Cele patru coifuri „gemene” ale Coifului de la Coțofenești despre care puțini au auzit

Coiful de aur de la Coțofenești nu este chiar unic în România sau în lume. S-ar putea spune că are un „geamăn”, dar în total sunt patru coifuri similare, descoperite în zonele extracarpatice, din Banat și Dobrogea până în Moldova. 

Coiful de la Coțofenești a căpătat notorietate globală după ce a fost jefuit de la Muzeul Drents, în ianuarie 2025, alături de trei brățări dacice de aur. Coiful a fost recuperat pe 2 aprilie 2026. Ușor avariat,  va fi înapoiat cât de curând statului român.  Dar care este istoria din spatele acestui artefact de aur?

Coiful de aur de la Coțofenești (450 î.Hr., descoperit în 1926)

A fost descoperit în 1926 în satul Poiana Coțofenești (Vărbilău) din Județul Prahova, de către copilul unui țăran, Acesta l-a purtat timp de două săptămâni, folosindu-l pe post de jucărie. Ba chiar l-a agățat de copa și l-a folosit ca vas de apă pentur găini. Din această cauză, părți ale coifului s-au deteriorat.

ECONOMIE Bloomberg avertizează că BNR menține cele mai mari rate ale dobânzilor din UE. Scumpirea combustibilului ar putea duce inflația spre două cifre

11:35

FLASH NEWS Noi tensiuni în Guvernul Bolojan. Ministrul Agriculturii vrea să ajute fermierii români cu motorină mai ieftină. Cine blochează proiectul

11:27

Un negustor din Ploiești a cumpărat coiful, inclusiv partea superioară detașată, oferindu-i familiei 30.000 lei. În 1929, muzeul a fost achiziționat de statul român și expus de atunci la Muzeul Național de Istorie al României.

Cine a făurit Coiful de la Coțofenești și la ce era folosit?

Istoricul Dumitru Berciu a scris despre artefact,  în lucrarea „Arta traco-getică” din 1969, că ar fi fost un coif mai degrabă cu scop ceremonial decât un echipament militar. El mai spunea că ar fi aparținut unui rege geto-dac sau unui aristocrat local din anii 450-400 î.Hr. Dacii, considerați principalii strămoși ai românilor, au locuit în spațioul danubiano-carpato-pontic, punând bazele unui regat în 168 î.Hr. Acesta a fost cucerit în 106 d.Hr. de către romanii sub conducerea împăratului Traian, care voia să controleze minele de aur din Transilvania.

Coiful este frumos decorat cu creaturi mitice similare grifonului sau sfinxului și cu două personaje umane cu vestimentație orientală este pe cale să sacrifice un berbec. Scenele par inspirate după arta persană (mithraică), scitică și asiriană. Cele mai evidențiate elemente sunt ochii apotropaici. Obrăzărelele erau bogat decorate. Elementele orientale îi fac pe istorici să se întrebe dacă dacii dezvoltaseră legături comerciale strânse cu Imperiul Persan sau dacă a fost făruit la comandă într-un atelier din Orientul Apropiat. Este de o frumusețe rară, dar puțini au auzit de coiful de la Agighiol.

Coiful de la Agighiol (400 î.Hr., descoperit în 1931)

Coiful a fost descoperit în 1931, în Agighiol, județul Tulcea, într-un mormânt princiar. . Istoricul Ian Hodder a stabilit într-o lucrare din 1987 că artefactul era un coif de argint aurit de origine getică.  Era o piesă de paradă și nu coif de luptă.

El l-a datat ca fiind din secolul 4 î.Hr., undeva din jurul aniilor 400 – 301 î.Hr. Similar cu Coiful de aur de la Coțofenelti, acesta este ornamentat cu bărbați în armură (cu aspect persan sau scitic, călare pe cai, doi berbeci cu coarne excesiv de mari. Are obrăzele la fel de bogate și doi ochi apotropaici, la fel de frumos decorat ca artefactul de aur de la Coțofenești, potrivit Adevărul.

Are forma unei căciuli țuguiate, cu o înălțime de 27 de centimetri. Cântărește 700 de grame și pare să fi fost făurit dintro placă de argint subțire.

Cine erau geții?

Nu sunt cunoscute alte informații despre acest coif sau poporul care l-a făurit. Despr geți se cunoaște că era un  popor care a trăit în nordul Bulgariei și sudul României de azi, pe ambele maluri ale fluviului dunărean. Principala sursă de informație despre geți este cartea „Istorii” scrisă de istoricul grec Herodot. El a scris că geții erau „cei mai viteji dintre traci”.

Strabon a scris în „Geografia” că termenul de „dac” era folosit pentru a denumi geții care locuiau la nord de Dunăre, în Germania, sau pe geții stabiliți pe coasta Mării Negre. Plinius cel Bătrân scrie că geții erau denumți „daci” de către romani. Istoricii moderni n-au ajuns nici până azi la un consens dacă geții și dacii erau unul și același popor sau două popoare separate. Cassius Dio, istoric roman, a scris că geții și dacii erau același popor, termenul de „get” fiind o denumire grecească.

Coiful de la Cucuteni (500-401 î.Hr., Băiceni-Cucuteni)

Foarte remarcabil este și Coiful de la Băiceni-Cucuteni, descoperit în 1959, în nordul Moldovei, județul Iași. Istoricii l-au datat din secolele V-IV î.Hr. Acesta provenea din tezaurul unui mormânt regal, alcătuit din 70 de piese de aur, recuperate fragmentar.

Este o piesă de tezaur incredibilă, un coif de tip mithraic confecționat din aur de cea mai bună calitate,  dar din păcate, este în stare fragmentară. Partea frontală a coifului lipsește.  Calota este ornată cu elemente ce simbolizează părul uman sau buclajul unei căciuli din pielicele de oaie.

La fel ca exemplarele de la Coțofenești și de la Agighiol, coiful de la Cucuteni are forma unei căciuli cu o calotă înaltă, cu obrăzare laterale și o apărătoare pentru ceafă. Avea caracter ritualic și apotropaic. Pe un obrăzar se poate observa un personaj așezat pe un jilț care face o libație.

Îmbrăcat în veșminte bogate, el ține în mâna dreaptă o phială, un vas grecesc-tracic, iar în mâna stângă are un rhyton. Iar pe apărătoarea de la ceafă sunt doi cai înaripați, șerpi cu capete de pasăre și un cap de taur între aceștia.

Coiful de la Peretu (400 î.Hr., descoperit în 1971)

Un al treilea coif de argint este cel de la Peretu, județul Teleorman, descoperit în 1970. Cântărește 800 de grame, este confecționat din argint aurit și are obrăzare și apărătoare de ceafă bogat care sunt bogat ornmanetate.

Nu sunt cunosucte alte detalii. La fel ca celelalte coifuri, este bogat ornamentat cu doi ochi apotropaici și berbeci cu coarne mari.

Coiful de la Porțile de Fier (400 î.Hr., descoperit în 1931)

Coiful a fost descoperit în perioada interbelică, la Porțile de Fier, în județul Mehedinți.

În lucrarea sa din 1987 despre arta tracică, Timothy Taylor a scris că toate coifurile dacice datate din anii 400 – 500 î.Hr.  ar fi fost confecționate în același atelier.

Spre deosebire de celelalte coifuri, Coiful de la Porțile de Fier este expus la Institutul de Arte din Detroit, SUA.

Bibliografie:

• Taylor, Timothy (1987). „Flying stags: icons and power in Thracian art pp.117-132”. The Archaeology of contextual meanings edited by Ian Hodder. Cambridge University Press; (Coiful de la Porțile de Fier) ;
• MOSCALU, E., Das thrako-getische Fürstengrab von Peretu in Rumänien. Bericht der Römisch-Germanischen Kommission 70, 1989 (1990) – (Coiful de la Peretu) ;
• Hodder, Ian (1987-08-06). The Archaeology of Contextual Meanings. Cambridge University Press. p. 120 – (Coiful de la Agighiol); 
• Berciu, Dumitru (1969). Arta traco-getică [Thraco-Getic Art]. Biblioteca de arheologie (in Romanian). București, Romania: Editura Academiei – (Coiful de la Coțofenești);
• Haselgrove, Colin; Rebay-Salisbury, Katharina; Wells, Peter S. (22 September 2023). The Oxford Handbook of the European Iron Age
• Muzeul Național de Istorie al României 

Sursa Foto: Muzeul Național de Istorie al României, Wikipedia Commons

Autorul recomandă: Cea de a treia brăţară dacică furată de Muzeul din Drents şi nereturnată ar putea fi folosită ca monedă de schimb. Ce spun oficialii olandezi