseze abilitatea sa unică; caracatița cântă la pian cam o zi da, una nu, iar recitalurile sale îl uimesc în continuare pe Krantz.

VIDEO – Youtube/Mattias Krantz