Pensionarea timpurie nu este pentru toți. O femeie nu vrea să îi urmeze exemplul socrului care s-a pensionat la 55 de ani

Din ce în ce mai multe persoane visează la o pensionare timpurie, în speranța unei vieți mai relaxate și o libertate financiară mai mare. Realitatea este alta, retragerea din activitate nu este mereu ușoară, iar de cele mai multe ori poate veni cu provocări neașteptate, de la plictiseală, până la probleme financiare.

O jurnalistă a relatat experiența socrului ei care s-a pensionat la 55 de ani, iar asta a făcut-o să își dea seama că nu vrea să urmeze acest drum.

Pensionarea timpurie nu este pentru toată lumea

„Socrul meu, Frank Noble din Porepunkah, Australia, avea 55 de ani când s-a pensionat. Acum, la 87, Frank spune că, dacă ar putea da timpul înapoi, tot ar alege să se pensioneze devreme.

În ultimele decenii, și-a găsit plăcerea în grădinărit, golf și mersul la sală. Mi-a spus că nu are niciun regret pentru faptul că a renunțat devreme la muncă. Totuși, pensionarea lui timpurie, deși reușită, m-a făcut să îmi dau seama că nu vreau să merg pe același drum. Pe măsură ce mă apropii de 50 de ani, ideea de a mă pensiona devreme pur și simplu nu mă atrage și nu se aliniază cu obiectivele și pasiunile mele.”

AI AFLAT! „Ai Aflat! cu Ionuț Cristache” începe luni, 8 decembrie, de la ora 15.00, live pe Gândul. Invitat: Ion Cristoiu

20:21

SPORT Amalia Lică, premiată la Gala Mari Sportivi ProSport pentru argintul mondial din 2025: „A fost un an foarte greu”

20:18

Ea a spus că se teme ca s-ar putea pierde după pensionare

„Socrul meu a recunoscut că, în primul an după pensionare, a trecut printr-o ușoară depresie din cauza schimbării bruște a ritmului de viață. De la un program plin și multe responsabilități în gestionarea unei echipe, a ajuns brusc la o viață liniștită, fără stres.

Deși sentimentul nu a durat, e o experiență comună printre cei care se pensionează. Pentru mine, munca este o parte importantă a vieții mele și îmi oferă structură, așa că mi-e teamă că aș putea simți același gol. O zi tipică pentru mine începe cu trimiterea de propuneri editorilor sau răspunsuri la e-mailuri. Apoi petrec câteva ore scriind un articol — poate despre călătorii, parenting sau relații.

După-amiaza, mă ocup de conținut pentru companii sau lucrez la un blog. Când îi iau pe copii de la școală și grădiniță, sunt obosită, dar și plină de energie, pentru că am învățat ceva nou și am realizat ceva concret în acea zi. Dacă m-aș pensiona devreme, știu că mi-ar lipsi acel sentiment. Desigur, aș putea găsi un hobby care să mă stimuleze mental, dar, în secret, mi-ar lipsi altceva — ceea ce mă duce la următorul punct.”