Cele mai importante editoriale din presa americană: „Sindromul oboselii SUA” și de ce nu vor funcționa sancțiunile asupra Rusiei

Sancțiunile gândite până acum de președintele american Barack Obama și de UE, de a emite sancțiuni concertate pe câteva persoane din apropierea lui Putin și a fostei nomenclaturi ucrainene, precum și ale unor embargouri similare cu cele impuse Iranului, nu vor funcționa, crede Lee Wolosky, fost consilier național pe probleme de securitate în mandatul lui Clinton și George W. Bush, într-o analiză publicată de Foreign Affairs.

â–º „Elita afacerilor rusești încă are nevoie de accesul la Vest. Însă grupul de astăzi este diferit față de cel de ieri, când oligarhii încă puteau opera politic. În ultima decadă, Putin și-a consolidat controlul atât asupra statului rus, cât și a conducerii afacerilor. Oligarhii Rusiei sunt acum aleși pe sprânceană de Kremlin sau, cel puțin, trebuie să joace aproape de Kremlin. Această concentrare a puterii economice și politice creează un mediu plin de ținte pentru sancțiunile SUA. Iar dacă SUA nu se orientează direct către acest nexus politico-economic, nu se poate aștepta să aibă un efect de substanță asupra comportamentului rus”, scrie Wolosky.

„De aceea, orice program de sancțiuni destinat nexusului politico-economic al Rusiei trebuie să fie însoțit de o campanie de conștientizare a publicului, concentrată pe corupția clicii conducătoare rusești”, mai scrie expertul, care arată că o strategie similară a avut efect asupra clasei conducătoare din China.

Sancțiunile de tip embargou, așa cum au fost în Iran, nu vor avea efect dacă nu se adresează domeniilor energetic și bancar, cele două elemente-cheie care au împins Iranul pe o poziție mai deschisă negocierilor cu Vestul. Acest lucru este extrem de greu în momentul de față.

„SUA ar putea încerca să facă la fel în Rusia, însă acum nu este fezabil politic. Sancțiuni similare cu cele din Iran ar avea nevoie de sprijin internațional și de timp considerabil. Interdependența energetică cu Europa și povara pe care ar arunca-o asupra rușilor de rând, ca rezultat al sancțiunilor bancare serioase, fac imposibil nivelul de sprijin internațional de care ar fi nevoie pentru a face eficiente aceste sancțiuni. Desigur, dacă Putin nu se oprește la granița cu Crimeea, sentimentul internațional, mai ales în Europa, se va schimba rapid. Putin ar trebui să realizeze că regulile jocului s-ar schimba atunci – iar SUA ar trebui să dea drumul tuturor câinilor războiului financiar”, își încheie Wolosky analiza.

În New York Times, opozantul Kremlinului Alexei Navalnâi, fost candidat împotriva lui Putin, care a și fost arestat, scrie despre cum ar trebui „pedespsit” Putin. Și el consideră că sancțiunile de până acum sunt apă de ploaie și sugerează ținte concrete pentru SUA și UE, care să provoace într-adevăr durere la Moscova.

â–º „Mai întâi, deși invazia domnului Putin a determinat deja UE să impună sancțiuni asupra a 21 de oficiali, iar SUA asupra a 7, cele mai multe dintre aceste figuri guvernamentale nu pot fi considerate influente. Ei nu au bunuri considerabile în afara Rusiei și sunt irelevanți pentru domnul Putin; sancționarea lor nu va schimba politica Rusiei. După toată vorbăraia dură a politicienilor din Vest, această acțiune este luată în râs în Rusia și este chiar văzută ca o încurajare tacită a lui Putin și a anturajului său, care par să posede o imunitate magică.

În loc de asta, națiunile occidentale ar putea să dea o lovitură serioasă stilului luxuriant de viață de care se bucură corupții Kremlinului, care fac naveta între Rusia și Vest. Asta înseamnă înghețarea bunurilor financiare ale oligarhilor și punerea sub sechestru a proprietăților.

