Le Figaro: ”Attal, un premier tânăr și popular, calculele îndrăznețe, dar periculoase ale lui Macron”

Desemnarea lui Gabriel Attal pentru funcția de premier al Franței reprezintă un avantaj, dar, în același timp, un pericol pentru președintele Emmanuel Macron, care prin această manevră a lansat de facto competiția pentru succesiunea sa, comentează cotidianul Le Figaro.

”Emmanuel Macron a lovit cu forță. (…) După ce în primele zile ale anului au fost vehiculate nume precum Bruno Le Maire, Sebastien Lecornu sau Julien Denormandie, șeful statului l-a promovat pe cel despre care nu își imagina nimeni că va părăsi atât de rapid Ministerul Educației Naționale. Prin propulsarea lui Gabriel Attal la Matignon, Emmanuel Macron a mizat pe tinerețe, oferind Franței cel mai tânăr prim-ministru din istorie. La 34 de ani și nouă luni, bate recordurile stabilite de Laurent Fabius și de Felix Gaillard. Dar tinerețea nu oferă neapărat un program politic. Dintre toate promisiunile, aceasta dispare cel mai rapid. Și, chiar în situația «hiperpreședintelui», o abordare la care nu ne așteptăm ca actualul ocupant al postului să renunțe, în definitiv, este vorba despre administrarea casei comune Franța. Însă tinerețea cel puțin oferă oxigenul necesar angajamentului «regenerării», evocat de Emmanuel Macron pe 31 decembrie”, comentează editorialistul Guillaume Tabard, într-un articol publicat în cotidianul Le Figaro sub titlul ”Attal, un premier tânăr și popular, calculele îndrăznețe, dar periculoase ale lui Macron”.

Prin numirea lui Gabriel Attal în funcția de prim-ministru, președintele Macron mizează în premieră pe cartea notorietății și popularității, ceea ce constituie un avantaj, dar și un risc. Attal începuse să aplice reforme structurale la Ministerul Educației Naționale, care necesitau timp, ceea ce acum generează, în mod paradoxal, riscuri.

SPORT Zeljko Kopic știe cine ar putea fi periculos în derby-ul FCSB – Dinamo. „Nu e un secret”

20:27

”Eficiența într-un domeniu specific este dependentă de angajamentul și credibilitatea celui care îl conduce. Plecarea sa rapidă de acolo creează, inevitabil, impresia că Ministerul Educației a fost doar o etapă, o trambulină pentru ceva mai bun. Prin acceptarea postului de prim-ministru, Attal pare să joace cartea ambiției personale înainte de cartea consolidării performanțelor”, precizează editorialistul.

Autorul notează că președintele Emmanuel Macron ”își asumă un risc politic”. ”Prin popularitatea sa, Attal și-a construit deja un capital personal. Predecesorii săi – Edouard Philippe, Jean Castex și Elisabeth Borne – ajunseseră la Matignon aproape ca necunoscuți. Dar Attal și-a construit deja un nume. În acest context, nu va putea fi un simplu colaborator al lui Macron (…). Printr-o promovare la acest nivel apar în mod inevitabil implicații pentru cursa prezidențială din 2027”, subliniază editorialistul, care, pentru disiparea dubiilor, așteaptă reforme ambițioase.

”Iată că Gabriel Attal a devenit rivalul oficial al lui Édouard Philippe, Bruno Le Maire sau Gérald Darmanin. Sau, pentru șeful statului, miza nu este încă de a desemna un succesor, ci de a conduce țara? Pentru a contracara ipoteza lansării acestei campanii interne anticipate, noul cuplu executiv are o singură soluție: inițierea imediată a reformelor puternice și curajoase”, concluzionează editorialistul Guillaume Tabard.

Citește și:

Economia globală se îndreaptă spre cele mai slabe performanțe din ultimele decenii / Care este situația României

franta macron politica