Un studiu, realizat în premieră în România, își propune să afle modul în care elevii și tinerii cu abilități intelectuale deosebite procesează informațiile, își gestionează emoțiile și stresul pentru a obține rezultate excepționale, în ciuda provocărilor. Gândul a vorbit cu Paul-Cătălin Medinceanu, doctorand, cercetător și expert în circuite integrate, care a povestit cum a reușit să aducă inovația în domeniul microelectronicii din România. Inginerul a subliniat rolul important al profesorilor care au avut încredere în abilitățile sale, și a vorbit despre necesitatea burselor de studiu în susținerea tinerilor capabili de performanțe academice.
Paul – Cătălin Medinceanu, 25 de ani, e cercetător în cadrul Școlii Doctorale de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației, a Universității București, și e recunoscut pentru contribuțiile sale inovatoare în domeniul electronicii și al circuitelor integrate.
Povestea lui Paul începe, însă, la Facultatea de Electronică Telecomunicații și Tehnologii Informaționale din cadrul Universității Politehnica din Timișoara, unde a absolvit ca „șef de promoție” cu cea mai bună lucrare de licență a anului 2023 „Convertor DC-DC hibrid”.
Drumul său spre excelență în domeniul microelectronicii nu a fost, însă, ușor, deoarece la Universitatea Politehnica din Timișoara, deși și-a aprofundat cunoștințele în electronica de putere, nu a avut acces la cursuri specializare pentru acest domeniu. Paul-Cătălin Medinceanu a beneficiat însă de susținerea profesorilor, care au avut încredere în capacitățile sale și l-au încurajat să-și depășească limitele.
„În 2022, profesorii de la Timișoara mi-au oferit șansa să particip la concursul Tudor Tănăsescu, dar din cauza înștiințării din scurt, am mers nepregătit. Cu toate acestea, am avut ocazia să observ nivelul de cunoștințe în domeniul circuitelor integrate al colegilor de la alte universități. Acest lucru m-a ambiționat, iar anul următor (2023), am revenit la concurs.
Anul urmator(2023), am revenit la concurs. La proba teroretică am luat premiul întâi, iar în urma probei practice am ajuns pe locul trei.
Am depus un efort destul de mare, pentru a acoperi golurile din programa de la facultate a mă pregăti corespunzător pentru competiție. Eram și în anul IV și îmi pregăteam lucrarea lucram, în paralel, la proiectul de licență. La proba teoretică am luat premiul întâi, iar în urma probei practice am ajuns pe locul trei.
Am reușit această performanță datorită susținerii domnului profesor Bogdan Marinca și a doamnei Pop-Călimanu care m-au îndrumat cât de bine au putut.”, afirmă Paul Medinceanu”, afirmă Paul Medinceanu.
În ceea ce privește modul în care statul român poate susține tinerii cu abilități deosebite, Paul Medinceanu subliniază atât importanța unei programe actualizate cât și a burselor de studiu.
Acesta menționează că lipsurile financiare reprezintă unul dintre factorii principali pentru care colegi de-ai săi au plasat studiile în plan secund, în schimbul unui job în corporație, care să le asigure traiul de zi cu zi.
„E nevoie ca studenții să aibă acces la studii consacrate, să poată studia la universități din afară, să se aducă studii din afară, desigur burse, ca să nu aibă grija banilor, să-și plătească chiria, masa. Am avut cazuri clare în care oamenii s-au lăsat de învățat, ca să meargă la companie, iar după 8-9 ore de muncă erau prea obosiți ca să învețe să stăpânească un subiect în amănunt”, precizează Medinceanu.
Medinceanu mărturisește, de asemenea, cum muzica, mai exact pasiunea pentru chitară electrică, i-a inspirat interesul pentru domeniul electronicii, unde, în prezent, a ajuns să exceleze.
„Eu sunt foarte curios și îmi place să cunosc multe lucruri în profunzime. În al doilea rând aveam un prieten foarte bun, încă din copilărie, iar între noi era o competiție amicală “cine este un inginer mai bun”. De acolo a plecat ideea că trebuie să fac tot posibilul ca să ajung să lucrez în domeniul ăsta .
