Europa „divorțează” energetic de Moscova. The Insider: „Rusia mai are o PROBLEMĂ, Turcia reprezintă cea mai mare parte a profiturilor Gazprom din operațiunile europene. Acest lucru nu va dura”

Sancțiunile europene au lovit sectorul gazelor naturale al Rusiei – „inima economiei sale de război”, așa cum a spus președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Importurile de gaz natural lichefiat rusesc vor fi parțial interzise în 2026 și complet interzise până în 2027.

UE intenționează, de asemenea, să elimine treptat toate celelalte forme de gaz rusesc. Putin și-a mânuit mult timp „bastonul” amenințător al gazului și a avertizat că fără, energia rusească, Europa ar îngheța, iar Ucraina ar da faliment.

• Dar economiile europene s-au adaptat noilor condiții: UE nu se mai confruntă cu o criză energetică, iar Rusia și-a supraestimat propria indispensabilitate.
• Piața globală va fi inundată de GNL în următorii ani, iar UE va avea relativ ușor să înlocuiască gazul rusesc cu aprovizionări americane.
• UE a adoptat un plan important pentru eliminarea treptată a gazului natural lichefiat (GNL) rusesc și oprirea completă a importului tuturor resurselor energetice rusești până în 2028.
• Din 1970, când URSS și Germania de Vest au semnat acordul „gaz contra conducte”, comerțul a servit drept element cheie al apropierii politice dintre Rusia și Europa de Vest.

„Timp de decenii după aceea, Rusia a fost cel mai mare furnizor de energie pentru țările europene. Acum, însă, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a dus la o rapidă inversare a situației – una în care Europa își câștigă din nou independența energetică deplină față de Moscova”, notează economistul Vladimir Milov pentru The Insider.

Propaganda Kremlinului insista că Europa va „îngheța” fără energia rusească

Chiar înainte de invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia, propaganda Kremlinului insista că Europa va „îngheța” fără energia rusească. În schimb, piața europeană a găsit alternative, iar prețul gazelor naturale la principalul hub TTF european din Olanda a rămas stabil în ultimii trei ani, variind între 30 și 50 de euro pe megawatt-oră.

Acest nivel este ceva mai mare decât înainte de 2022, când prețurile cuprinse între 10 și 20 de euro pe megawatt-oră erau considerate normale, dar este încă departe de a fi catastrofal pentru economiile europene.

Principalii furnizori de gaze naturale – pe lângă Norvegia, un actor regional din afara UE – sunt acum Statele Unite, Algeria, Qatar și Azerbaidjan.

„Sursele suplimentare de petrol și gaze s-au dovedit mai mult decât suficiente pentru Europa, iar achizițiile rămase de energie rusească ale continentului se explică în mare măsură prin poziția favorabilă Kremlinului a guvernelor ungar și slovac.

• Conform calculelor Centrului pentru Cercetare în Domeniul Energiei și Aerului Curat din Lituania, aceste două țări reprezintă două treimi – aproximativ 600 de milioane din 900 de milioane de euro pe lună – din importurile de petrol și gaze ale UE din Rusia, treimea rămasă fiind achiziționată de un grup de națiuni din Europa de Vest.
• În cele din urmă, blocul comunitar a găsit o modalitate de a controla chiar și Ungaria și Slovacia: amendamentele de eliminare treptată a petrolului și gazelor rusești vor fi adoptate prin modificări ale legislației comerciale a UE, pe care statele membre individuale nu le pot opune veto.

Ambele țări au anunțat deja că vor lupta împotriva acestor schimbări, dar probabil că nu au influența politică necesară pentru a face acest lucru cu succes.

Alegerile din Ungaria, programate pentru aprilie 2026, ar putea aduce o schimbare în cursul politic al țării, iar Slovacia va merge și ea la urne înainte de 2028 – ceea ce înseamnă că aceste țări ar putea înceta să se mai opună politicii UE din proprie inițiativă”, mai scrie Vladimir Milov.

„Turcia este lider în dezvoltarea energiei regenerabile din surse solare și eoliene”

În 2024, valoarea importurilor UE de petrol și gaze rusești s-a ridicat la doar 21 de miliarde de euro – cu peste 80% sub nivelul din 2021. Pentru cei care ar putea spune că 21 de miliarde de euro reprezintă încă o sumă mare, merită repetat că cea mai mare parte a achizițiilor provine doar din două țări relativ mici care urmează un curs anti-Bruxelles

Prin urmare, criticile la adresa UE pentru „continuarea finanțării Rusiei prin importuri de petrol și gaze” nu sunt pe deplin justificate și ar fi mai corect îndreptate către Budapesta și Bratislava. În orice caz, se așteaptă ca importurile UE de petrol și gaze din Rusia să scadă în acest an sub 20 de miliarde de euro și ar trebui să scadă la zero până în 2028.

„Pe lângă UE, Rusia are acum o altă mare bătaie de cap – Turcia. Astăzi, pe fondul scăderii accentuate a exporturilor de gaze către Europa, Turcia a devenit al doilea cel mai mare cumpărător de gaze rusești după China.

Cu toate acestea, spre deosebire de China, care primește gaze la un preț abia profitabil pentru vânzător, Turcia reprezintă cea mai mare parte a profiturilor Gazprom din operațiunile sale europene. Dar acest lucru nu va dura mult.

• În primul rând, Turcia este lider în dezvoltarea energiei regenerabile din surse solare și eoliene, care au compensat deja aproximativ 15 miliarde de dolari în costurile de import ale gazelor din perioada iulie 2022 – decembrie 2024, potrivit Ember.
• Producția de energie electrică din energie solară și eoliană în Turcia o depășește acum pe cea din gaze naturale, iar decalajul va continua să crească.
• În al doilea rând, Turcia a descoperit zăcăminte mari de gaze pe platoul Mării Negre și intenționează să intensifice producția internă, împreună cu creșterea achizițiilor de GNL din SUA pentru a câștiga favoarea lui Donald Trump

În acest context, exporturile de gaze ale Rusiei către Turcia se confruntă cu dificultăți”, explică economistul.

„Divorțul energetic al Europei de Rusia a fost o afacere tristă”

Per total, divorțul energetic al Europei de Rusia a fost o afacere tristă.

• În termeni economici, Rusia avea un avantaj competitiv natural extraordinar: capacitatea de a furniza materii prime din Siberia de Vest și din alte regiuni pe rute de transport relativ scurte.
• În loc să poarte războaie, să joace jocuri geopolitice și să redeseneze forțat granițele pe continentul european, așa cum a ales Putin să facă, ar fi trebuit să construiască un spațiu comun, pașnic, orientat spre piață și democratic – unul în care Europa să aibă un furnizor de energie stabil și fiabil, iar Rusia o sursă constantă de venit.

„Rusia, nu Europa, este cea care a pierdut cel mai mult din cauza divorțului energetic. În 2021, Gazprom a exportat 185 de miliarde de metri cubi de gaze către Europa (inclusiv Turcia); până în 2024, această cifră scăzuse la doar 28 de miliarde.

În această perioadă, compania a pierdut aproximativ 100 de miliarde de metri cubi – aproximativ o cincime din producția sa anuală.

Este adevărat, exporturile de gaze către China au crescut, dar sunt mult mai puțin profitabile.

În 2023, Gazprom a raportat o pierdere anuală, iar în 2024–2025 profiturile sale au fost susținute în mare parte de alte segmente de afaceri, cum ar fi operațiunile petroliere și consolidarea participației Shell în proiectul Sakhalin-2.

La Forumul Economic de la Sankt Petersburg din iunie anul trecut, ministrul rus pentru Dezvoltarea Orientului Îndepărtat și a Arcticii, Aleksei Cekunkov, s-a plâns că vastele capacități de producție și transport ale Gazprom din Siberia de Vest și nord-vestul Rusiei sunt inactive din cauza pierderii pieței europene”, continuă Milov.

Ce companie a Rusiei va avea cel mai mult de suferit

Compania care va avea cel mai mult de suferit de pe urma noilor sancțiuni nu este Gazprom, care a pierdut deja aproape totul în Europa, ci Novatek, al doilea mare producător de gaze din Rusia.

Peste două treimi din exporturile proiectului Yamal LNG al Novatek se îndreaptă în prezent către Europa, iar compania va pierde întreaga piață.

„Redirecționarea unor astfel de volume (20 de miliarde de metri cubi de gaze pe an) către Asia nu numai că va necesita reduceri mai mari și venituri sacrificate, dar va reprezenta și provocări tehnologice serioase.

• Novatek nu deține nave GNL de tip „ice” Arc7, care trebuiau construite fie în Coreea de Sud, fie cu participarea sud-coreeană la șantierul naval Zvezda din Extremul Orient rus.
• Cu toate acestea, companiile sud-coreene s-au retras din proiectele cu clienți ruși după începerea agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, iar China nu a putut interveni ca înlocuitor, neavând expertiza necesară în acest domeniu.
• Este imposibil să se transporte GNL către China pe ruta estică fără un sprijin suficient pentru spărgătoarele de gheață, iar transbordarea GNL în porturile europene a fost interzisă de UE în primăvara trecută, ceea ce înseamnă că nu există soluții ușoare pentru Novatek.

Drept urmare, compania este pe cale să piardă o parte semnificativă din profiturile sale.

Întrebarea privind modul în care Europa își va satisface nevoile energetice nu este nici pe departe atât de presantă pe cât părea acum trei ani. Astăzi, lumea se confruntă cu un surplus global de GNL în următorii ani – în special după 2030.

Până atunci, noile capacități de export de GNL din SUA și Qatar vor intra în funcțiune, în timp ce cererea globală de energie este estimată să încetinească odată cu economia mondială în general”, mai scrie economistul Vladimir Milov.

Foto – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• „Flota de țânțari”. Iranul pune presiune în Golful Persic prin mini-submarine și nave-lansatoare de rachete. „Concept de război adaptat la geografia, resursele și adversarii săi”
• Veteranii de război „cu nume” și politica ucraineană post-conflict. Se dau deja „lupte grele” la nivel de încredere, contracandidații lui Zelenski sunt în OFENSIVĂ
• Bugetul Rusiei pentru 2026. Cheltuielile pentru apărare și securitate internă scad cu 2%, dar prioritățile Kremlinului NU se schimbă
• Avertismentele Washingtonului, mai mult retorică decât acțiune? „Trump abia poate formula o critică la adresa lui Putin” / „FRUSTRAREA lui Zelenski, justificată”
• „Adoratorii Țarului”. De ce refuză Biserica Ortodoxă Rusă să recunoască autenticitatea rămășițelor Romanovilor, ultima familie regală a Imperiului Țarist