Confesiunile unui angajat de pe vasele de croazieră: „La un asemenea loc de muncă, devii proprietatea companiei”

Americanul Brian David Bruns prezintă experiența muncii pe vasele de croazieră într-o carte intitulată Cruise Confidential, scrie Daily Mail. Principala grijă a lui Bruns se referă la faptul că angajații sunt considerați niște simple „rotițe”, într-o mașinărie uriașă, pe care o descrie ca fiind „deținută de corporație”.

„Munca este constantă și angajații sunt considerați niște servitori. În SUA, avem angajați cu drepturi, care au o voce, au parte de respect. Cei care lucrează pe vasele de croazieră nu au parte de așa ceva”, povestește Brian.

„În calitate de chelner la restaurantul Carnivals Legend, am lucrat chiar și 100 de ore pe săptămână, timp de 15 săptămâni la rând, după care am încetat să mai țin cont de acest aspect… Muncă pe vas, șapte zile pe săptămână, fără nicio zi liberă, timp de până la zece luni. Salariul nu este corelat cu numărul de ore lucrate, și personalul nu este tratat ca în lumea civilizată. Navele circulă pe apele internaționale arborând steaguri de pavilion, cu ajutorul cărora pot încălca legislația muncii, care este respectată în lumea civilizată. Cei mai mulți angajați ai navelor de croazieră provin din țările din lumea a doua sau a treia, cu excepția câtorva entertaineri”, spune Brian.

JOBURI Ce îi sperie cel mai tare pe angajații unei companii. Avertismentul dur al unui lider: „Dintr-o dată, cifrele nu s-au mai potrivit”

18:59

EXCLUSIV România, la mila Bruxelles-ului. Cristoiu: De ce trebuie să avem imaginea unei țări asistate social tot timpul?

18:50

Potrivit acestuia, cel mai rău lucru este faptul că „ești deținut de o companie”. Ei controlează tot ce mănânci, când mănânci, când mergi la toaletă, temperatura din cabina ta, totul. Dacă ai lucrat deja 12 ore într-o zi și mai au nevoie de tine pentru încă 4 ore, o să spui „Da”, fără să comentezi. În zece luni, n-o să ai parte de o singură noapte de somn neîntrerupt. Cei mai mulți angajați ațipesc pe unde pot și munca îi transformă în niște ființe fără vlagă”.

Bruns susține că angajații primesc salarii mai mici decât cel minim. „Există mereu oameni care vor accepta aceste joburi”, spune americanul. „Știm cu toții că suntem sclavi moderni. Joburile se obțin atât de greu, încât în momentul în care prindem unul, nu îl abandonăm. Marea este neliniștită și nu există reguli, cu excepția celor menite să protejeze interesele companiilor. În privința bacșișurilor, de acolo scoatem banii. Am primit mai puțin de 50 de dolari pe lună de la Carnival, pe vremea când eram chelner. Asta este recompensa pentru șapte zile de muncă, fără o zi liberă, timp de zece luni!”

În aceste condiții, menținerea unui nivel optim al serviciilor pentru pasageri este dificilă. „Națiunile lumii au nume diferite, de animale, dar în general poreclele orbitează în jurul a cât de grași sunt occidentalii, mai ales americanii”, spune Bruns.

„În restaurante, le zicem clienților „vite”. Porecla are sens, deoarece pasagerii sunt niște oameni foarte grași, foarte blânzi, care stau și mănâncă toată ziua. Cât despre pasagerii enervanți, aceștia se manifestă mai ales când sunt în stare de ebrietate”, explică acesta.

Cât despre relațiile între angajații de pe vasele de croazieră și clienți, acestea reprezintă o excepție, susține Bruns. Situația se schimbă în cazul relațiilor între angajați. „Este o ocazie foarte rară de a gusta plăcerile vieții. Pe de altă parte, în momentul în care trebuie să revină acasă, ofițerii le părăsesc pe angajatele tinere care au acceptat avansurile lor și uneori le concediază, pentru a aduce alte fete”. Este uimitor cum echipajele de pe vasele de croazieră își fac timp să se și distreze. „Petrecerile de pe navele de croazieră încep la miezul nopții și durează până la trei după amiaza”, povestește Brian.