Cătălin crede cu „TĂRIE” în accesarea fondurilor europene. Vâlceanul și-a investit banii câștigați în Italia în distileria din satul natal

Redactor:
Ionel Vaduva
Cătălin crede cu „TĂRIE” în accesarea fondurilor europene. Vâlceanul și-a investit banii câștigați în Italia în distileria din satul natal
Atât Cătălin Marius Șoarece, născut în comuna Stroești, județul Vâlcea, deținătorul brandului „Tăria lui Cătălin", cât și soția sa au dovedit în ultimii ani că au apetit pentru banii proveniți din fonduri europene pentru dezvoltare rurală, respectiv pentru cele destinate start-up-urilor.

Și Cătălin nu s-ar opri din depunerea de proiecte dacă vârsta, implicit faptul că a mai obținut finanțare FEADR prin subMăsura 6.3 a Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 (PNDR 2020), nu ar reprezenta (deocamdată) impedimente pentru el, a recunoscut acesta joi, 19 decembrie 2019, cu ocazia debutului Târgului de Crăciun din curtea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR).

Chiar și așa, toți banii europeni obținuți au fost investiți, iar „totul s-a dovedit a fi un succes extraordinar”.

„Primele fonduri europene pentru dezvoltare rurală pe care am reușit să le accesez au fost cele disponibile pe Măsura 1.4.1 din PNDR 2007-2013 («Sprijin pentru fermele agricole de semisubzistență»); mica gospodărie. După implementarea proiectului acesta am continuat cu subMăsura 6.3 (n.r. – «Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici»), pe noua programare. Cu o parte din acești bani am dezvoltat o plantație pomicolă, mai exact trei hectare de prun. Am accesat în primă fază 1.500 de euro pe an pentru o perioadă de cinci ani de zile, după care pe PNDR 2014-2020 am obținut 15.000 de euro”, a precizat vâlceanul. „În afară de asta mai avem și un proiect pe care l-a accesat în totalitate soția prin sistemul Grant Plus al Camerei de Comerț și Industrie Vâlcea, destinat susținerii comercializării produselor tradiționale. Proiectul depus și finanțat a constat în achiziția unei rulote comerciale cu vânzare pentru brânză, mezeluri și produse tradiționale – băuturi alcoolice”.

Cătălin mărturisește că s-a descurcat de unul singur atunci când a fost vorba de absorbția banilor europeni pentru dezvoltare rurală. El a adăugat că pentru accesarea acestora prin intermediul M 1.4.1 a fost ajutat de Camera Agricolă Județeană Vâlcea, în timp ce pentru sumele disponibile prin sM 6.3 a apelat la un consultant care l-a îndrumat.

Lipsa forței de muncă este o problemă națională. Investițiile în mediul rural pot fi o soluție de redresare

La fel ca și în alte cazuri, și pentru Cătălin este greu să găsească forța de muncă necesară producției de materie primă, cât și a transformării fructelor în licorile mult apreciate de consumatori.

El se plânge că tinerii pleacă de la sat și arată cu degetul către nesustenabilitatea politicilor actuale care nu reușesc să mențină forța de muncă tânără în mediul rural, respectiv să-i atragă pe cei care au trecut de vârsta de 40 de ani și care vor să investească.

„Știm cu toții că lipsa forței de muncă este acum o problemă națională. Majoritatea tinerilor și a oamenilor cu vârste până în 50 de ani au plecat peste hotare. Chiar și așa, noi încercăm să ducem lucrurile mai departe și să facem ceea ce trebuie. Este foarte greu însă și ne ocupăm de tot doar în familie. Tinerii pleacă spre școlile din mediul urban, au oportunitatea de a-și găsi mai repede de lucru și rămân acolo”, precizează vâlceanul. „Din păcate, nu avem niște politici agricole atât sustenabile, încât tinerii să fie avantajați să se reîntoarcă spre zona rurală. Fondurile europene pentru tinerii fermieri sunt bune, dar valoarea lor nu a fost într-atât de mare încât să fie accesată de marea parte a acestora. În plus, politicile n-au fost gândite bine pentru că s-au dat bani celor cu vârsta până în 40 de ani. Acestea trebuiau să se adreseze și celor care doreau să investească și aveau vârste până în 50 de ani. Am auzit că este vorba acum să se schimbe lucrurile în acest sens și se dea până la 100.000 de euro pe proiect, pe noua Politică Agricolă Comună (PAC)”.

Oricum, Cătălin nu s-a dat bătut de la bun început, a avut curaj și a dat siguranța jobului din vinificație în Italia pe munca asiduă din România. El afirmă că prima investiție nici „n-a simțit-o”, având capitalul propriu provenit din banii câștigați în Peninsulă. Suma investită nu era deloc mică la nivelul anului 2003 o afacere la sat – în jur de 100.000 lei -, adică un miliard înainte de denominare.

De ce n-a făcut vinificație și în România? Simplu. Soluția era chiar la el în sat. Distileria, că despre ea este vorba, fusese loc de muncă pentru tatăl și bunicul său, deci o provocare.

