„Șarpele monetar” – soluția prezentată de un economist pentru salvarea economiilor UE

Potrivit lui Jean-Pierre Gerard, fost membru al Consiliului din Franța pentru Politică Monetară, statele UE ar putea folosi atât moneda euro cât și propriile monede pentru a se proteja de fluctuațiile cursului de schimb valutar.

Alternativ, ar putea fi create mai multe uniuni monetare între state cu economii similare, care ar putea utiliza propriile monede, a declarat Gerard, citat de agenția de știri Sputnik.

Potrivit economistului, moneda unică europeană nu oferă suficientă flexibilitate economiilor din Uniunea Europeană.

Gerard și-a exprimat sprijinul pentru reintroducerea „șarpelui monetar”, un sistem monetar care a fost folosit în anii 70 de unii membri din Comunitatea Europeană, inclusiv Franța, pentru a controla fluctuațiile monedelor naționale în raport cu dolarul american.

FLASH NEWS Protest în fața Arestului Central unde se află încarcerat Călin Georgescu. Cine l-a vizitat pe fostul prezidențiabil

13:08

FLASH NEWS Premierul Andy Burnham ia în considerare revenirea Marii Britanii în UE: „Am putea merge până la capăt”

13:05

„Sistemul șarpelui monetar, pe care l-am folosit în trecut, a fost complet adecvat. Ne-a permis să răspundem în mod eficient fluctuaților dolarului. Mai mult, chiar înainte de introducerea euro, au existat uniuni monetare în rândul statelor europene, precum cele create de Belgia și Luxemburg. Prin urmare, ar fi posibil să înființăm mai multe astfel de uniuni economice între state cu politici monetare similare, precum Germania și Olanda”, a spus economistul francez într-un interviu pentru publicația franceză Antlantico.

Acordul European de Schimb Valutar, cunoscut și sub numele de „șarpele monetar” sau „șarpele din tunel”, datorită imaginii grafice create de fluctuațiile monedelor participante în raport cu evoluția dolarului, a fost introdus în 1971 de guvernele Belgiei, Germaniei, Franței, Italiei, Luxemburgului și Olandei ca o metodă de protecție și de dirijare a cursului valutar.

Sistemul, care permitea o fluctuație a unei monede participante de plus/minus 2,25% față de dolar și de plus/minus 4,5% în raport cu celelalte monede, nu s-a dovedit sustenabil și a fost abandonat în 1973, odată cu trecerea la fluctuația liberă a dolarului american.