De ce enclavele Ceuta și Melilla aparțin Spaniei, dacă se află în Africa de Nord. Secole întregi, cele două orașe au fost scena a numeroase crize migratorii și dispute diplomatice

Criza migratorie cu care se confruntă, în prezent, Ceuta a adus, din nou, în centrul atenției unul dintre cele mai controversate teritorii din Europa. În timp ce mii de persoane au trecut din Maroc în enclava spaniolă, în doar câteva zile, viața de zi cu zi a orașului a fost complet perturbată: magazinele au fost închise, festivitățile suspendate, întăriri militare și străzi ocupate de migranți care căutau alimente, apă sau un telefon pentru a lua legătura cu familiile lor. În acest context a reapărut o întrebare care se repetă de obicei de fiecare dată când aceste teritorii ajung în centrul atenției: de ce Ceuta și Melilla aparțin Spaniei, dacă sunt situate în Africa?

Acestea sunt singurele teritorii ale Uniunii Europene din Africa continentală, iar frontierele lor au fost scena a numeroase crize migratorii și dispute diplomatice, de-a lungul anilor.

FLASH NEWS Criza din Ceuta: 22 de state UE, inclusiv România, cer Comisiei Europene o „videoconferință de urgență“ a miniștrilor de interne, după intrarea ilegală a mii de migranți

16:31

ACTUALITATE Europarlamentarul Dan Motreanu spune că decizia Fitch confirmă încrederea investitorilor în România. „Nu trebuie să uităm cum am ajuns aici”

16:27

Ceuta și Melilla sunt două orașe care aparțin Spaniei de peste 500 de ani, dar pe care Marocul le revendică ca fiind ale sale, practic, încă de când și-a obținut independența în 1956.

 Loading ...

Deși se află pe coasta de nord a continentului african, ambele fac parte din statul spaniol de secole și constituie singura frontieră terestră dintre Africa și Uniunea Europeană. Poziția lor strategică le-a transformat în puncte-cheie pentru comerț, apărarea militară și, în prezent, pentru rutele migratorii către Europa.

Pe lângă faptul că sunt scena unor crize migratorii repetate, Ceuta și Melilla se află de zeci de ani într-un conflict diplomatic cu Marocul, care revendică suveranitatea asupra celor două orașe. Spania, în schimb, susține că acestea fac parte din teritoriul său, iar această poziție este susținută de dreptul internațional.

Dreptul internațional nu le consideră colonii, iar Organizația Națiunilor Unite (ONU) susține că sunt provincii spaniole.

În ultimele zile, zeci de mii de migranți au trecut granița din Maroc spre Ceuta, ceea ce a determinat guvernul spaniol să trimită armata pentru a controla situația. Totuși, acesta nu este primul incident dintre Maroc și autoritățile spaniole.

În 2025, au avut loc tensiuni între cele două țări din cauza pretențiilor Marocului asupra teritoriului. Potrivit BBC, pacea din regiune a fost atinsă atunci, după ce guvernul socialist al lui Pedro Sánchez a acceptat proiectul Marocului privind autonomia Saharei Occidentale, un alt conflict teritorial care, de-a lungul anilor, a alimentat această relație complicată.

Cum au devenit Ceuta și Melilla teritorii spaniole

Istoria celor două orașe a început cu secole înainte de apariția statului marocan modern. Melilla aparține Spaniei încă din secolul al XV-lea. Ceuta, încă din secolul al XVII-lea.

Ceuta a fost cucerită de Portugalia în 1415, pe vremea când era unul dintre principalele porturi ale lumii islamice.

Un secol mai târziu, în 1580, coroanele Spaniei și Portugaliei s-au unit într-o dinastie comună cunoscută sub numele de Uniunea Iberică, astfel încât și Ceuta a ajuns să facă parte din teritoriile spaniole. Odată cu dizolvarea Uniunii, când portughezii și-au recăpătat independența în 1640, orașul a decis să rămână sub suveranitatea spaniolă, situație care a fost recunoscută oficial prin Tratatul de la Lisabona din 1668.

31 iulie 2026, Spania, Ceuta: Polițiștii spanioli intervin în timp ce migranții trec granița maritimă din Maroc în enclava spaniolă Ceuta. Foto: Mediafax

Melilla, la rândul său, a fost anexată la Coroana Castiliei în 1497, în timpul domniei Regilor Catolici, Ferdinand al II-lea al Aragonului și Izabela I a Castiliei, la câțiva ani după cucerirea Granadei, care a pus capăt ultimului regat musulman de pe Peninsula Iberică.

De atunci, ambele orașe au rămas sub administrație spaniolă fără întrerupere.

Pentru mulți musulmani, Ceuta și Melilla reprezintă o amintire dureroasă a înfrângerii și umilinței suferite în fața puterilor europene creștine.

De ce Ceuta și Melilla sunt esențiale pentru Spania

Faptul că Ceuta și Melilla rămân sub suveranitatea Spaniei nu se datorează doar unor motive istorice. Poziția lor geografică a fost decisivă pentru expansiunea maritimă și militară a Spaniei.

Ceuta se află la doar 14 kilometri de Peninsula Iberică, în fața Strâmtorii Gibraltar, una dintre cele mai importante treceri maritime din lume. Controlul acestui punct a însemnat, timp de secole, dominarea accesului între Oceanul Atlantic și Marea Mediterană.

„Ceuta și Melilla au căpătat o mare importanță datorită apropierii de peninsulă și capacității pe care o ofereau de a controla trecerea prin strâmtoarea Gibraltar”, explica pentru BBC Mundo istoricul Manuel Torres Soriano, de la Universitatea Pablo de Olavide din Sevilla, Spania.

