Școala online în nordul Moldovei se face în copaci sau pe case: „La vite, la pământ, proşti şi săraci. Aşa-i soarta noastră. Nimeni nu-şi bate capul cu noi”

Învățământul online își arată inutilitatea în toată splendoarea lui în satele din nordul extrem al Moldovei unde majoritatea copiilor nu au telefoane sau tablete iar cei care au se chinuie să prindă semnal la internet urcându-se în copaci sau pe case.

Copiii din nordul extrem al Moldovei se chinuie îngrozitor să poată participa la orele online. Cei care au totuși dispozitivele necesare nu au semnal la internet și se chinuie urcându-se fie pe acoperișul casei, fie prin copaci sau pe cotețurile din curte, relatează adevarul.ro.

Educația la sat se face în cireș

Localnicii sunt de părere că toți elevii din aceste sate sunt pur și simplu damnați să trăiască în sărăcie și să fie analfabeți, mai ales în contextul în care au făcut școala doar două luni din cele nouă de la începutul pandemiei de coronavirus.

ACTUALITATE Valentin Stan: Politicienii României nu livrează pentru români, ci pentru interesele Germaniei, în timp ce românii suferă din cauza problemelor economice ale țării

06:00

VIDEO EXCLUSIV Treabă românească făcută pe linia 5, unde călătorii se adăpostesc după stâlpi, în lipsa unor copertine. La ore de vârf, tramvaiul se blochează în trafic din cauza mașinilor, în „orașul stâlpișorilor”

06:00

„Vai de capul lor. Am crezut că măcar ei scapă de glod şi balegă. La vite, la pământ, proşti şi săraci. Aşa-i soarta noastră. Nimeni nu-şi bate capul cu noi”, spune Neculai, un sătean din Codreni, județul Botoșani.

Alin, un elev în vârstă de 12 ani, parcă trăiește acum 100 de ani – în fiecare zi face un drum de câțiva kilometri cu bicileta pentru a merge la unchiul său care are calculator pentru a-și putea lua temele. Alin nu are un telefon performant care să îi permită să se conecteze la orele online sau să primească temele pe el iar în această situație a găsit o soluție care să-i permită măcar să afle ce teme are, astfel încât să și le poată face acasă.

La câțiva kilometri de casă doar pentru a afla tema

„Merg cu bicicleta. Noroc că este, că altfel pe jos. Merg la un unchi şi îmi i-au temele. Le fac acasă, cum se poate. Bine că le pot lua”, spune băiatul.

Alin este orfan de mamă și mai are încă patru frați iar toți se chinuie să facă față cum pot situației în care se regăsesc.

Unii dintre elevi însă nu au cum să facă nici măcar atât.

„Vai de ei. Unii nici înainte nu se omorau cu cartea că îi punea la treabă. Acuma, nici atât. Plus, că de unde calculatoare, telefoane de nu ştiu care sau mai ştiu eu ce. Abia dacă are 600-700 de lei o familie. Ce mai fac cu laptele vândut sau ouă, ce mai au prin ogradă şi atât. Nu au cum să fac ore pe calculator că nu au cu ce”, mărturiseşte o săteancă.

Până și cei care au otuși dispozitivele necesare pentru conectarea la orele online au probleme – lipsa semnalului.

„Stăteau copchii în copaci ca ciorile, la şcoală”

Vlad, un alt elev, are telefon mobil, tatăl său fiind plecat la muncă în străinătate, însă în sat nu prea este semnal iar singurul mod în care își poate face temele este să-și sune profesorii pentru a i le da prin telefon.

„Este greu că nu este semnal la internet. Nu merge. Mă apuc şi sun la profesori, îmi spune tema şi o fac cum pot. Eu vreau să învăţ să ajung şi eu la oraş la liceu”, spune Vlad.

O altă săteancă povestește cum neapoata ei se urca în cireș ca să prindă semnal la internet pentru a participa la orele online, dar asta atunci când vremea încă mai permitea acest lucru.

„Noroc că are pe cineva lângă Botoşani. Se duce la orele mai grele, unde nu poate face temele singură. Până să dea frigul tare, stătea în cireş şi făcea ore, să prindă şi ea săraca ceva. Stăteau copchii în copaci ca ciorile, la şcoală. Acuma că-i frig pun şcoala în cui, dacă nu au unde se duce”, spune săteanca.