Explicația unui paradox: de ce există ”colegii electorale” în SUA și cum l-au făcut ele pe Trump președinte, deși Hillary a primit mai multe voturi

Explicația unui paradox: de ce există ''colegii electorale'' în SUA și cum l-au făcut ele pe Trump președinte, deși Hillary a primit mai multe voturi
Publicat: 11/11/2016, 07:19
Actualizat: 11/11/2016, 07:52

În 2016, democrata Hillary Clinton a avut cu 200 de mii de voturi mai mult în sufragiul direct la nivel național, dar președinte al Statelor Unite va fi republicanul Donald Trump. Și asta deoarece din totalul de 538 de voturi electorale, Trump a câștigat 290, iar Clinton 218.

Aceată neconcordanță dintre votul popular și votul electoral vine din faptul că Donald Trump a câștigat în mai multe state mari – ca Florida, Pennsylvania și Wisconsin – cu doar o foarte mică majoritate în votul popular, față de Clinton care a câștigat și ea în state mari – cum sunt California, Illinois și New York – dar cu o mai mare majoritate în votul popular.

O situație similară și în anul 2000, când cu 500 de mii mai mulți americani l-au votat pe democratul Al Gore, iar mandatul de președinte a revenit republicanului George Bush, care a avut în schimb 271 de voturi electorale, fată de doar 255 ale lui Gore. Și la fel s-a întâmplat și în alegerile prezidențiale din 1888, 1876 și 1824, când nu votul popular, ci Colegiul Electoral a decis cine va fi președinte.

Dacă regula ”un cetățean = un vot” este un stâlp al democrației, sufragiul indirect modifică datele problemei – spune Robert Schapiro, profesor de științe politice la Universitatea Columbia din New York.

În Statele Unite, atunci când un alegator voteaza pentru președinte și vicepreședinte, el votează de fapt pentru un grup de Mari Electori care le vor vota candidatul preferat. După numărarea voturilor alegătorilor, procesul se mută la Colegiul Elector care votează președintele, în data de 15 decembrie, iar apoi Congresul numară voturile acestora și anunță rezultatele oficiale, în luna ianuarie.

Procesul prin care electorii sunt aleși diferă de la un stat la altul, în cele mai multe cazuri, partidele își nominalizează electorii, aceștia fiind recompensați pentru serviciile aduse și loialitatea față de formațiunea respectivă.

Numărul electorilor din fiecare stat este proporțional cu populația acestuia și egal cu cel al membrilor Camerei Reprezentantilor și ai Senatului. Sunt în total 538 de electori și pentru a câștiga mandatul de președinte, un candidat are nevoie de votul a 270 de electori.

Părinții Fondatori ai națiunii americane au stabilit existența Colegiului Electoral prin Constituția Statelor Unite, în vigoare din 4 martie 1787 , ca pe un compromis între alegerea președinelui prin votul Congresului și alegerea acestuia prin vot popular.

Alegerea președintelui de către Congres a avut un suport substanțial, dar a fost respinsă pentru că se considera că a da prea multă putere Congresului, adică unui grup mic de oameni, era periculos.

Și alegerea directă de către popor era problematică, din cauza existenței sclaviei și a altor diferențe în felul în care fiecare stat determina cine poate vota, iar prin argumentele avute atunci în vedere s-a dorit ca rezultatul votului să nu fie „nedemocratic”, pe scurt, să se elimina posibilitatea ca votanții să judece greșit când aleg.

Punând selecția electorilor în mâinile fiecărui stat, se înlătura amenințarea unei manipulări a președintelui de către Congres. Se menținea astfel și echilibrul între state, prin aceeași reprezentare proporțională ca și în ambele camere ale Congresului, și în plus se lăsa fiecărui stat decizia de a hotărî cine poate vota și cine nu.

Instituția Colegiului Electoral aparține timpului când SUA era o federație de doar 13 state și avea un electorat de 2.5 milioane de cetățeni – doar bărbați, albi, proprietari de pământ și protestanți.

În ultimii 200 de ani, peste 700 de propuneri pentru a reforma sau elimina Colegiul Electoral au fost introduse în Congres, mai multe decât pe oricare alt subiect. Nici una dintre ele nu a fost aprobată de Congres și trimisă statelor pentru ratificare ca amendament constituțional.

Colegiul Electoral a fost criticat ca fiind arhaic, prea complicat și confuz, însa susținătorii lui afirmă că astfel nu doar Guvernul Federal, ci și fiecare dintre cele 50 de state participa la conducerea țării.

Sondajele de opinie au arătat că cetățenii americani sunt în favoarea eliminării Colegiului Electoral: cu o majoritate de 58% în 1967; 81 de procente în 1968; și 75% în 1981.

Pentru a fi modificată Constituția, un amendament trebuie să fie propus de două treimi dintre membri ambelor camere ale Congresului și ratificat de trei sferuri dintre statele uniunii.