VIDEO EXCLUSIV| Aici ne putem adăposti în caz de război. Cum arată unul dintre refugiile din București și ce este ”Gura de lup”

Bucureștiul numără peste 1.600 de spații în care populația ar trebui să se poată adăposti în caz de atac aerian, adică un sfert din totalul buncărelor din toată țara, potrivit listei oficiale publicate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

Multe dintre spațiile situate la subsolurile blocurilor au fost complet ignorate până acum. Între timp, a început războiul din Ucraina unde, de câteva zile întreaga lume asistă la felul în care armata rusă bombardează blocuri și clădiri civile din orașele ucrainene.

Doru C., administratorul unui bloc din Sectorul 5, a declarat pentru Gândul că majoritatea acestor adăposturi au devenit spații de depozitare pentru murături, biciclete și alte obiecte ale locatarilor. Între timp, mulți dintre administratorii de bloc au publicat afișe și i-au anunțat pe locatari că trebuie să-și strângă lucrurile.

CONTROVERSĂ Paleologu s-a năpustit asupra lui Trump: “Corupt, inept și incompetent”

17:09

ULTIMA ORĂ Zelenski anunță că va organiza alegeri în Ucraina dacă Putin acceptă un armistițiu de 60 de zile

17:06

Unele dintre adăposturile din București se află în locuri neașteptate, cum este cel situat sub Centrul pentru Seniori din Sectorul 6. Cu o suprafață de 39 de metri pătrați, refugiul poate găzdui același număr de persoane și este dotat cu grup sanitar.

Aici avem un adăpost local antiaerian, unde se pot adăposti până la 39 de persoane. Are partea de ventilație pentru că în cazul unui atac, automat, este nevoie de un aport de aer proaspăt. Avem în spate ușa de evacuare, care se mai numește ”Gura de lup”, în cazul în care clădirea este bombardată, și nu se mai poate folosi intrarea principală, aceea este o ieșire de siguranță care dă în exteriorul clădirii pentru ca oamenii să fie evacuați”, spune Lucian Dubălaru, consilier în cadrul Primăriei Sectorului 6.

Ușa din spate sau ”Gura de Lup”

Cum au apărut adăposturile antiaeriene

Locul cel mai sigur în care ne putem adăposti în cazul atacurilor cu bombe atomice rămâne metroul, spune istoricul Bogdan Jugănaru, care face și o scurtă istorie a acestor adăposturi antiaeriene.

„Numărul mare de victime înregistrate în rândul populației civile din timpul Primului Război Mondial a demonstrat nevoia protejării acesteia, în faţa bombardamentelor forțelor beligerante.Apariția și perfecționarea aviaţiei militare a produs pagube importante zonelor urbane, expuse ușor atacurilor aeriene.Dezvoltarea tehnicilor de bombardament, a armelor şi a muniţiilor a condus, în mod inevitabil și la apariţia unor metode de contracarare a efectelor produse de aceste acţiuni militare. Astfel, a apărut conceptul de apărare pasivă, care se referea la metode şi mijloace de apărare antiaeriană, non-combative, destinate zonelor locuite de populația civilă”, explică pentru Gândul istorul Bogdan Jucănaru.

Una dintre metodele de apărare pasivă, considerate eficiente, era reprezentată de adăposturile antiaeriene pentru populaţia civilă. Iniţial, s-a mers pe ideea internaţională a construirii unor adăposturi de mari dimensiuni pentru a putea găzdui un număr cât mai mare de persoane, dar acestea aveau dezavantajul unor costuri ridicate, în condiţiile în care, pe timp de pace nu puteau fi întrebuinţate într-un mod rentabil, mai spune istoricul Bogdan Jugănaru.

„Mai era şi problema amplasamentelor, care trebuiau să fie la îndemâna populaţiei pentru a putea fi ocupate în timp util. Experţii recomandau ca aceste adăposturi să fie realizate în zona pieţelor publice, a grădinilor, să fie construite la o adâncime de 25 de metri etc. Aceste spații amenajate erau destinate protecției populației civile împotriva exploziilor și a gazelor de luptă cu care puteau fi bombardate zonele locuite și puteau fi utilizate pentru o perioadă scurtă de timp.

Spre deosebire de buncărele moderne, se pare că adăposturile din perioada interbelică erau concepute să fie utilizate doar pe perioada atacului și puțin timp după, apoi oamenii își reluau activitatea normală. Ca parametri tehnici, proiectul de construcție al adăposturilor din perioada interbelică, destinate populației prevedeau ca pereții din beton armat să aibă o grosime de 0,40 m, pereții de zidărie de 0,72 m.

Bogdan Jugănaru

Cum arată situația buncărelor din București

Din cele 1.509 de adăposturi din Capitală, Tunelurile din subsolurile blocurilor de locuinţe reprezintă doar un sfert din totalul adăposturilor antiaeriene – cel puţin în Bucureşti.

Conform Inspectoratului pentru Situații de Urgență București-Ilfov, la nivelul municipiului București există un număr de 1.694 spatii de adăpostire la subsoluri (1.509 adăposturi publice și private existente + 185 spații de adăpostire care se pot amenaja (locuințe, pasaje, parcări subterane, stații de metrou).

Capacitatea totală de adăpostire este de 322.194 persoane, potrivit ISU.

Sursă foto: IsuBif.ro