Un nou clasament privind atractivitatea pieței muncii arată unde este cel mai bine, dar și cel mai greu să angajezi în Europa anului 2026. În acest nou clasament România se situează peste Polonia, dar rămâne în urma vecinilor maghiari, pe fondul diferențelor de competitivitate și productivitate.
Într-o Europă care încearcă să rămână competitivă pentru investiții și talente, diferențele dintre statele membre devin tot mai evidente. În timp ce unele țări oferă un mix atractiv de competențe, productivitate și stabilitate instituțională, altele pierd teren din cauza costurilor ridicate, problemelor demografice sau blocajelor administrative.
Și în 2026, Europa este și va rămâne una dintre cele mai importante destinații pentru investiții globale. În Uniunea Europeană, stocurile de investiții directe străine se ridică la aproape 10.000 de miliarde de euro, ceea ce face din UE cea mai mare piață unică din lume din perspectiva numărului de consumatori. Totuși, fragmentarea politică, legislativă și administrativă complică deciziile companiilor care caută să se extindă sau să își relocheze operațiunile în regiune.
Un nou clasament realizat de The Conference Board oferă companiilor o imagine clară asupra celor mai avantajoase și mai dificile piețe europene pentru angajări în 2026.
Potrivit studiului, Danemarca este cea mai atractivă destinație pentru companiile care doresc să angajeze în Europa, datorită combinației dintre competențe ridicate, o cultură de afaceri solidă și costuri ale muncii relativ moderate.
Elveția ocupă locul al doilea și este singura țară care a obținut punctaj maxim, 100 de puncte, la capitolul talent și competențe. Cu toate acestea, costul ridicat al vieții reprezintă o provocare importantă pentru angajatori.
Top 10 este dominat de statele nordice și de economii mici, dar prospere, care excelează prin adaptabilitate și forță de muncă bine calificată. Fiecare categorie analizată este evaluată pe o scară de până la 100 de puncte.
Germania este singura economie din G7 care reușește să intre în top 10. Raportul semnalează însă provocări majore, precum scăderea populației active, creșterea costurilor salariale și adoptarea lentă a tehnologiilor digitale.
Germania a obținut doar 25 de puncte la capitolul competitivitate a forței de muncă, al doilea cel mai slab scor dintre cele 20 de state analizate, după Portugalia.
Regatul Unit se află pe locul 12, poziție afectată de incertitudinile de reglementare de după Brexit și de dezechilibrele regionale în investiții. Cu toate acestea, piața muncii rămâne relativ flexibilă, susținută de sectorul serviciilor și de un bazin solid de talente.
„Profilul general este cel al unui mediu al muncii agil, dar constrâns, care se bazează pe creșterea generată de servicii și pe fluxurile internaționale de talente”, se arată în raport.
Franța, clasată pe locul 18, și Italia, pe locul 20, au performanțe slabe din motive diferite.
„Reglementările complexe și flexibilitatea limitată încetinesc capacitatea firmelor de a se adapta și de a se extinde rapid”, a explicat Robert Maillard, autorul raportului, referindu-se la cazul Franței.
În cazul Italiei, problemele sunt legate de guvernanță, calitatea managementului și ritmul lent al inovației. „Italia nu duce lipsă de competențe, dar are dificultăți în a le transforma în productivitate la scară largă”, a spus Maillard.
La coada clasamentului se află Cipru, Grecia, Croația, Polonia, Slovacia și Bulgaria, toate cu scoruri sub 30 de puncte.
România a obținut un punctaj de 31,9, situându-se peste aceste state, dar rămâne sub Ungaria, care a acumulat 35,4 puncte.
Studiul a analizat și criteriile decisive pentru liderii de resurse umane și directorii de companii atunci când aleg o piață de extindere. Principala prioritate este disponibilitatea competențelor potrivite pentru rolurile actuale și viitoare, menționată de 51% dintre respondenți.
Urmează productivitatea ridicată, susținută de capacități tehnologice solide (28%), și nivelul competitiv al taxelor pe muncă (28%). Egalitatea de șanse pe piața muncii este considerată cel mai puțin important criteriu, fiind menționată ca prioritate scăzută de 62% dintre respondenți.