Valentin Stan: ANDREW Hennigan a precizat că niciodată nu trebuie să te ții de un pupitru atunci când ești în mijlocul unor declarații

În cadrul unei ediții transmise live de Gândul, prof. univ. dr. Valentin Stan, istoric, jurnalist și analist român, l-a ironizat pe Nicușor Dan, președintele României, într-un segment dedicat felului în care acesta vorbește în public. Profesorul a pornit de la observațiile unor specialiști în public speaking. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.

Valentin Stan: Prostia e proverbială

Invitatul a comentat comportamentul public al președintelui, făcând referire la felul în care este perceput Nicușor și la ideea de comunicare publică.

ACTUALITATE Restricții de trafic impuse Șoseaua Mihai Bravu, din București. Până când este valabilă măsura impusă de Poliția Rutieră

12:20

EXCLUSIV La vârsta la care unii copii abia descoperă lumea, Carol știe totul despre metrou. Este ultra-pasionat de tehnologie și vrea să ducă transportul subteran în toată țara

12:00

Auzi, măi, Nicușoare, să-ți spun ceva. Știi că prostia ta e proverbială? Stai mă, eu încercam să vorbesc cu camera de luat vederi. Nu că spun eu, spun alții. Dacă aș spune eu, ai zice că de ce spun eu. Mă, Marius, știi că eu mai predau și ceva public speaking. Știi că-s mulți șarlatani prin România care fac asta? Nu știu câți or fi și pe la ăsta, prin grădină, că ai văzut că îi plac grădinarii. Lui Nicușor sau lui Bolojan. Lui Bolojan îi plac grădinarii de la Cotroceni.

Când apuci pupitrul cu ambele mâini… se vede un prost

Citându-l pe Hennigan, Stan explică modul în care președintele se raportează la pupitru în timpul discursurilor.

Omulețul ăsta e unul din miile care se pricep la așa ceva. Auzi, domnul președinte…Unii oameni apucă pupitrul cu ambele mâini ca și cum s-ar teme că va încerca să fugă. Sau ca și cum s-ar teme să nu cadă. Bă, dacă apuci un pupitru care ți se pare ție că vrea să fugă, cum crezi că ești? Deștept sau prost? Ți-e teamă să nu cazi, Nicușor? O să cazi, crede-mă. Dar nu de la pupitru, micuțule. Tu deja ai căzut. Știi cum ai căzut? Aveai pianul și scările erau înguste. Unde te-ai lovit, nu știu, că nu mă bag. Când te mai duci tu așa și te urci călare pe pupitru, să știi că se vede un prost.