Cele două ROMÂNII SĂLBATICE din ochii britanicilor. Realizatorul „Wild Carpathia” acuză „The Romanians are coming”: „Au făcut România să pară o țară din lumea a treia”

Un „pseudo-documentar”, „o rușine pentru orice cineast cinistit”. Acestea sunt câteva dintre cuvintele care au apărut pe pagina de Facebook a „Wild Carpathia” după primul episod din „The Romanians are coming”. Cuvinte la fel de grele au avut și românii, mai ales cei din străinătate, care au acuzat Channel 4 de discriminare, stereotipizare, chiar și de rasism.

„Wild Carpathia” vs. „The Romanians are coming”: Primul titlu este un documentar în trei părți care arată bogăția de peisaje cu care se mândrește România. Seria, în care apare și prințul Charles, a fost produsă de britanicul Charlie Ottley și a devenit una dintre cele mai bune cărți de vizită ale României pe piața de turism. Al doilea titlu este tot un documentar în trei părți, realizat de postul britanic de televiziune Channel 4, care a mai folosit în ultimii ani subiectul sensibil al imigranților din Regat pentru show-urile sale (a se vedea Benefits Street). Producătorii îl descriu drept „o serie de documentare ce explorează viețile unor români care încearcă să își facă o nouă viață în Marea Britanie și își propune să descopere adevărul din spatele titlurilor despre imigrație”. Criticii îl acuză că tocmai asta nu face: nu prezintă adevărul și nu merge dincolo de clișee.

„Sunt extrem de jenat de ignoranța și de prejudecățile colegilor britanici cu privire la viziunea lor despre România”, este începutul reacției echipei „Wild Carpathia” la primul episod al „The Romanians are coming”.

Charlie Ottley, realizatorul seriei menite să ne promoveze țara străinilor, a contactat deja BBC și alte televiziuni concurente cu Channel 4, care ar putea să difuzeze „Wild Carpathia”, pentru ca telespectatorii din Regat să vadă și „cealaltă Românie”, România pe care a cunoscut-o și promovat-o el. „România e un loc minunat. Îmi caut și eu o casă acolo și sper că nu vor veni oamenii la mine să îmi spună să mă duc acasă, pentru că sunt englez. (…) Ce am încercat cu Wild Carpathia a fost să arăt ce țară frumoasă este România, cât de educați, sofisticați și ce tezaur cultural au oamenii”, spune el și avertizează, cu privire la „The Romanians are coming”: „Acest documentar afectează teribil turismul românesc”. Dacă îl vezi și îl vezi doar pe acesta, „nu vei vrea să îți petreci următorul concediu în România”, atrage atenția.

Săptămâna aceasta, Channel 4 a difuzat și cel de-al doilea episod, care, așa cum au promis reprezentanții postului inclusiv în scrisorile către oficialii români care s-au plâns de prima parte, avea și alte personaje românești – Mihaela, din Constanța, care, spre deosebire de ceilalți români din documentar, s-a dus în Marea Britanie și cu job, și cu casă (mult mai modestă decât cea de acasă).

După cel de-al doilea episod, menit să calmeze spiritele încinse de primul, gândul l-a intervievat pe Charlie Ottley, realizatorul „Wild Carpathia”, pentru a vedea dacă își menține poziția cu privire la această serie și, mai mult decât atât, pentru a înțelege cum se vede această controversă prin ochii unui britanic atât de fermecat de România, încât vrea o casă de vacanță în țara noastră.

„Au făcut România să pară o țară din lumea a treia, comparativ cu restul Europei”

Ottley spune că a criticat atât de dur documentarul despre românii care merg la muncă în Marea Britanie pentru că „nu a simțit că ar reflecta corect poporul român în ansamblul său”, cu toate că titlul, „The Romanians are coming”, „dă impresia că surprinde esența unui subiect” – migrația sărăciei. „Totuși”, spune Charlie Ottley, „oamenii pe care i-au ales, mai ales pentru prima parte a documentarului, au fost un grup mic, minoritar și s-a mers pe subiectul romilor”. Ceea ce, ne amintește prezentatorul, nu este corect ca reprezentativitate în rândul populației României.

