Europa, pusă în fața unor întrebări dificile după căderea lui Maduro. „Răspunsurile îi vor determina viitorul”

În primele ore ale zilei de 3 ianuarie, peste 150 de aeronave americane au pătruns în spațiul aerian venezuelean, au dezactivat apărarea aeriană a regimului și l-au scos pe președintele Nicolás Maduro din complexul său – puternic păzit – din Caracas. Absolute Resolve a fost o operațiune îndrăzneață, cu un mesaj tranșant: puterea militară americană rămâne de neegalat, iar președintele Trump o va exercita așa cum va dori.

Pentru liderii europeni, notează Maksym Beznosiuk și William Dixon pentru Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA), raidul din Venezuela ridică întrebări urgente despre ceea ce va urma în propria lor vecinătate.

Noul „Corolar Trump” la Doctrina Monroe, anunțat în momentul noii Strategii de Securitate Națională (NSS) în decembrie, reprezintă mai mult decât niște simple cuvinte.

Se afirmă că SUA „le va refuza competitorilor din afara emisferei capacitatea de a poziționa forțe sau alte capabilități amenințătoare sau de a deține sau controla active vitale din punct de vedere strategic în emisfera noastră”.

„Ignorarea retoricii americane este o cale spre dezastru”

Așadar, continuă autorii analizei publicate de CEPA, dacă Trump consideră emisfera vestică drept sfera exclusivă de influență a Americii, unde „incursiunile” străine justifică acțiunile militare, recunoaște totodată, în mod similar, Europa Centrală și de Est sau Ucraina ca o sferă rusească, unde preocupările de securitate ale Moscovei au prioritate?

„Rusia nu a luat nicio măsură semnificativă după raidul lui Maduro.

Reacția discretă – Putin nu s-a pronunțat pe această temă – contrastează cu criza prezidențială din 2019, când Moscova a desfășurat specialiști militari, forțe speciale și personal de securitate cibernetică pentru a-l menține pe Maduro.

• Aceasta ar putea fi pur și simplu o revelație a neputinței Rusiei (vezi și prăbușirea regimului Assad în Siria din decembrie 2024 ), deoarece energiile sale sunt epuizate de un război chinuitor de mărire imperială în Ucraina, dar este, de asemenea, posibil ca Kremlinul să anticipeze un quid pro quo din partea SUA.
• Acest lucru ar putea deveni mai clar pe măsură ce negocierile de pace din Ucraina continuă.

O întrebare conexă este la fel de importantă. Istoricul declarațiilor lugubre ale lui Trump i-a determinat pe unii europeni să concluzioneze că nu ar trebui luat în serios. Oponenților președintelui le place să spună că Trump se ferește mereu (așa-numita abordare TACO în ceea ce privește tarifele vamale).

Acum este clar, dacă nu era deja, că ignorarea retoricii americane este o cale spre dezastru. Amenințările administrației la adresa lui Maduro au fost intenționate cu adevărat și au fost duse la bun sfârșit”, mai scriu Maksym Beznosiuk și William Dixon.

„SUA sunt mai puțin implicate în securitatea europeană decât înainte”

Cel puțin această lecție a fost, probabil învățată, de unde și seria de răspunsuri ale liderilor nordici, iar apoi, pe 6 ianuarie, ale celor mai mari națiuni europene , în sprijinul suveranității Danemarcei asupra Groenlandei. Danemarca a declarat că orice mișcare militară a SUA ar marca sfârșitul alianței NATO.

„Orice astfel de intervenție, militară sau de altă natură, ar provoca în mod clar haos în alianța nord-atlantică, veche de opt decenii. Există însă și alte preocupări care ar decurge dintr-o acceptare implicită de către SUA a sferelor de influență.

NSS-ul american afirmă că țara se va concentra acum pe regiunile centrale pentru interesele noastre fundamentale, așteptându-se în același timp ca aliații să își asume responsabilitatea principală pentru regiunile lor.