Astfel de sancțiuni ar trebui în primul rând să țintească cercul apropiat al lui Putin, mafia Kremlinului care jefuiește averea națiunii, și aici îi includ pe Ghenadi N. Timcenko, patronul Volga Group, Arkadi și Boris Rotenberg, influenți afaceriști și parteneri de judo ai lui Putin, Iuri V. Kovalciuk, un finanțist despre care se spune că este bancherul lui Putin, Vladimir I. Yakunin, președintele Căilor Ferate Rusești, oligarhii Roman Abramovici și Alișer Usmanov, precum și Igor Secin și Aleksei Miller, șefii Rosneft și Gazprom.

Sancțiunile trebuie de asemenea să lovească oligarhii ale căror publicații imită papagalicește liniile trasate de regim, să țintească întreg „cabinetul de război” al lui Putin: maeștrii de ceremonii de la televizor, membrii supuși din Dumă și aparatcik-ii din Partidul Rusia Unită a lui Putin. Invazia Ucrainei a polarizat membrii elitei din Rusia, mulți dintre ei o văd drept neglijentă. Sancțiuni reale, cum ar fi blocarea accesului la apartamentele lor de pluș din Londra, vor arăta că nebunia lui Putin vine cu costuri serioase.

În al doilea rând, autoritățile din Vest trebuie să investigheze averile obținute dubios din Rusia în jurisdicțiile lor. (…) În 90% din cazuri, banii rusești sunt spălați în Vest”, scrie Navalnâi, care a scos la iveală mai multe cazuri de corupție la Moscova.

În Wall Street Journal, jurnalistul Daniel Henninger, arată de ce o abordare moale, și nu una puternică precum cele expuse mai sus, nu vor funcționa cu Rusia și cu Putin. El vorbește despre „Sindromul oboselii” SUA, care, dacă nu este îndepărtat, va duce la năruirea globală a ordinii democratice.

â–º „Cândva în primul mandat al lui Obama, sondajele de opinie au început să arate că americanii simțeau ceea ce a ajuns să eticheteze drept oboseală față de afacerile externe. SUA ar trebui să își vadă de treburile ei. Sondajele cu America-este-obosită s-au potrivit cu scopul declarat al lui Obama de a conduce din spate. Un observator atent al politicii americane a putut observa de asemenea că politicienii republicani, presupușii moștenitori ai lui Reagan, au început să își recalibreze viziunea asupra lumii către interior, pentru a se adapta la sondajele de opinie cu oboseala. (…)

În septembrie anul trecut, toate cancelariile internaționale au ajuns la concluzia că SUA va bombarda aeroporturile lui Bashar al Assad cu rachete Tomahawk, în replică la uciderea a aproape 1.500 de sirieni cu arme chimice, inclusiv cu gaz sarin. Vladimir Putin a pus un pariu. El i-a sugerat președintelui american ca, în loc ca SUA să bombardeze aeroporturile lui Assad, cele două națiuni ar putea împreună să elimine toate armele chimice ale Siriei. Domnul Obama a acceptat și a renunțat la bombardament. Șase luni mai târziu, Vladimir Putin a invadat și a anexat Crimeea.

Lumea solitară și înfiorătoare a minții lui Vladimir Putin este una locuită de personaje ca Assad, Saddam, bin Laden, Gaddafi, Khomeini, iar când chiar scapă de sub control sau i se permite, de personaje ca Stalin, Hitler sau Mao. Izbucnirea peste granițe a grandomaniei unui om nu ține de logica normală. Ține de puterea personală și de forțarea în obediență a altor națiuni. (…)

Pentru că niciun democrat nu poate fi credibil pe acest subiect, vreun candidat republican la președinție va trebui să explice prețul piperat al oboselii Americii. Oboseala va permite dezordinii globale să anuleze 60 de ani de ordine democratică. Dacă SUA nu conduc, puternicii vor învinge, pentru că pentru ei este mai ușor. Ei nu conduc oameni; ei îi obligă. Întrebați-i pe milioanele de oameni liberi, deocamdată, din vechile țări din spatele Cortinei de Fier”, scrie editorialistul Wall Street Journal.