În timp ce aliații Moscovei sunt în corzi, Putin tace. Cum poate fi explicată liniștea de la Kremlin

Președintele Vladimir Putin este cunoscut pentru faptul că profită imediat de ocazie pentru a critica Occidentul și a poziționa țara sa ca prietenă a Sudului Global. Însă, pe măsură ce o serie de crize internaționale au lovit regimurile aliate cu Moscova, reacțiile liderului rus au fost discrete sau complet absente.

• Putin încă nu a vorbit public despre operațiunea fulger a SUA, din această lună, pentru capturarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro.
• Putin nu a emis nicio replică fermă în numele Iranului, asta chiar în timp ce președintele Donald Trump a lansat planuri pentru o acțiune militară împotriva țării afectate de proteste.

Analiștii afirmă că tăcerea liderului de la Kremlin reflectă concentrarea Rusiei asupra războiului din Ucraina și ezitarea de a provoca SUA – o poziție care riscă să înstrăineze aliații de lungă durată și să erodeze încrederea în Moscova, notează The Moscow Times.

FLASH NEWS Adrian Veștea: „Până la sfârșitul săptămânii vom avea un Guvern. Nu voi uza de termenul de 10 zile prevăzut de Constituție”

20:14

FLASH NEWS Adrian Veștea explică de ce nu a anunțat conducerea PNL despre desemnare

20:05

Putin, no comment

În timp Vladimir Putin a rămas, încă, surprinzător de tăcut, Ministerul rus de Externe a adoptat, în schimb, o condamnare discretă în fiecare caz.

„În această dimineață, Statele Unite au comis un act de agresiune armată împotriva Venezuelei”, a declarat Ministerul de Externe în timp ce Maduro a fost transportat cu avionul la New York pentru a se confrunta cu acuzații de trafic de droguri și alte acuzații. „Acest lucru este profund îngrijorător și condamnabil”.

Câteva zile mai târziu, o altă declarație a cerut păstrarea suveranității Venezuelei și a capacității sale de a-și dicta destinul „fără nicio interferență distructivă din exterior”, fără a numi în mod direct SUA.

Ceea ce a fost izbitor la acest incident a fost cât de puțin semăna cu reacția obișnuită a lui Putin.

• În 2019, când o criză mocnea în Venezuela din cauza rezultatelor contestate ale alegerilor, SUA susținându-l pe contracandidatul lui Maduro, Kremlinul a publicat un rezumat concis al unei convorbiri telefonice dintre Putin și liderul venezuelean.
• Fără ca SUA să se fi angajat la o intervenție, Putin a avertizat că „ingerența externă distructivă reprezintă o încălcare gravă a normelor fundamentale ale dreptului internațional”.

De data aceasta, chiar dacă liderii mondiali condamnau capturarea lui Maduro ca fiind o încălcare a suveranității, Putin nu a comentat.

Sprijinul șubred al Rusiei pentru aliații săi

Vladimir Putin ar prefera, se pare, să nu amplifice o situație care evidențiază sprijinul șubred al Rusiei pentru aliații globali.

„O parte a răspunsului este pur și simplu, cred, că aceasta este înclinația lui și că așa este de ceva vreme”, a spus Julian Waller, profesor la Universitatea George Washington și cercetător pe tema Rusiei la think tank-ul CNA.

„Uneori ne amăgim vorbind despre hotărâre în cazul Rusiei și în modelele decizionale personale ale lui Putin, când, de fapt, îi ia adesea destul de mult timp fie pentru a lua o decizie, fie pentru a transforma o decizie luată în ceva observabil public”, a declarat el pentru The Moscow Times.

Un alt motiv ar putea fi că Putin ar prefera să nu amplifice o situație care evidențiază sprijinul șubred al Rusiei pentru aliații globali.

„Kremlinul se bazează în mod clar pe un ghid uzat: să nu spună nimic despre un regres jenant… și să spere că știrea va dispărea din ciclul de știri”, a scris Andrei Pertsev, comentator politic la Carnegie Endowment for International Peace, pe site-ul Riddle.

„Revoluția colorată”

Încă de la începutul anilor 2000, liderul rus a folosit frecvent termenul „revoluție colorată” pentru a descrie teoria conform căreia Occidentul ar instiga la lovituri de stat democratice în națiuni prietenoase cu Kremlinul, folosind protestatari plătiți, ONG-uri susținute de Occident și grupuri de tineri disruptivi.

