USS Zumwalt al Marinei SUA, primul distrugător hipersonic stealth, a finalizat testele pe mare. „Implicații semnificative pentru doctrina viitoare a războiului de suprafață”

În data de 21 ianuarie 2026, Huntington Ingalls Industries (HII) a confirmat finalizarea testelor pe mare pentru nava USS Zumwalt (DDG 1000) – primul distrugător hipersonic stealth -, în urma unei perioade prelungite de modernizare la șantierul său naval din Pascagoula.

• Potrivit companiei, testele marchează încheierea cu succes a unei faze de testare post-disponibilitate și reprezintă prima revenire pe mare a navei după modificări structurale și de sisteme extinse, notează Army Recognition.
• Dincolo de semnificația lor tehnică imediată, testele constituie prima validare pe mare a deciziei Marinei SUA de a reutiliza nava din clasa Zumwalt din rolul său original de sprijin de foc naval la suprafață într-o platformă de suprafață dedicată atacurilor hipersonice convenționale.

Testele pe mare ale constructorului au fost efectuate în comun de Ingalls Shipbuilding și Marina SUA și au implicat o serie cuprinzătoare de teste concepute pentru a verifica performanța navei în urma a ceea ce compania a descris ca o disponibilitate extinsă de modernizare.

JOBURI Cele șapte greșeli pe care nu ar trebui să le faci niciodată la un interviu de angajare. Iată ce indică eticheta de business

05:51

INTERVIU EXCLUSIV Povestea misteriosului inventator român care s-a tras în poză la Davos cu liderii Europei. A creat pastila care „construieşte” super-creiere rezistente la stres şi oboseală

05:00

USS Zumwalt (DDG 1000) a intrat în șantierul naval Pascagoula în august 2023

Aceste teste s-au concentrat pe propulsie, integritatea corpului navei, generarea de energie și performanța generală a sistemelor navei după modificări majore efectuate în perioada șantierului naval.

Deși anunțul HII nu detaliază testele specifice ale sistemului de luptă, testele sunt prezentate ca o etapă prealabilă pentru readucerea navei în serviciul operațional în noua sa configurație.

• Din punct de vedere industrial și programatic, amploarea lucrărilor efectuate la Zumwalt reflectă profunzimea reproiectării necesare pentru a-și susține noua misiune.
• Potrivit HII, nava a intrat în șantierul naval Pascagoula în august 2023 și a fost mutată pe uscat la scurt timp după aceea, un proces neobișnuit care a permis modificări structurale la scară largă.
• Această fază terestră s-a extins mult dincolo de disponibilitatea convențională a întreținerii și a fost necesară pentru a acomoda modificări interne majore asociate cu noul sistem de arme al navei.

Zumwalt a fost dezandocată în decembrie 2024 înainte de a intra în pregătirile finale pentru revenirea sa pe mare.

USS Zumwalt (DDG 1000) | Foto – US Navy via Army Recognition

Integrarea sistemului de arme Conventional Prompt Strike

Cea mai semnificativă modificare confirmată de HII este integrarea sistemului de arme Conventional Prompt Strike și îndepărtarea celor două sisteme avansate de tunuri de 155 mm ale navei.

• Îndepărtarea acestora pune capăt oficial conceptului original al programului Zumwalt ca platformă de precizie pentru tunuri navale.
• Deși HII nu dezvăluie detalii tehnice privind configurația, numărul sau dispunerea lansatoarelor CPS, rapoartele open-source și analiza imaginilor indică faptul că tunurile au fost înlocuite de o infrastructură de lansare a rachetelor cu diametru mare, concepută special pentru arme hipersonice.
• Odată cu această conversie, DDG 1000 devine prima navă de luptă de suprafață a Marinei SUA configurată pentru a desfășura CPS, iar cele două nave rămase din clasă urmează să primească modificări similare.

CPS în sine este un sistem convențional de atac hipersonic, non-nuclear, dezvoltat în comun de Marina SUA și Armata SUA. Conform informațiilor despre program disponibile publicului, acesta utilizează un propulsor de rachetă mare pentru a accelera un corp de planare hipersonic comun la viteze care depășesc Mach 5 înainte de lansarea către ținta sa.

Spre deosebire de rachetele de croazieră tradiționale, CPS pune accent pe viteză, manevrabilitate și timp de avertizare redus, mai degrabă decât pe rutare flexibilă, permițând angajarea rapidă a țintelor întărite sau sensibile la timp, solicitând în același timp sistemele avansate de apărare aeriană și antirachetă.

Aceste caracteristici de performanță sunt descrise pe scară largă în evaluările surselor deschise, deși nu sunt detaliate în declarația oficială a HII, se mai arată în analiza publicată de Army Recognition.

USS Zumwalt (DDG 1000) | Foto – Profimedia Images

USS Zumwalt (DDG 1000), implicații semnificative pentru doctrina viitoare a războiului de suprafață

Finalizarea testelor pe mare ale constructorului susține efortul mai amplu al Marinei SUA de a distribui descurajarea convențională pe mai multe platforme și domenii.

• Conform informațiilor oficiale publicate de Huntington Ingalls Industries, această abordare se va extinde la întreaga clasă Zumwalt, USS Lyndon B. Johnson (DDG 1002) fiind în prezent în curs de integrare a sistemului de arme CPS la Ingalls Shipbuilding, iar USS Michael Monsoor (DDG 1001) fiind programată să primească sistemul CPS într-o perioadă viitoare de disponibilitate.
• Împreună cu DDG 1000, se așteaptă ca cele trei nave să formeze capacitatea inițială de atac hipersonic la suprafață a Marinei.
• Mai mult decât o piatră de hotar pentru revenirea în serviciu, testele demonstrează că structura corpului navei din clasa Zumwalt și arhitectura integrată a propulsiei electrice pot susține integrarea atacurilor hipersonice după îndepărtarea armamentului original bazat pe tunuri.

Ceea ce rămâne de demonstrat se află dincolo de testele efectuate în șantierele navale. Integrarea CPS în rețelele operaționale de comandă și control, dezvoltarea conceptelor de țintire și utilizare în condiții dificile și capacitatea Marinei de a gestiona implicațiile strategice ale armelor de atac prompt vor determina în cele din urmă valoarea operațională a platformei.

„Cu toate acestea, tranziția USS Zumwalt în prima navă de luptă de suprafață echipată cu CPS a Marinei reprezintă un pas concret către o postură de atac convențional rezistentă, cu implicații semnificative pentru doctrina viitoare a războiului de suprafață”, se mai menționează în analiza publicată de Army Recognition.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Factorul „Trump” și o mare dilemă la Moscova. Iranul, aliatul Rusiei, se află în dificultate, dar viitoarele mutări ale Kremlinului sunt greu de anticipat
• Ar funcționa atacurile aeriene ale SUA împotriva Iranului? „Puterea aeriană, nesusținută terestru, s-a dovedit a fi un instrument imperfect de-a lungul timpului”
• Dureri de cap la Beijing. SUA și Taiwan vor produce în comun muniție de artilerie de 155 mm, pentru a-și asigura aprovizionarea în timp de război
• „Războiul petrolierelor”, SUA vs. Rusia. Dr. Pierre Thévenin, cercetător în drept maritim internațional: „Când o navă își schimbă pavilionul în timp ce se află pe mare este considerată apatridă”
• Noua rachetă balistică Oreshnik a Rusiei, amenințare directă la adresa NATO și SUA. „Poate lovi Parisul sau Berlinul în mai puțin de 20 de minute”