„S-au concentrat pe sărăcia extremă și au făcut România să pară o țară din lumea a treia, comparativ cu restul Europei. (…) Mereu e subiectul acesta al românilor care au mari probleme financiare și se zbat pentru a veni aici și fac sacrificii. Documentarul nu arată și marea parte a românilor de aici, care lucrează cu succes ca doctori, asistente sau multe alte posturi și câștigă decent și le e bine aici. E doar elementul sărăciei – oameni care se chinuie să găsească un loc de muncă într-o altă țară, ceea ce este corect, însă titlul este înșelător”, adaugă britanicul, în interviul pentru gândul.

Chiar dacă naratorul vorbește și despre „cazurile fericite” de români din UK, Ottley subliniază că nu îi vedem pe acești oameni, că ei nu sunt reprezentați: „Pentru a face un documentar obiectiv, nepartizan, trebuie să reunești toate aceste elemente”. „Chiar dacă e un documentar interesant, care prezintă cele mai sărace elemente ale României – cu toate că asistenta (din episodul 2, n.red.) părea să aibă o casă foarte drăguță în România, iar aici a stat într-o cocină -, mi s-a părut că se insistă exagerat pe acest unghi al sărăciei”, continuă el. „Or, experiența mea în România mi-a arătat că, în cea mai mare parte, oamenii au un stil de viață rezonabil și sunt fericiți. Există sărăcie și oamenii se zbat, însă documentarul se folosește de stereotipurile pe care oamenii din Anglia le au despre români. Și nu cred că este corect sau factual adevărat”.

Primul episod vs. al doilea

Reacția la primul episod a fost de „furie maximă”, povestește prezentatorul TV. Un motiv pentru această furie este că, indiferent de personajele din următoarele părți ale seriei, multă lume ar putea să nu vadă decât primul episod și să rămână cu impresia că 1) toată România e un ghetou și într-o sărăcie lucie, 2) toți românii din Marea Britanie merg acolo fără nicio calificare și dorm pe străzi.

Al doilea episod nu i-a produs tocmai aceleași reacții de revoltă. Ba mai mult, l-a găsit emoționant pe alocuri. Mai mult, admite că a existat o oarecare îndreptare a greșelii de reprezentare din primul episod în cel de-al doilea și se referă la femeia din Constanța, care s-a dus să lucreze într-un azil din Sheffield. În ochii lui, însă, nimic nu mai poate schimba impactul primului episod: „Prima impresie va rămâne mult timp, pentru că producția a avut ratinguri uriașe. Desigur, având UKIP aici și amintindu-ne de comentariile scandaloase făcute de Nigel Farage, s-a creat multă paranoia și frică, care au fost exacerbate de ignoranța oamenilor cu privire la România, un aspect pe care am încercat să îl corectez în ultimii patru ani”. Documentarul Channel 4, spune Ottley, exploatează aceleași temeri din societatea britanică și nu face nimic pentru a-i educa pe oameni cu privire la migrația românească.

Totuși, îl întrebăm, nu se poate spune că îi educă pe britanici cu privire la cauzele migrației și intențiile migranților români? „Sunt de acord că da, face asta”, răspunde Charlie Ottley. „Acesta este un aspect care m-a emoționat. Obstacolele pe care le-au avut oamenii de depășit pentru a veni aici, plini de speranță, urmate de dezamăgirea care apare deseori sunt foarte emoționante și tragice. Dar titlul sugerează că aceasta este marea majoritate a românilor, ceea ce nu e adevărat și e foarte cinic”.

Principala obiecție: titlul

De fapt, Ottley a identificat două probleme: aceea că se insistă prea mult, prin personajele și locurile alese, pe unghiul sărăciei și titlul, care are două conotații, pe care britanicul le dezavuează: „Sugerează că vor veni foarte mulți români aici și există mulți oameni stârniți deja în această privință de cei ca Nigel Farage, din partidele de extremă dreapta, care se tem că Europa de Est se va muta în Anglia și le va „fura” britanicilor locurile de muncă – ceea ce este ridicol, pentru că aceasta este însăși rațiunea Uniunii Europene, de a avea libertate de circulație”. Titlul indică „o invazie sau creează impresia unei invazii – incită și antagonizează intenționat”, susține britanicul.

A doua obiecție pe care o are la adresa titlului este că sugerează că documentarul prezintă o imagine despre România și români, per ansamblu: „Dacă vrei să faci un asemenea documentar, nu-l intitula „The Romanians are coming”, ci spune că e un documentar despre sărăcia din anumite părți din România și despre luptele de zi cu zi ale românilor pentru a supraviețui sau pentru a îmbunătăți viața familiilor lor”.

