Oamenii care se lăsau îngropații de vii în încercări macabre de anduranță se numeau artiști ai îngropării. Mick Meaney și-a dorit să fie unul dintre ei.
În anul 1968, muncitorul irlandez nu mai avea prea mulți bani, însă credea cu tărie, că dacă va rămâne îngropat mai mult decât oricine altcineva, lumea își va aminti mereu numele lui.
Pe data de 21 februarie, un cortegiu format din apropiați și echipe TV a însoțit sicriul său – cu o lungime de aproape 1.90 m, lat de 76 cm și căptușit cu spumă – pe străzile din Kilburn, cartierul londonez cunoscut drept „inima” comunității irlandeze. Meaney urma să fie coborât într-o groapă aflată în curtea unei firme de construcții.
Sicriul a fost acoperit cu pământ, cu excepția unui tub de aer și a unei conducte prin care i se trimiteau apă și mâncare. Ținta lui era să bată recordul mondial și să stea 61 de zile sub pământ.
Încercarea lui extremă, dar și deznodământul tulburător – sunt acum subiectul unui nou documentar care va fi difuzat pe 26 noiembrie pe postul irlandez TG4. Filmul, numit „Beo Faoin bhFód” (Îngropat de viu), a fost deja prezentat la festivaluri și combină interviuri cu familia și prietenii lui Meaney și imagini de arhivă dintr-un eveniment care a făcut înconjurul lumii. Regia este semnată de Daire Collins.
„Tata a fost un tip mândru din Tipperary”, povestește fiica sa, Mary Meaney, în documentar. „Era ca mulți alții, cei numiți astăzi irlandezii uitați: lucrau cu târnăcopul, trimiteau bani acasă. Grele vremuri mai erau”.
În trecut, Meaney visa să devină boxer profesionist, dar o accidentare i-a stricat planurile, iar el a ajuns să sape tuneluri în Londra. Când un mal de pământ l-a prins sub dărâmături, a rămas calm. Iar atunci s-a fixat în el o idee: să doboare recordul pentru cel mai lung timp petrecut îngropat de viu.
Recomandările autorului: