În timp ce regimul de la Teheran se clatină, programul nuclear iranian riscă să scape de sub control: „Dacă guvernul cade, materialele și instalațiile nucleare vor fi folosite în lupta pentru putere”

Pe fondul protestelor și tulburărilor, pierderea controlului de către regimul de la Teheran ar putea avea implicații majore pentru viitorul programului nuclear al Iranului. Totodată, ar putea genera și o gamă largă de riscuri pentru siguranța și securitatea materialelor sale nucleare.

Iranul și Statele Unite au reluat negocierile privind programul său nuclear, iar acestea sunt primele discuții de când SUA au bombardat siturile nucleare iraniene, în luna iunie a anului 2025.

• Reluarea acestor negocieri, până în prezent fără rezultat, are loc pe fondul unei presiuni externe și interne tot mai mari asupra Iranului.
• O mare armada americană, inclusiv grupul de atac al portavionului USS Abraham Lincoln, s-a deplasat în Marea Arabiei, iar președintele Donald Trump a vorbit despre trimiterea unui al doilea grup de atac.
• Pe frontul intern, săptămâni de proteste și o represiune brutală din partea regimului, ca răspuns, au cuprins Teheranul și orașele din întreaga țară.

„Dacă protestele din Iran continuă și instabilitatea se extinde și mai mult în țară sau, în cazul mai puțin probabil al prăbușirii complete a regimului, există un risc pentru siguranța și custodia materialelor, tehnologiei și informațiilor nucleare, pentru care actorii externi ar trebui să se pregătească”, avertizează dr. Daniel Salisbury – cercetător principal pentru controlul armelor nucleare, neproliferare și dezarmare – într-o analiză publicată de Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS).

Uraniu puternic îmbogățit. „Materialul ar fi putut fi împărțit și ascuns în mai multe locații pentru a facilita planificarea de contingență”

Iranul deține o gamă largă de tehnologii și instalații nucleare care ar reprezenta un risc în cazul unui scenariu de colaps al regimului, uraniul puternic îmbogățit (HEU) care lipsește fiind cel mai îngrijorător aspect.

„Cu câteva zile înainte de atacurile israeliene și americane asupra instalațiilor nucleare iraniene, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a estimat că Iranul avea 440,9 kilograme de uraniu îmbogățit până la 60% U-235, precum și 184,1 kg îmbogățit până la 20% și încă 8 tone de material îmbogățit la niveluri mai scăzute.

• Materialul la niveluri mai ridicate de îmbogățire prezintă riscuri legate atât de proliferarea Iranului, cât și de potențiala utilizare în terorismul nuclear.
• Efortul necesar pentru îmbogățirea proporției izotopului U-235 – principalul izotop fisil al uraniului – nu este liniar.
• Este nevoie de mult mai mult efort pentru a îmbogăți uraniul natural (0,7% U-235) până la uraniul slab îmbogățit, utilizat de obicei în combustibilul reactoarelor nucleare (până la 5% U-235), decât pentru a îmbogăți uraniul de la 20% până la uraniu de calitate militară (în jur de 90% U-235).
• Uraniul îmbogățit cu 60% era depozitat sub formă de hexafluorură de uraniu (UF6), un compus care este introdus în cascadele de centrifuge sub formă de gaz în timpul procesului de îmbogățire.

Deși situația depozitării este neclară, materialul ar putea fi conținut într-o serie de 19 sau mai multe rezervoare de dimensiunile unor scufundări , fiecare capabil să conțină aproximativ 24 kg .

• Uraniul îmbogățit cu 60% ar putea, în teorie, să fie utilizat la fabricarea a zece arme nucleare ineficiente și rudimentare.
• Un astfel de pas ar necesita probabil un efort condus și susținut de stat, în loc să fie realizabil de actori nestatali cu mai puțină expertiză.
• Acest material este probabil depozitat sau îngropat în instalații bombardate, în locații necunoscute din Iran.
• Ar putea fi în complexele de tuneluri avariate de la Esfahan sau în interiorul instalațiilor de îmbogățire avariate de la Natanz și Fordow.

Materialul ar fi putut fi împărțit și ascuns în mai multe locații pentru a facilita planificarea de contingență (n.red. – proces strategic de pregătire pentru evenimente neprevăzute, extreme sau negative, asigurând o reacție rapidă și organizată)”, explică dr. Daniel Salisbury.

Care este situația în Iran, după 70 de ani de activitate în domeniul nuclear

Pe lângă HEU și alte materiale îmbogățite, Iranul găzduiește o vastă tehnologie și cunoștințe nucleare, roadele a peste șapte decenii de muncă în domeniul nuclear.

Aceasta include tehnologia din și din jurul instalațiilor de îmbogățire ale țării – inclusiv piese de centrifuge și informații despre proiectare

„De asemenea, include centrala nucleară Bushehr (CNE), care produce energie din 2011 și găzduiește până la 600 de angajați ruși în orice moment.

Iranul a fost de acord, în 2005, să exporte combustibil uzat de la CNE Bushehr către Rusia, atunci când va fi sigur să facă acest lucru, probabil după doi până la cinci ani de răcire în piscina de combustibil uzat, deși exporturile recente de combustibil sunt neclare.

• Combustibilul uzat include cantități mari de izotopul extrem de radioactiv Cesiu-137, alături de alți radionuclizi.
• Deși combustibilul uzat este, probabil, autoprotector și ar ucide pe oricine încearcă să îl îndepărteze fără echipamentul adecvat, securitatea inadecvată sau instabilitatea ar putea facilita un eveniment de siguranță cu consecințe catastrofale pentru Golf.
• În capitală, Reactorul de Cercetare de la Teheran (TRR), situat la Centrul de Cercetare Nucleară din Teheran, găzduiește, de asemenea, combustibil uzat într-o piscină la fața locului.