Două Românii: „Wild Carpathia” și „The Romanians are coming”

Totuși, așa cum România pe care a prezentat-o el, cea cu peisaje de basm, care nu sunt „sparte” de mine dezafectate sau de munți de gunoaie, în care simplitatea satului este un obiectiv turistic și în care mersul cu căruța pe străzile neasfaltate e „fun” – această Românie e la fel de nenuanțată și la fel de reală ca și aceea, prezentată în tușe cenușii, din „The Romanians are coming”. Fiecare echipă s-a uitat la o bucată din România, îi spunem.

Până într-un punct, este corect, recunoaște britanicul, să spui că și „Wild Carpathia”, și „The Romanians are coming” prezintă o parte din România – primul ilustrează o parte frumoasă, cel de-al doilea, una urâtă. Diferența este în scopul celor două producții. „Eu nu făceam un documentar de știri despre anumite probleme umane. Eu am făcut un documentar despre România pentru Travel Channel, deci scopul lui era să îi încurajeze pe oameni să meargă în România”, își începe răspunsul. „Când oamenii spun că am creat un basm despre România, nu sunt tocmai de acord. Da, am arătat cele mai frumoase părți pe care le-am văzut, pentru că acestea vor ajuta țara și încuraja turismul din toată lumea. România are o ofertă uriașă din acest punct de vedere. Obiectul meu a fost să creez un show de călătorie, dar, în același timp, să scot în evidență și anumite probleme. Am vrut să și trag un semnal de alarmă cu privire la distrugerea habitatului natural din România”.

Pe de altă parte, spune el, seria celor de la Channel 4 „se prezintă ca o dramă umană, o producție despre români”. „Ca să fie asta, trebuie să fie mai obiectivă și să acopere mai multe aspecte. Da, există sărăcie în România; da, mulți oameni trăiesc în condiții îngrozitoare, fără electricitate, iar guvernanții trebuie să facă ceva în această privință. Să vedem ce va face domnul Iohannis și ce se va întâmpla”, spune Ottley și râde după menționarea numelui noului președinte.

„Am auzit că la Microsoft româna e a doua limbă, pentru că sunt atât de mulți IT-iști din România acolo”, ne mai spune și ne povestește că și site-ul său a fost făcut de „o echipă minunată de români”, „Cred că astfel de lucruri sunt la fel de importante ca sărăcia abjectă în care trăiesc unii români. Dar acest documentar nu este despre ce se întâmplă în România, ci despre ce se întâmplă când acești români ajung aici”.

Cele două dezbateri – pe cine să fim furioși?

Dacă prima reacție a românilor, în urmă cu o săptămână, a fost aproape exclusiv de revoltă, pe măsură ce mai mulți oameni chiar au văzut documentarele, ea a căpătat o nouă dimensiune. Există, în acest moment, două grupuri, ambele revoltate și furioase. Pe de-o parte, sunt cei care consideră că Channel 4 a produs un documentar discriminatoriu. Pe de altă parte, din ce în ce mai mulți români se declară furioși pe cauza problemei. Cu alte cuvinte, de ce există încă acea Românie, o țară membră UE și NATO, dar în care o comunitate minoritară trăiește în ghetouri? De ce avem în continuare zone în care nu există nicio speranță pentru o zi de mâine care să fie mai bună decât cea de ieri?

„Nu cred că sunt două laturi opuse ale dezbaterii”, comentează Charlie Ottley: „Cred că sunt discuții valide, dar distincte. Furia este validă, pentru că au prezentat anumite grupuri din societate în care sunt probleme, ignorând celelalte zone. Cât despre furia cu privire la existența unor asemenea cazuri de sărăcie: nu e o situație „sau, sau”. Nu e fum fără foc. Dacă astfel de zone nu ar fi existat, nu s-ar fi putut face documentare despre ele. Cred că trebuie să faceți ceva în privința asta și să investiți sume uriașe pentru a curăța aceste zone și a-i ajuta pe oameni să aibă un nivel acceptabil de trai”.

„Cu puțin noroc”, spune el, atingând un punct dureros al României europene, „nu va mai fi atâta corupție, iar aceste fonduri nu vor fi deturnate și vor fi cheltuite cum trebuie”.

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis