Am aflat cât valorează viața unui cetățean pentru statul român. Unei femei bolnave de cancer i-a fost refuzat un medicament pe motiv că depășește „limitele rezonabile.” Care e suma pe care CNAS refuză să o deconteze pentru salvarea unei vieți

O femeie din Timișoara, bolnavă de cancer, a ajuns să se lupte nu doar cu o boală nemiloasă, ci și cu instituțiile statului român, pentru a putea beneficia de tratamentul recomandat de medicul oncolog. În timp ce pacienta încerca să obțină gratuit un medicament al cărui preț poate depăși 13.000 de lei pe flacon, Ministerul Sănătății a venit în instanță cu o argumentație juridică tulburătoare, în care a invocat inclusiv limitele obligației statului de a proteja dreptul la viață prin decontarea medicamentelor. Războiul a ajuns la Curtea de Apel, iar judecătorii au dat o hotărâre care răstoarnă pretențiile autorităților.

ANALIZĂ Lecția poloneză. Cum a reușit Polonia să devină liderul economic, militar și geopolitic al Europei centrale și de Est. România se zbate în irelevanță

06:00

VIDEO Momente de coșmar la bordul unui avion. Un incendiu a izbucnit în cabină. Aeronava a aterizat forțat în India

23:10

 Loading ...

Când lupți cu un cancer, timpul devine, poate, cel mai prețios lucru pe care îl mai ai. Numai că, pentru o femeie diagnosticată cu neoplasm de colon rectosigmoidian, recomandarea medicului de a urma un tratament oncologic s-a lovit de o problemă pe care bolnava nu o putea rezolva singură: medicamentul nu era decontat de stat pentru indicația terapeutică de care avea nevoie.

Și astfel, în loc să se concentreze exclusiv asupra tratamentului, femeia a fost nevoită să deschidă un război judiciar cu Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Din documentele judiciare consultate de Gândul rezultă că pacienta ajunsese la a cincea linie de tratament oncologic, iar medicul curant îi recomandase administrarea medicamentului pembrolizumab, cunoscut sub denumirea comercială Keytruda.

Problema? Tratamentul nu era compensat pentru situația sa medicală, fiind recomandat în regim „off-label”, adică în afara indicațiilor terapeutice aprobate pentru respectivul caz.

Un flacon de medicament poate costa peste 13.000 de lei

Potrivit hotărârii pronunțate la 28 septembrie 2026 de Curtea de Apel Timișoara, medicamentul avea un preț cuprins între 8.328,56 lei și 13.225,92 lei pe flacon, în funcție de concentrație.

O sumă uriașă pentru un pacient care trebuie să suporte din propriul buzunar un tratament oncologic costisitor.

În fața acestei situații, femeia a cerut judecătorilor să oblige autoritățile să îi asigure medicamentul cu compensare integrală, fără nicio contribuție personală, până la soluționarea definitivă a procesului de fond.

Cererea de ordonanță președințială a fost înregistrată la 22 septembrie 2026, iar argumentul esențial al reclamantei era unul simplu: imposibilitatea de a-și permite tratamentul îi putea afecta grav sănătatea și îi putea pune viața în pericol.

Numai că reprezentanții Ministerului Sănătății au avut o altă interpretare a obligațiilor statului.

CNAS a invocat limitele dreptului la viață

Din întâmpinarea prezentată în hotărârea instanței rezultă că Ministerul Sănătății a cerut respingerea acțiunii, invocând atât lipsa unor atribuții directe privind decontarea tratamentului, cât și limitele cadrului legal în care statul poate suporta costurile unor medicamente prescrise în afara indicațiilor aprobate.

Dincolo de explicațiile tehnice și legislative, un pasaj din apărarea instituției atrage în mod deosebit atenția.

„Nu există o obligaţie absolută a statului de a deconta toate medicamentele disponibile pe piaţă sau de a deconta pe cele disponibile şi pentru alte afecţiuni decât cele pentru care au primit deja autorizaţie de punere pe piaţă”.

În hotărâre este consemnată și următoarea susținere din apărarea Ministerului Sănătății: „Prin urmare, reclamantei nu îi este îngrădit dreptul la viaţă, întrucât caracterul absolut al acestui drept nu vizează şi componenta economică”.

