Cântărețul italian Enzo Jannacci a murit la vârsta de 77 de ani

Cantautorul și compozitorul Enzo Jannacci, considerat un pionier al rockului italian, a murit din cauza unui cancer, vineri seară, la Milano, la vârsta de 77 de ani, informează lefigaro.fr.

Bun prieten cu alți artiști italieni celebri în străinătate, precum Adriano Celentano și Paolo Conte, Enzo Jannacci, al cărui prenume real era Vincenzo, a fost în același timp un medic chirurg specializat în operațiile pe cord. El era considerat unul dintre protagoniștii scenei muzicale italiene de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Născut la Milano pe 3 iunie 1935, Enzo Jannacci cânta adeseori în dialect și a fost mai întâi o figură de marcă a cabaretului italian, fiind totodată autorul a peste 30 de albume și a numeroase coloane sonore pentru teatru, cinema (a colaborat cu Mario Monicelli, Marco Ferreri, Lina Wermuller și chiar a jucat în câteva filme) și televiziune. Este considerat unul dintre pionierii rockului italian, alături de Adriano Celentano, Luigi Tenco, Little Tony și Giorgio Gaber. Pe acesta din urmă îl cunoștea din vremea liceului și a colaborat cu el peste 40 de ani.

SOCIAL Care sunt cele mai frecvente cauze pentru care mașina pornește greu dimineața. Primul lucru pe care ar trebui să îl verifici

23:56

VIDEO Nicușor Dan și-a scos la export gafele și bâlbele. Aflat la Paris a ținut o cuvântare la Ambasada Romaniei din care nu s-a înteles mai nimic. S-a poticnit și s-a încurcat în idei și la final a zâmbit ușurat că s-a terminat

23:17

După studii clasice și un doctorat în medicină, Enzo Jannacci a lucrat în Africa de Sud și în Statele Unite. După ce a studiat pianul la conservator, a descoperit muzica rock’n’roll, devenind însă și un redutabil muzician de jazz.

Stilul său muzical era marcat de o inspirație suprarealistă și ironică, cu o atenție specială îndreptată spre texte influențate de comunitățile marginalizate. Printre piesele sale cele mai cunoscute se află cântece precum „Vengo anch’io no tu no”, „La Canzone intelligente”, „Ho Visto un Re” (un duet cu Dario Fo, premiat cu Nobelul pentru literatură), „L’Armando”, „Il Poeta e il Contadino” și „El portava i Scarp del tennis”.