Putin a folosit termenul și în 2022, când trupele rusești au fost trimise în Kazahstan pentru a ajuta la suprimarea tulburărilor de masă.

„Desigur, înțelegem că evenimentele din Kazahstan nu sunt prima și nicidecum ultima încercare de a interveni în afacerile interne ale statelor noastre din exterior”, a declarat Putin la acea vreme.

Deși chiar și Putin s-ar chinui să încadreze capturarea lui Maduro drept o revoluție colorată, iar ceea ce a urmat în Iran pare să se potrivească perfect.

Implicarea lui Putin s-a limitat la un apel telefonic

Protestele antiguvernamentale au zguduit Iranul, un aliat cheie al Rusiei în sfera diplomatică și militară, de la sfârșitul lunii decembrie. După ce mii de oameni au fost uciși într-o represiune brutală a forțelor de securitate, Trump a evocat posibilitatea unei intervenții militare, deși ulterior a dat înapoi.

Implicarea vizibilă a lui Putin s-a limitat la un apel telefonic adresat liderilor Israelului și Iranului, în care s-a oferit să-l ajute să găsească o rampă de evadare diplomatică.

• Nu au existat mustrări virulente, atacuri violente și acuzații de ipocrizie occidentală la care s-ar fi putut aștepta din partea liderului rus în anii trecuți.
• Schimbarea bruscă de tactică reflectă prioritățile în continuă evoluție ale politicii externe a Rusiei, a spus Waller.
• În special, Putin pare dornic să evite antagonizarea Washingtonului, în timp ce Rusia caută o influență în negocierile privind Ucraina.

„Există argumentul că, da, vor să se plimbe în picioare prin SUA și că procesul decizional din SUA este neobișnuit de supus unor disprețuri și insulte”, a declarat Waller pentru The Moscow Times. „Ca să fim corecți, analizând negocierile din ultimul an, cred că Rusia a fost afectată pentru că nu și-a dat seama cu cine are de-a face de câteva ori”, a mai spus acesta.

Waller a adăugat că lipsa de sprijin a lui Putin ar putea alimentă scepticismul față de Rusia în rândul facțiunilor elitei iraniene care erau deja precaute față de Moscova.

„Eșecul Rusiei de a susține public regimul ar putea avea consecințe semnificative dacă regimul supraviețuiește”, a punctat el.

Rusia nu și-a atins obiectivele în Siria

Pentru observatori, ultimele episoade reflectă reacția Rusiei la căderea regimului lui Bashar al-Assad în Siria, în decembrie 2024.

• După ce forțele rebele au preluat controlul asupra pozițiilor guvernamentale, Assad și familia sa au fugit la Moscova.
• Aceasta a fost o lovitură uriașă pentru reputația Rusiei, care petrecuse ani de zile susținând militar și financiar regimul lui Assad, doar pentru ca totul să se prăbușească peste noapte.

Putin a recunoscut, superficial, că unul dintre cei mai importanți aliați ai Rusiei a căzut, spunând că sfârșitul regimului nu înseamnă că Rusia nu și-a atins obiectivele în Siria.

Familia Assad a păstrat un profil discret de când a fugit la Moscova. Autoritățile ruse i-ar fi interzis fostului lider sirian să vorbească cu presa, iar acesta nu s-a întâlnit public cu Putin.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• „Războiul petrolierelor”, SUA vs. Rusia. Dr. Pierre Thévenin, cercetător în drept maritim internațional: „Când o navă își schimbă pavilionul în timp ce se află pe mare este considerată apatridă”
• Noua rachetă balistică Oreshnik a Rusiei, amenințare directă la adresa NATO și SUA. „Poate lovi Parisul sau Berlinul în mai puțin de 20 de minute”
• Moscova și „Orientul Mijlociu al lui Trump”. „Prezența Rusiei în Siria reduce probabilitatea unei ciocniri militare directe între Turcia și Israel pe teritoriul sirian”
• De ce l-a numit Zelenski șef de cabinet pe Kyrylo Budanov? „Ambițiile politice ale fostului șef al spionajului ar putea reprezenta o amenințare pentru actualul lider al Ucrainei”
• Ce înseamnă, pentru Rusia lui Putin, controlul SUA asupra Venezuelei. Oficialii și propagandiștii ruși se află într-o poziție dificilă: „Dacă Trump face ce vrea, de ce nu putem face și noi ce vrem?”