Activist Post: Șase aspecte-cheie în analizarea atacurilor din Franța

Indiferent de natura atacului de la Charlie Hebdo, că a fost vorba de o amenințare externă sau de un „inside job”, povestea este mult mai complicată decât se lasă de înțeles în presă, notează portalul Activist Post.

Chiar dacă este greu de apreciat ce s-a întâmplat acolo, un lucru poate fi spus cu siguranță: atacul va fi folosit de guvernele din Vest și de NATO drept propagandă pentru o mări intervenția armatei în străinătate și pentru a promova statul polițienesc acasă, notează portalul.

În acest context, activiștii publică o listă de șase aspecte ce trebuie luate în considerare atunci când se vorbește de atacul de la revista de satiră.

EXCLUSIV Cum ar fi fost sprijinit proprietarul azilelor groazei de către șefii DGASPC Bihor. Subalternii au început să colaboreze cu anchetatorii

05:00

REACȚIE Ciprian Ciucu dă vina pe sistemul administrativ al Primăriei Capitalei, după furtuna care a măturat Bucureștiul: „Acest stat inert și incompetent”

00:03

1. Atacatorii aveau un background militar

Autorii atacurilor au fost complet echipați pentru misiunea pe care și-a asumaseră, după cum a notat și The Telegraph. Din imaginile surprinse la fața locului reiese că ei purtau bocanci similar celor folosiți de forțele armate și, în general, s-au purtat de o manieră care sugerează că au avut parte de un antrenament similar celui din armată.

Pe înregistrările realizate de martori se poate vedea că au folosit tactici de infanterie în momentul în care au ieșit în stradă. Unul dintre ei înainta, în timp ce al doilea îi acoperea spatele.

Mai mult, ei nu au tras la întâmplare, ci cu precizie, în fiecare victimă, pentru a nu-și irosi muniția.

CIA a apreciat, de asemenea, că ei ar fi avut un background militar. Organizația Startfor a semnalat faptul că „din modul în care au manevrat armele, au înaintat și au tras, acești atacatori au dus la capăt un atac de succes, folosindu-se de lucruri pe care le știau”.

Se pare că într-adevăr, ei ar fi fost antrenați în Siria. Pe de altă parte, Cherif Kouachi, unul dintre suspecți, nu era străin forțelor de ordine franceze. El a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru terorism în 2008, când a fost găsit vinovat de „asociere cu o organizație teroristă”.

Se pare că rețeaua Arondismentul 19, la care era afiliat Kouachi, era implicată în recrutarea unor francezi musulmani pentru a lupta în Irak, pentru al-Qaeda. Cum se întâmplă în cazuri de acest tip, gruparea racola bărbați tineri, săraci și dezamăgiți din clasa muncitoare. Așa ar fi ajuns și cei doi să fie antrenați în Siria

2. Publicația atacată a servit pentru a promova o strategie a tensiunii și în trecut

Redacția Charlie Hebdo a fost amenințată de mai multe ori din cauza caricaturilor publicate. Birourile au fost atacate cu o bombă în 2011, după o ediție care avea pe copertă o imagine a profetului Mohamed. Un an mai târziu, revista a publicat, spre revolta lumii musulmane, alte caricaturi ale profetului, islamul interzâciând publicarea unor astfel de imagini.

Revista a ofensat și alte religii și credințe. Cu toate acestea, trebuie notat că în timp ce editorilor li s-a permis să continue în ciuda reacțiilor violente pe care caricaturile le-au stârnit în jurul lumii, unele religii sunt aparent considerate mai egale decât altele. Spre exemplu, în 2009, un editorialist în vârstă de 80 de ani de la Charlie Hebdo a fost pus sub acuzare pentru „incitare la ură rasială”, după ce a făcut o glume despre fiul președintelui de la acea dată, Nicolas Sarcozy, cum că acesta s-ar converti la iudaism din motive financiare. În Franța, spre exemplu, „negarea holocaustului” este considerată infracțiune.

În legătură cu islamul sau creștinismul, Franța a fost mai degrabă adeptă a libertății de exprimare până la această dată.

În acest context, Activistpost se întreabă cât de independentă este revista și dacă nu cumva aceasta a fost folosită autoritățile franceze în încercarea de a promova o strategie a tensiunii în țară și peste hotare.

3. Franța înarmează grupări teroriste precum ISIS sau al-Qaeda

Franța, ca parte a unei coaliții conduse de NATO, a înarmat, finanțat și ajutat teroriști precum cei de la al-Qaeda de mai mulți ani, începând cu Libia și înlăturarea de la putere a lui Gaddafi și continuând cu armarea, adăpostirea și susținerea teroriștilor al-Qaeda, inclusiv a celor de la ISIS în și de-a lungul granițelor siriene.

Având în vedere că atacul din Franța se face responsabilă, cel mai probabil, o grupare teroristă finanțată de guvernul francez, acesta este la rândul său responsabil și vinovat de uciderea unor cetățeni francezi, printre care și doi polițiști, nu doar pe teritoriu francez, ci chiar în capitala statului.

4. Franța a dispus trimiterea unei aeronave în Golf pentru a lupta împotriva ISIS, cu o zi îniante de atacurile de la Paris

Trebuie reamintit faptul că atunci când francezii și chiar unii parlamentari francezi au ezitat cu privire la o posibilă implicare în acțiunile din Irak, ISIS a publicat un video cu decapitarea unui cetățean francez, care a servit pentru justificarea acțiunilor franceze.

Fără doar și poate, astfel de atacuri sunt de natură să mărească și mai mult susținerea pentru implicarea forțelor armate franceze în conflictul din Orientul Mijlociu.

5. Atacul a avut loc după ce Franța a început să dea semne că s-ar opune sancțiunilor împotriva Rusiei, dar și că ar recunoaște statul palestinian

În decembrie, camera inferioară din Parlamentul francez a votat recunoașterea statului Palestina. Cu toate că acest vot nu va influența politica externă a Franța, el reprezintă un simbol al unei schimbări de paradigmă în ceea ce privește conflictul dintre Israel și Palestina.

Similar, declarațiile lui Hollande cu privire la ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei ar putea fi interpretate ca o amenințare la adresa solidarității anglo-americane. Prin urmare, atacuri precum cel avut loc la redacția Charlie Hebdo pot fi folosite pentru a justifica intervenții militare suplimentare ale Franței în Orientul Mijlociu.

Agenda domestică este de asemenea de luat în calcul. Reacția covârșitoare a publicului a fost de a solidariza cu dreptul la libertatea de exprimare. Atacul ar putea servi drept o metodă de a crește prezența miitară a Franței peste hotare, dar și ca o metodă de a mări statul polițienesc acasă.

6. Unul dintre teroriști „și-a uitat” cartea de identitate

În ziua atentatului s-a vehiculat că poliția a reușit să-l identifice pe unul dintre suspecți, Hamyd Mourad, în vârstă de 18 ani (cel care s-a predat la scurt timp după), după ce acesta și-ar fi uitat pașaportul într-una dintre mașinile de fugă.

Cu toate că un astfel de scenariu nu este absolut improbabil, el amintește de „norocul” pe care l-au avut și anchetatorii americani care au găsit pașaportul de hârtie al unuia dintre teroriștii care au deturnat avioanele pe 11 septembrie 2001.