A murit Hugo Chavez. Lunga și tumultuoasa carieră politică a președintelui venezuelean

Președintele venezuelean Hugo Chavez, care a decedat marți la Caracas din cauza cancerului, a avut carieră lungă și tumultoasă, fiind ales la conducerea țării pentru prima dată în 1998, după ce s-a remarcat printr-o lovitură de stat ratată în 1992, relatează AFP.

1992 – Locotenent-colonelul parașutist Hugo Chavez preia conducerea unei lovituri de stat eșuate împotriva președintelui Carlos Andres Perez.

1994 – Chavez și tovarășii săi, condamnați pentru „rebeliune militară”, sunt eliberați din închisoare în cadrul unei amnistii prezidențiale.

LEGE Legea bugetului pe 2026, publicată în Monitorul Oficial fără Anexa 3. Ce nu a vrut Parlamentul să se știe. „Bine ați venit în România anului 2026!”

09:26

CONTROVERSĂ Scandal în SUA din cauza „statuii de aur a lui Trump” din viitoarea sa bibliotecă. Gavin Newsom: „Seamănă îngrozitor cu simboluri ale dictatorilor”

09:15

1998 – La conducerea unei coaliții de partide, majoritatea de stânga, Chavez este ales președinte, în decembrie, cu 56% din voturi.

1999 – El convoacă un referendum în vederea creării unei Adunări Naționale Constituante, iar noua Constituție venezueleană este aprobată cu peste 70% din voturi.

2000 – Chavez este reales președinte pentru un nou mandat de șase ani, cu 56,9% din voturi.

2001 – Sunt votate 49 de legi, inclusiv unele care autorizează naționalizatea terenurilor, petrolului și băncilor, suscitând furie și manifestații din partea opoziției.

2002 – După numeroase greve în sectorul petrolier, Confederația Muncitorilor din Venezuela (CTV) și organizația patronală Fedecamaras cer, la 6 aprilie, în cursul unei manifestații uriașe, la Palatul prezidențial, plecarea lui Chavez de la putere. În cursul operațiunilor de reprimare sunt ucise 19 persoane, iar alte câteva sunt rănite.

– 11 aprilie: Statul Major militar încearcă să dea o lovitură de stat.

– 12 aprilie: comandantul forțelor armate Lucas Rincon anunță că Chavez a acceptat să demisioneze.

– 14 aprilie: Chavez revine la președinție cu ajutorul unor militari loiali și mai ales a mobilizării a mii de simpatizanți care ies pe străzile din Caracas.

2003

– 2 februarie: zi de grevă generală, în cursul căreia opoziția organizează o campanie de strângere de semnături în vederea destituirii președintelui.

– 29 mai: acord între Guvern și opoziție în vederea organizării unui referendum privind o eventuală revocare din funcție a președintelui, cu scopul de a pune capăt crizei politice.

2004 – Chavez iese învingător în urma referendumului privind revocarea din funcție, obținând 59% din voturi.

2005 – Opoziția boicotează alegerile legislative, iar partidul lui Chavez obține toate mandatele în cadrul Parlamentului unicameral.

2006 – Chavez este reales președinte cu 62% din sufragii.

2007 – O nouă reformă a Constituției, cerută de către Chavez este refuzată prin referendum.

2009 – O modificare a Constituției din 1999 care permite realegerea pe termen nedefinit a președintelui este adoptată prin referendum, cu 54,36% din voturi.

2010

– 26 septembrie: partidul aflat la putere câștigă alegerile legislative, dar opoziția obține 40% din mandate.

-17 decembrie: Parlamentul îi acordă puteri excepționale lui Chavez, care poate să guverneze prin decret timp de 18 luni.

2011

– 10 iunie: Chavez este operat, la Havana, de o tumoare canceroasă în zona pelviană.

– 20 octombrie: după mai multe ședințe de chimioterapie în Cuba, Chavez dă asigurări că este vindecat.

2012

– 26 februarie: Chavez este operat din nou, în Cuba, de o tumoare canceroasă. În săptămânile următoare este supus unui tratament prin radioterapie, la Havana, care îl ține departe de scena publică.

– 9 iulie: Chavez anunță din nou că s-a vindecat de cancer.

– 7 octombrie: Chavez câștigă un nou mandat de șase ani la președinția Venezuelei. Spitalizat la Havana pentru o a patra operație de cancer, Chavez nu reușește să depună jurământul în funcția de președinte la 10 ianuarie, așa cum era prevăzut.