Pe lângă materialele nucleare, Iranul deține, de asemenea, cunoștințe și expertiză care ar putea fi de interes pentru alte state proliferatoare sau actori nestatali.

Serviciile de informații israeliene au evidențiat vulnerabilitatea unor astfel de active atunci când au organizat un raid îndrăzneț, eliminând 500 kg de documente care se presupune că aparțin eforturilor istorice iraniene de a dezvolta arme nucleare în 2018”, continuă dr. Daniel Salisbury.

Instalațiile nucleare, protejate de elemente ale Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice”

Dincolo de pericolele nucleare și radiologice, instalațiile nucleare ale Iranului prezintă o serie de pericole chimice și toxice. De exemplu, UF6, pe lângă faptul că este un material nuclear, este și foarte toxic.

Instalațiile statului iraniene pot conține și alte pericole. În 2025, Departamentul de Stat al SUA a raportat întrebări nerezolvate privind activitățile chimice și biologice ale Iranului, inclusiv despre experimentele cu agenți farmaceutici, și că Iranul „nu și-a abandonat intenția de a desfășura cercetări și dezvoltări de agenți biologici și toxine în scopuri ofensive”.

„Erodarea statului iranian – fie că implică sau nu prăbușirea guvernului – va modela utilizarea și gestionarea tehnologiilor nucleare de către Iran în anii următori.

• Instalațiile iraniene sunt operate de Organizația pentru Energie Atomică din Iran, dar sunt protejate de elemente ale Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), care sunt implicate și în alte agenții în protejarea oamenilor de știință nucleari.
• Erodarea controlului regimului ar spori riscurile generate de materialele, tehnologia și informațiile nucleare necontrolate.
• Deși unele dintre acestea ar putea interesa și alte state, riscul principal îl reprezintă probabil actorii substatali sau nestatali.
• Dacă guvernul iranian va cădea, ceea ce va duce la o luptă internă pentru putere, materialele și instalațiile nucleare ar putea deveni pioni într-o luptă pentru putere mai amplă.
• Actorii substatali, cum ar fi elemente ale vechiului regim sau facțiuni ale puternicei IRGC, ar putea profita de materiale și tehnologie ca monedă de schimb.

Alternativ, haosul ar putea permite actorilor nestatali să confiște materiale. Experiențele anterioare arată că aceștia ar putea fi extremiști cu motivații politice sau ideologice”, mai scrie dr. Daniel Salisbury.

Întrebări politice uriașe

Aceste scenarii tulburătoare, avertizează cercetătorul în analiza publicată de IISS, sunt îngreunate de numărul mare de necunoscute, în special de amplasarea materialelor nucleare.

Absența AIEA de la instalațiile bombardate, inclusiv de la instalațiile de îmbogățire ale Iranului, din vara anului 2025, înseamnă că nivelul de înțelegere de bază al comunității internaționale este scăzut.

„Riscurile reprezentate de materialele nucleare ale Iranului, infrastructura aferentă și alte pericole sunt eclipsate de cele reprezentate cândva de fosta Uniune Sovietică și ar fi mai mici decât cele care decurg dintr-un posibil scenariu de colaps al unui stat în Peninsula Coreeană.

Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, la începutul anilor 1990, a fost înființat programul american de reducere a amenințărilor prin cooperare (CTR).

Programul a contribuit la dezactivarea a peste 7.500 de focoase nucleare sovietice, la îmbunătățirea securității la 24 de depozite de arme rusești și la reducerea amestecului a 400 de tone de HEU, precum și la reducerea riscurilor chimice și biologice.

• În această perioadă, peste 13 miliarde de dolari americani au fost alocați de către trei agenții americane pentru aceste eforturi.
• Un efort similar de reducere a amenințărilor la adresa Iranului, deși mai mic, s-ar confrunta cu numeroase provocări.
• Cine ar finanța un astfel de efort și cum ar putea funcționa acesta pe teren ridică întrebări politice uriașe.

Un efort multinațional ar fi, fără îndoială, necesar într-un moment în care politica globală este fracturată. SUA și Israelul, dacă ar fi implicate în alte atacuri, s-ar putea confrunta cu presiuni pentru a-și asuma o responsabilitate mai mare.

Implicarea Rusiei în operarea centralei nucleare Bushehr ar putea, de asemenea, să impulsioneze o reacție a Moscovei.

Deși regimul de la Teheran ar putea face față «furtunii» amenințătoare tot mai mari, o planificare din partea comunității internaționale – pentru a se pregăti pentru o potențială relaxare a controlului regimului – ar fi prudentă și necesară”, încheie dr. Daniel Salisbury.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Tulburarea polară și drumul spre anexarea Groenlandei, mare miză a lui Trump. „Este înspăimântat că va fi depășit și înfrânt în Arctica”
• USS Zumwalt al Marinei SUA, primul distrugător hipersonic stealth, a finalizat testele pe mare. „Implicații semnificative pentru doctrina viitoare a războiului de suprafață”
• În timp ce aliații Moscovei sunt în corzi, Putin tace. Cum poate fi explicată liniștea de la Kremlin
• Stabilitatea strategică, în pragul colapsului. Poseidon și Burevestnik, avantaj militar pentru Rusia. „Lumea se confruntă din nou cu amenințarea unei noi curse a înarmărilor”
• Dmitri Medvedev s-a săturat să fie „trol” și vrea din nou sub reflectoare, pe scena politică a Rusiei. Cum s-ar putea transforma Rusia Unită într-un „partid al războiului”