Ceuta, situată chiar de cealaltă parte a strâmtorii și la doar 14 kilometri de coasta peninsulară, servea ca un fel de punct central al fluxului comercial și al circulației de persoane între cele două maluri.

Melilla a jucat, de asemenea, un rol strategic ca port militar și comercial, pe lângă faptul că a servit drept bază pentru combaterea pirateriei în Marea Mediterană.

Legătura militară

În prima jumătate a secolului al XX-lea, poziția strategică a orașelor Ceuta și Melilla urma să redevină esențială pentru obiectivele militare ale Spaniei.

Între 1912 și 1956, Spania și Franța au administrat un protectorat în Africa de Nord care cuprindea vaste zone din actualul Maroc.

Spaniei i-au revenit zonele de nord și de sud ale țării. Totuși, Ceuta și Melilla au fost excluse din acest protectorat, păstrându-și statutul de teritorii spaniole.

„Ambele orașe au devenit epicentrul administrației coloniale spaniole în actualul Maroc. Ele constituiau baza administrativă și militară pentru controlul acelui protectorat”, a explicat Torres.

Nu este o coincidență faptul că Războiul Civil spaniol a izbucnit în 1936 în urma unei revolte militare în Melilla.

Atât acolo, cât și la Ceuta, armata spaniolă trimitea ceea ce erau probabil cele mai bune trupe ale sale.

Mii de migranți sosind în Ceuta, 31 iulie 2026, Foto: Mediafax

„Toate acestea au contribuit la faptul că garnizoanele staționate aici s-au arătat favorabile revoltei și au preluat inițiativa în declanșarea Războiului Civil”, a spus Torres.

Războiul Civil spaniol s-a încheiat în 1939 cu victoria trupelor franquiste asupra taberei republicane.

Protectoratul spaniol din Africa de Nord nu s-a încheiat decât în 1956, când Marocul și-a obținut independența și a devenit statul pe care îl cunoaștem astăzi. O zonă din sud a fost cedată Marocului în 1958.

Însă Ceuta și Melilla au rămas sub suveranitate spaniolă.

De ce Marocul le revendică drept teritorii proprii

Potrivit BBC, încă de la obținerea independenței, Marocul a cerut în repetate rânduri încetarea a ceea ce a considerat a fi o ocupație spaniolă în Ceuta și Melilla.

Pretențiile lor se încadrează în conceptul de „Marocul Mare”, prin care marocanii revendică suveranitatea asupra acestor zone și a altor zone din teritoriul nord-african, inclusiv asupra Saharei Occidentale.

Însă, atunci când Marocul a prezentat cazul Ceutei și Melillei în fața Organizației Națiunilor Unite ca teritorii neautonome care urmează să fie decolonizate, acesta a fost respins.

Samir Bennis, analist politic marocan pentru BBC, a explicat că, după obținerea independenței față de Spania și Franța, Marocul a acționat cu bună-credință, plecând de la premisa că problema Ceutei și a Melillei se va rezolva pe cale amiabilă în viitor.

În prezent, Spania refuză categoric să poarte orice negociere cu privire la aceste două orașe și insistă asupra faptului că acestea au aparținut Spaniei de mai bine de cinci secole și că fac parte din statul spaniol.

Numeroase incidente la granițe, în ultimii ani

Potrivit experților consultați de BBC Mundo, localnicii acestor orașe au perceput pretențiile Marocului ca pe o amenințare. Ambele orașe susțin că, uneori, s-au simțit abandonate de statul spaniol. Conform datelor Institutului Național de Statistică, cele două regiuni se află pe ultimele două locuri în clasamentul național al bogăției pe cap de locuitor.

Poziția lor particulară le face extrem de vulnerabile la ceea ce se întâmplă în Maroc, iar economia locuitorilor lor depinde în mare măsură de comerțul la negru și de contrabandă, care se desfășoară de zeci de ani de-a lungul ambelor părți ale frontierei.

În plus, acestea reprezintă singurul punct de intrare terestru în UE dinspre Africa, ceea ce face ca aceste orașe să devină destinația a mii de migranți în fiecare an.

O situație pe care unii o consideră că a fost folosită de Maroc ca armă politică.

31 iulie 2026, Spania, Ceuta. Foto: mediafax

În primăvara anului 2021, aproximativ 8.000 de migranți au trecut granița într-o singură zi. La acea vreme, s-a speculat că grănicerii marocani ar fi închis ochii pentru a le permite trecerea. Incidentul a dus la o gravă criză diplomatică între Spania și Maroc, determinând guvernul spaniol să trimită întăriri la granițele sale.

Aproape un an mai târziu, cel puțin 23 de imigranți au murit și alții au fost răniți atunci când o mulțime numeroasă a încercat să treacă în Melilla. Organizațiile pentru drepturile omului au ridicat numărul victimelor la 37.

Incidentul a avut loc atunci când un dispozitiv masiv al forțelor marocane a încercat să-i oprească pe migranți folosind bastoane, gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc.

În martie 2020, granițele marocane cu aceste două orașe au fost închise din cauza pandemiei de coronavirus și nu s-au redeschis decât doi ani mai târziu. Pe durata restricțiilor, economia țărilor vecine a avut de suferit, iar dependența lor față de țara africană a devenit și mai evidentă.

Autoritățile din Ceuta și Melilla au solicitat atunci guvernului spaniol să ia măsuri ferme pentru a schimba modelul economic al acestor orașe, a reduce dependența față de Maroc și a preveni crize viitoare.