BioNTech va scoate pe piață un vaccin împotriva cancerului / Sursa FOTO: pix4free.org

Însă cea mai revoltătoare argumentație a venit din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Deși vorbim despre un proces în care o femeie bolnavă de cancer cerea statului să îi asigure tratamentul recomandat de oncolog, instituția a adus în discuție tocmai limitele protecției dreptului la viață!

Mai exact, CNAS a susținut că inclusiv drepturile care contribuie la protejarea vieții pot fi supuse unor restricții prevăzute de lege. Iar pasajul consemnat în dosar vorbește de la sine:

„Ocrotirea dreptului la viaţă nu poate fi realizată în afara unui cadru legal, care impune limitări rezonabile ale exerciţiului acelor drepturi care indirect asigură realizarea dreptului la viaţă.”

Întrebarea rezonabilă ar fi în cazul ăsta: cine stabilește ce este „rezonabil” atunci când în joc este viața unui om?

Ministerul Sănătății a susținut că plata medicamentului ar încălca legea

Un alt element care reiese din dosar este poziția Ministerului Sănătății potrivit căreia instituția nu putea efectua din propriul buget plăți pentru medicamente în afara situațiilor prevăzute expres de lege.

În apărarea sa, ministerul a arătat că instituțiile chemate în judecată au atribuții diferite și că nu poate fi instituită automat o obligație comună de decontare. În plus, autoritățile au invocat faptul că medicamentul era deja compensat pentru anumite indicații oncologice, însă nu și pentru tratamentul de linia a cincea recomandat reclamantei.

Agenția Națională a Medicamentului a explicat, la rândul său, că extinderea indicației terapeutice presupune parcurgerea unei proceduri administrative de evaluare, care nu fusese finalizată pentru situația femeii.

Un alt detaliu din documentele judiciare ridică semne de întrebare cu privire la modul în care statul a reglementat accesul pacienților la tratamente prescrise în afara indicațiilor aprobate.

Reclamanta a invocat un proiect de ordin inițiat de Ministerul Sănătății la 4 septembrie 2018, privind constituirea unei comisii pentru aprobarea decontării unor asemenea medicamente.

Potrivit susținerilor prezentate de femeie în proces, proiectul fusese pus în transparență decizională, însă nu ajunsese să fie semnat și publicat în Monitorul Oficial.

În acest context, situația descrisă în dosar este cu atât mai apăsătoare: în anul 2026, o bolnavă de cancer ajungea să solicite protecția instanței pentru accesul la un tratament în legătură cu care fusese invocată o inițiativă legislativă începută cu opt ani înainte.

Stadiul actual al acelui proiect normativ necesită o verificare distinctă, însă invocarea sa în proces arată una dintre problemele administrative semnalate de reclamantă.

Judecătorii: „Timpul este elementul care lipsește reclamantei”

La 28 septembrie 2026, Curtea de Apel Timișoara a analizat atât argumentele pacientei, cât și obiecțiile formulate de reprezentanții instituțiilor statului.

Judecătorii au respins excepțiile invocate de Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și au apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru dispunerea unei măsuri provizorii.

Unul dintre cele mai puternice pasaje din motivarea hotărârii surprinde exact contrastul dintre procedurile statului și urgența medicală cu care se confrunta femeia:

„Procedura de includere în lista de medicamente este una laborioasă, care implică o perioadă lungă de timp; or, timpul este elementul care lipsește reclamantei, întrucât orice întârziere poate avea consecințe deosebit de grave, punând în pericol dreptul la sănătate, chiar dreptul la viaţă al acesteia.”

Instanța a reținut că pacienta prezentase documente medicale care justificau recomandarea tratamentului și că prețul ridicat al medicamentului reprezenta un obstacol financiar major.

Judecătorii au considerat că protejarea dreptului la sănătate și a dreptului la viață justifică intervenția urgentă a instanței, fără a aștepta soluționarea definitivă a litigiului de fond.

Femeia bolnavă de cancer a câștigat prima bătălie cu statul

În final, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea de ordonanță președințială și a obligat instituțiile pârâte să îi asigure pacientei tratamentul cu Keytruda, în regim de compensare 100%, până la soluționarea litigiului de fond.

Hotărârea a fost declarată executorie, fără somație sau trecerea unui termen, fiind prevăzut dreptul de recurs în cinci zile de la pronunțare.

Decizia nu stabilește definitiv obligația statului pentru toate situațiile similare și nici nu reprezintă o includere generală a medicamentului pe lista tratamentelor compensate pentru această indicație. Ea privește măsura provizorie dispusă în favoarea pacientei.