Eu mai cânt și la chitară și într-o perioadă am vrut să-mi fac niște circuite ca efecte de distorsiune pentru chitară și apărea aceste integrate și eu eram curios să văd cum funcționează și de ce îmi schimbă sunetul la chitară”, povestește tânărul inginer.
Paul Medinceanu s-a remarcat încă din timpul facultății cu lucrarea de licență: Convertor DC-DC hibrid. În mașinile hibride există, de regulă, două baterii – una de 12 V pentru electronica de bord și una de 48 V utilizată la pornire și asistarea motorului termic. Convertorul DC-DC are rolul de a transfera eficient energia între aceste două niveluri de tensiune. Inovația proiectului a constat în utilizarea unei topologii hibride, care reduce dimensiunea componentelor electronice și integrarea tranzistoarelor pe bază de nitrură de galiu (GaN), mai eficiente decât cele clasice pe siliciu.
Rezultatul a fost un convertor cu dimensiuni reduse și eficiență crescută, potrivit pentru aplicații auto moderne. Spațiul economisit poate fi folosit pentru mărirea capacității bateriei, contribuind indirect la reducerea consumului și a emisiilor.
Un proiect cu răsunet internațional este Periferic PWM Open-Source, pe care Medinceanu l-a realizat pe infrastructura internațională Tiny Tapeout. Acest proiect presupune proiectarea unui circuit integrat digital real, ce utilizează exclusiv unelte software open-source. Practic, cipul este împărțit în sute de blocuri, iar fiecare participant poate implementa propriul circuit la un cost redus.
Din 2025, Paul-Cătălin Medinceanu este cercetător în cadrul Institutului CAMPUS, în echipa de cercetare AMPLIPH, unde își continuă activitatea în zona managementului electronicii de putere și a circuitelor integrate specializate în gestionarea alimentărilor (PMIC – Power Management Integrated Circuits).
În România, până acum, tinerii cu abilități înalte au fost evaluați aproape exclusiv prin prisma notelor, a testelor IQ sau a premiilor academice.
Notele pot reflecta curriculumul, dar nu neapărat potențialul. Olimpiadele pot reflecta accesul la pregătire, însă nu capacitatea brută, iar un test poate surprinde o zi proastă, o emoție, o lipsă de încredere.
Noul studiu schimbă complet această paradigmă. Cercetarea combină metode de psihologie aplicată și neuroștiință, prin scanarea creierului, pentru a oferi o imagine obiectivă asupra funcționării cognitive și emoționale a tinerilor cu potențial ridicat.
La nivel internațional, aproximativ 3–5% dintre tineri sunt considerați „cu potențial înalt”, potrivit datelor UNESCO, însă doar o mică parte dintre ei beneficiază de programe adaptate nevoilor lor cognitive și emoționale.
În România, estimările specialiștilor arată că peste 150.000 de copii ar putea fi încadrați în această categorie, însă sistemul educațional nu dispune de instrumente științifice care să îi identifice corect.
În știința educației și în psihologia dezvoltării, această întrebare a devenit una dintre cele mai delicate: cum identifici potențialul înalt fără să îl confunzi cu norocul, privilegiul sau antrenamentul? Iar dincolo de identificare: ce anume măsori, când spui “tipar neurocognitiv”?
Când identificarea se bazează pe o singură ușă de intrare, multe persoane rămân pe dinafară: elevi cu potențial, dar cu anxietate la testare, tineri din medii fără resurse, profiluri atipice (creativitate, gândire divergentă, asincronii), copii care nu „strălucesc” în notare tradițională, dar pot excela în proiecte reale.
De aceea, literatura de politici (inclusiv OECD) insistă pe combinarea mai multor surse și pe ideea de proces – tocmai pentru a nu confunda „performanța de moment” cu „capacitatea latentă”.
Foto: Facebook Paul Medinceanu/ Envato
Recomandarea autorului: