Ce a pățit un deținut român în pușcăriile din Ungaria. De foame, s-a declarat musulman

Un român care a executat un an de detenție în două penitenciare din Ungaria a povestit, în exclusivitate pentru Gândul, coșmarul pe care l-a trăit în țara vecină. Printre multe altele, bărbatul a vorbit despre lipsa ajutorului medical, despre ploșnițele care îl mușcau noapte de noapte și despre cum ar fi fost nevoit să se declare musulman, pentru o bucată de carne de pui.

INEDIT Un fenomen cu tentă apocaliptică i-a speriat pe columbieni după cutremurul devastator de 7,4 grade. Care este explicația științifică

23:44

Ce spunea Ioana Ene Dogioiu, purtătoarea de cuvânt a lui Bolojan, când era în presă, despre întâlnirile dintre politicieni și membrii CCR. Dogioiu era “scandalizată”, azi e doar tăcută

23:22

 Loading ...

Eliberat recent din detenție și plasat în arest la domiciliu, cetățeanul român a acceptat să vorbească doar sub protecția anonimatului, în condițiile în care nu a primit, încă, o condamnare definitivă. Acuzat de înșelăciune, acesta a fost extrădat din România în Ungaria și transportat la Penitenciarul Marko, o clădire construită în 1892, situată chiar în apropierea Tribunalului Budapesta.

Marko, prima stație în drumul spre iad

Marko este o închisoare de tranzit, în care deținuții nu stau mai mult de opt zile, timp în care sunt amprentați și fotografiați. Românul spune că a stat trei zile la Marko, unde, spune el, ar fi trăit primele sale experiențe teribile din sistemul penitenciar maghiar. Acesta afirmă că a fost introdus într-o celulă mizerabilă, cu două paturi. La masa de dimineață, deținuții primeau o felie de parizer și o pâine mică, feliată.

„Atunci când mâncai parizerul, trebuia să-ți faci socoteala că bucata de pâine era pentru toată ziua. Trebuia sa-ți rămână și la prânz, unde se dădea o zeamă fără gust, iar la felul doi carne vegetală, din soia, dar și seara, când primeam fiecare câte o conservă”, a declarat românul, pentru Gândul.

Un coșmar era și la dușuri, unde din trei funcționa numai unul, iar apa curgea automat numai cinci minute, interval în care trei oameni erau nevoiți să se spele toți odată.

„Trebuia să mă șterg de gel de duș, pentru că gardienii refuzau să mai apese o dată pe buton”, a mai spus fostul deținut.

Devorat de ploșnițe

Situația românului s-a înrăutățit, însă, după ce a fost transferat la Penitenciarul Venyige. Situată tot la Budapesta, închisoarea a fost amenajată în 1999 într-un fost cămin muncitoresc din anii ’70 și este prima pușcărie de tip turn din țară.

Bărbatul a menționat că, pentru o bucată de carne de pui, pe care o primea oricum la un interval de aproximativ o lună, a fost nevoit să se declare de religie musulmană. Astfel, beneficia de alt regim alimentar, ales pe criterii religioase.

„Aici stăteam câte patru în cameră, iar condițiile erau de coșmar. Aveam un sigur geam, care nu se putea deschide, iar seara, la ora 22.00, se tăia curentul și rămâneam în beznă totală, inclusiv fără televizor, singura noastră bucurie.

Dar asta era nimic, pentru că, după stingere, celula se umplea de sute de ploșnițe care ne mușcau până se făcea dimineață și lumina pătrundea din nou în cameră. Am și făcut mai multe atacuri de panică”, a explicat românul.

Românul, lăsat să zacă de personalul medical

Fostul deținut susține că, deși aceste condiții cumplite erau la fel și pentru maghiari, s-a simțit discriminat abia atunci când a necesitat îngrijiri medicale.

„La un moment dat, am făcut o infecție în talpă. Le-am anunțat pe asistente, dar au zis ca n-am nimic și mi-au dat cu betadină. Netratată, infecția s-a agravat și timp de cinci zile am zăcut cu febră mare, până când am fost dus la doctor, care mi-a prescris imediat Augmentin, un antibiotic puternic”, spune bărbatul.

El a precizat că, în cele zece zile de tratament, asistenta care i-a adus pastila în cameră a refuzat să i-o dea pe motiv că s-a prezentat în fața ei în papuci și, ca urmare, i-a reproșat o presupusă lipsă de respect față de uniforma statului.

Penitenciarul Venyige

Bărbatul a spus că, deși la încarcerare a primit un pliant cu drepturile omului, tradus în limba română, aproape nimic din ce scria acolo nu era respectat.

„Cu familia abia dacă puteam să iau legătura, în sensul în care nu m-au ajutat nici măcar să trimit o scrisoare, pentru curățenie nu primeam niciun fel de soluție și curățam WC-ul cu propriile noastre haine, transformate în cârpe. Am văzut personal deținuți care, după ce mergeau la toaletă, se ștergeau cu fâșii rupte din cearșafuri.

Vreau să vă mai spun că, după ce mi-au dat drumul și am mâncat din nou carne, mi-a venit rău”, a explicat românul care, timp de un an, a fost închis într-o închisoare maghiară.