Era deja evident că SUA sunt mai puțin implicate în securitatea europeană decât înainte – în ultimele 12 luni, acestea s-au transformat dintr-un finanțator al Ucrainei într-un furnizor de arme.

• Dar cât de amplă este această schimbare?
• Se poate baza Ucraina pe o aprovizionare constantă cu echipamente americane sau ar putea fi aceasta întreruptă, fie pentru că Washingtonul a fost indignat de Kiev (ca în martie), fie pentru că administrația consideră că stocurile americane sunt prea mici?

Mai general, se poate aștepta ca SUA să ajute Europa dacă Rusia își intensifică campania de război din umbră?”, se întreabă autorii analizei.

„Dacă Europa vrea să influențeze evenimentele are nevoie de putere coerentă”

Faptul că europenii se simt atât de expuși este, desigur, în mare parte vina lor. În timp ce unii, inclusiv Germania și Polonia, au început rapid, chiar dacă târziu, să majoreze cheltuielile pentru apărare, alții, precum Regatul Unit și Franța, sunt în urmă.

Spania nu face niciun efort pentru a crește cheltuielile pentru securitate și chiar se laudă cu refuzul său de a adera la obiectivul strict de apărare al NATO de 3,5% din PIB, explică Maksym Beznosiuk și William Dixon.

„Continentul este vizibil afectat de probleme legate de securitatea sa. Și există un motiv pentru aceasta. Rusia este deschis ostilă și expansionistă, Ucraina se luptă, iar Europa este subînarmată și subpregătită.

• În plus, NSS afirmă că SUA va cultiva „rezistență față de traiectoria actuală a Europei în cadrul națiunilor europene”.
• Critică guvernele europene pentru că au „așteptări nerealiste pentru război” în timp ce sunt „cocoțate în guverne minoritare instabile, multe dintre ele calcând în picioare principiile de bază ale democrației pentru a suprima opoziția”.
• Este înțelept (și există încă multe minți înțelepte în Europa) să ne întrebăm în ce măsură politica SUA este cu adevărat determinată de NSS și dacă aceasta prezice acțiuni viitoare.
• Administrația Trump, la fel ca predecesorii săi, este în mare măsură determinată de evenimente; multe personalități importante au priorități diferite în ceea ce privește problemele cheie de securitate.

Dar ceea ce Europa nu poate face este să se prefacă că SUA sunt aceeași țară veche, care probabil va urma aceleași politici vechi. Nu va fi așa. Consecințele acestei schimbări sunt evidente de mai multe luni, dar sunt subliniate dramatic de evenimentele din Venezuela.

Dacă Europa vrea să influențeze evenimentele are nevoie de putere coerentă și de noi forme de cooperare. Vrei să ajuți Ucraina? Bine, mergi mai departe. Vrei să păstrezi Groenlanda și să răspunzi preocupărilor SUA legate de Nordul Îndepărtat?”, încheie Maksym Beznosiuk și William Dixon.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• SUA vs. China, faza „stealth”. Bombardierul american B-21 Raider, la concurență cu „aripa zburătoare” chineză H-20. Cine va deține cel mai puternic avion din lume?
• Grupul de atac al portavionului USS Gerald R. Ford al Marinei SUA s-a repoziționat la circa 600 km sud-sud-vest de Puerto Rico. Army Recognition: „O distanță de atac rapid față de Venezuela”
• Registrul Militar Unificat, sistemul digital de recrutare al Rusiei, „paralizat” pentru mai multe luni. Hackeri ruși anti-război ar fi lansat un atac cibernetic devastator. „Existau copii de rezervă, dar acum au fost distruse”
• 2026, anul în care Europa va trăi periculos. Trei arene în expansiune ale războiului hibrid. „Kremlinul va încerca să demonstreze că Rusia păstrează inițiativa și rămâne o mare putere”
• „Verticala puterii” din Rusia, interpretată greșit în Occident. După aproape 24.000 de sancțiuni, Moscova rezistă și rămâne provocatoare. „Kremlinul a reușit să mențină loialitatea tuturor regiunilor rusești, fără excepție”