Ce se află în spatele creșterii economice record a României. Ruptura dintre stat și privat care se vede în statisticile oficiale

Creșterea economică de 7% în primele 9 luni și de 8,8% în trimestrul III 2017, anunțată de Institutul Național de Statistică (INS), reprezintă o medie națională a evoluțiilor sectoriale, o rezultantă minusurilor și plusurilor, unde – în premieră – minusurile vin din sectorul public, dependent de bugetul de stat, iar plusurile vin din sectorul privat. Cifrele INS sunt tip „semnal”, arată doar evoluția pe scurt a Produsului Intern Brut, dar din datele lunare comunicate recent se poate întrevedea contribuția fiecărui sector la mersul economiei.

Afacerile din industrie, spre exemplu, au un plus de peste 10% pe medie, dar asta pentru că în ramurile privatizate vânzările au crescut cu 15% spre 20% (producția de autovehicule, confecțiile metalice și activitățile de rafinare ar fi câteva exemple), în timp ce ramurile unde predomină statul (cum ar fi extracția cărbunelui) au minusuri de până la 15%. Mai mult, vechea problemă a investițiilor este prezentă și acum: cheltuielile publice de capital au un minus de 20,3%, iar la construcțiile inginerești – lucrările de infrastructură – minusul este de 26%, în timp ce construcțiile de case (particulare) au crescut cu 82,9% și înmatriculările auto – cu 43,8%.

FLASH NEWS Primaria Craiova publică imagini cu holograme de la Târgul de Paște din Craiova

16:06

INEDIT Vinuri vechi de 100 de ani, servite la mesele regale, scoase la licitație de Artmark

16:02

Practic, toate sectoarele importante ale economiei au avut creșteri cu două cifre în primele nouă luni: comerțul (+11% la auto și carburanți, +12.5% la mărfurile nealimentare, +29,9% la livrările online), serviciile profesionale și pentru populație (+13,1%, respectiv +14,1%), transporturile (+14,7%), turismul (+10,8%). Atunci de ce media națională a creșterii economice este de numai 7%? Explicația nu poate fi alta decât că statul, prin retragerea în locul alocării de fonduri care ar trebui direcționate către investiții, nu mai e un factor multiplicator, ci un vector care trage în jos, cel puțin statistic, economia.

Privite dintr-o altă perspectivă, cifrele sectoriale mai arată că industria câștigă tot mai mult teren, agățându-se de creșterea încă viguroasă a consumului populației (a se vedea avansurile din comerț, auto și construcțiile rezidențiale), dar acoperă într-o măsură deocamdată redusă această cerere, restul venind din import. Țările din care noi importăm până și cele mai banale produse ce puteau fi obținute aici (să zicem Germania, Polonia, Turcia sau Olanda) ar trebui să transmită României scrisori de mulțumire. Prin cumpărăturile noastre furibunde, le menținem lor locurile de muncă, le cedăm lor crema profiturilor și le umplem lor vistieriile cu valută. Ei produc, noi cumpărăm. Dar – vestea bună – începem să producem tot mai mult, acoperind într-o mai mare măsură și ce cumpărăm noi (în locul importurilor), și ce cumpără ei (la export). Și încă o veste bună: media salariilor nete a crescut (cu 13,5% în septembrie 2017 față de septembrie 2016) și va mai crește, având în vedere noua criză a forței de muncă, susținând – ca putere de cumpărare – și economia românească, și economiile altora.

Continuăm, așadar, cu acest model de creștere economică bazată pe consum și importuri, cu investiții și construcții în derivă. Acum, în statisticile primelor nouă luni, se mai vede încă ceva: între stat și privat se produce o ruptură care ar putea avea consecințe chiar mai grave decât o eventuală supraîncălzire a economiei, câtă vreme sectorul public pare hotărât să anuleze avântul sectorului particular.