„M-am născut în același sat unde se și afla distileria. Când am avut oportunitatea s-o cumpăr după 15 de ani de muncă în vinificație, în Italia, am făcut-o. Puteam face și vinificație, însă trebuia să cobor vreo 50 de kilometri, către Drăgășani. Am avut dorința însă să investesc în satul natal. Asta a fost cea mai mare bucurie pentru mine. Acolo am și plantațiile de pomi, în comună și în perimetrul său. A fost o bucurie enormă să fac ceva pentru zona mea natală”, a punctat șeful SC Italcool SRL.

Zona de livadă a dezvoltat-o mult mai târziu. După investiția în distilerie. Apoi a mai deschis un mic lanț comercial format din două magazine.

„Am și lucrat acolo pentru a mă susține, pentru că, deja, nu mai aveam forța financiară neceară pentru a merge mai departe. Vorbim de o investiție într-un magazin alimentar și într-un bar. Apoi am mai făcut o pizzerie pe care am închis-o. Am rămas cu cafe-barul. Ulterior, și magazinul l-am închis din cauza lipsei forței de muncă”, revenind la vechea problemă cu angajații.

Mărturisește că, la momentul de față, soția se ocupă de cafe-bar și de contabilitatea firmei.

2019, un an slab pentru producția de prune. Securizarea materiei prime este esențială pentru micul procesator. Regimul de antrepozitare, o provocare pentru „tăriile” lui Cătălin

„Contează foarte mult să ai propria materie primă pentru procesare, în orice domeniu ai activa”, recunoaște Cătălin Șoarece. Astfel, mai spune el, îți securizezi propria producție, de la an la an.

„În cazul meu, dacă nu-mi asigur necesarul, riscul cel mai mare ar fi ca producătorii de fructe să nu aibă materie primă disponibilă pentru comercializare într-un an mai greu. Dacă știi să ai grijă de plantațiile pe care le ai, poți avea încontinuu acces la fructe. (…) Anul acesta nu a fost unul bun pentru noi, în ceea ce privește producția de prune. Ploile din primăvară au afectat foarte mult pomii din microregiunea Horezu. Per total, este un an sărac pentru noi, în ceea ce privește materia primă”, mărturisește producătorul de tărie.

În ceea ce privește dezvoltarea business-ului, Cătălin Șoarece afirmă că firma sa a crescut de la an la an, dar că se confruntă cu un impediment de ordin fiscal. Vorbim de actul normativ care reglementează antrepozitele fiscale.

„La momentul actual noi doar cumpărăm fructele, fabricăm tăria, o ambalăm și o vindem pe piață, timbrată, accizată, cu toate taxele plătite. (…) Ideea este că trebuie să se ajungă să lucrăm corect pe fiecare palier. În cazul meu, un antrepozit fiscal nu poate presta servicii din cauza faptul că toți oamenii care vin către mine sunt accizați pentru 50 de litri de alcool pur produs, anual, la jumătatea valorii de acciză. Spre exemplu, dacă eu plătesc ca antrepozit 1.000 de euro pe hectolitru, un cetățean plătește 500 de euro pe 50 de litri. Însă, orice depășește această cantitate este accizată 100%. Vorbim de cei care și-ar aduce materia primă la noi, s-o proceseze și să ridice produsul finit. Oamenii nu vin, fug de treaba asta și se duc către cazanele mici, comunale, chiar dacă Legea 571/2003 permite doar antrepozitelor fiscale să întreprindă astfel de prestări servicii”, a mai spus acesta. „Legea cred că ar trebui modificată cu facilitate către gospodari, pentru a-i atrage în antrepozite fiscale pentru prestări servicii, cu posibilitatea de a le cumpăra și gestiona materia primă existentă în agricultură. Astfel, statul ar cunoaște exact producțiile anuale de țuică, rachiu și palincā. O rotunjire a legii s-ar dovedi benefică pentru toți dacă toate lucrurile astea ar ajunge și la Bruxelles, în negocierile viitoarelor politici agricole și fiscale”.

„Competiția” micilor producători de spirtoase este evaziunea fiscală în viziunea lui Șoarece. Exemplul este clar.

„Eu, dacă vând un litru de țuică de 50 de grade cu 50 de lei, altul vine și mă „concurează” cu 30 de lei”, mărturisește producătorul de țuică care adaugă că cifra de afaceri a firmei sale este de până în 200.000 de lei, anual.

„N-am depășit-o pentru că nu suntem plătitori de TVA. Noi suntem microîntreprindere cu impozit între 1-3 la sută. Nu depășim cei 300.000 lei, cifră de afaceri pentru a fi plătitor de TVA”, a conchis el.

Produse tradiționale din Vâlcea

La nivelul județului Vâlcea, în 2018, cele mai multe produse atestate tradițional le avea Avi-Giis (compania actualui secretar de stat MADR, Aurel Simion). Vorbim de mușchiul perpelit „Ca altădată”, caltaboșul oltenesc, cârnații cu miroase și usturoi, carnea afumată la garniță, cârnații cu ambâț, toba țărănească, cârnații din topor, jumările de porc și slănina usturoiată, toate sub același brand.

Și SC Diana SRL și-a atestat două dintre produsele alimentare, și anume crenvuștii cu carne de vită și cabanosul.

Nu în ultimul rând, celelalte două societăți care și-a atestat tradițional produsele sunt SC Italcool SRL – țuica „Tăria lui Cătălin” și rachiul de fructe „Tăria lui Cătălin”, precum și întreprinderea individuală Bunea Cristian cu dulceața de trandafiri „Cămara dulce”.

 

Inchide