Se clatină parteneriatul Moscova-Beijing? Relația dintre Trump și Xi ar trebui să-l îngrijoreze pe Putin. Politico: „Are o fereastră limitată de oportunități pentru a-și valorifica punctele forte”
Pentru Rusia, implicațiile unei apropieri dintre SUA și China – chiar dacă este bazată pe comoditate, mai degrabă, decât pe convingere – sunt profunde, notează Politico. Pe de altă parte, parteneriatul dintre Rusia și China nu are limite, asta dacă dai credit, desigur, liderilor celor două țări. Realitatea, totuși, nu este chiar atât de plăcută precum pare la o primă vedere.
Precum o inconfortabilă căsnicie de conveniență, relația dintre Putin și Xi Jinping este limitată de obiective opuse.
- Rusia președintelui Vladimir Putin vrea să dărâme ceea ce a mai rămas din ordinea internațională post-Război Rece și să o remodeleze după chipul și asemănarea Kremlinului.
- China are o abordare gradualistă contrastantă, prina care ar dori crearea unui sistem global sino-centric care necesită păstrarea stabilității, predictibilității și aparența unei ordini bazate pe reguli.
Washingtonul „trage cu ochiul” spre China, nu spre Moscova
Vladimir Putin se grăbește pentru că are o fereastră limitată de oportunități pentru a-și valorifica punctele forte, exploatând diviziunile din cadrul a ceea ce el numește „Occidentul Colectiv”.
Cu toate acestea, slăbiciunile sale sunt clar vizibile, se mai arată în analiza publicată de Politico.
- Intervenția SUA în Venezuela
- Reticența Kremlinului de a apăra Iranul
- Căderea regimului Assad în Siria la sfârșitul anului 2024
Toate fac parte dintr-un tipar – acela al unei Rusii suprasolicitate și slăbite, care devine din ce în ce mai puțin fiabilă și mai puțin de încredere printre aliații săi din Sudul Global.
Deși președintele american Donald Trump prezintă Rusia și China, uneori, drept o amenințare colectivă la adresa SUA – de exemplu, atunci când vine vorba despre rațiunea din spatele politicii sale privind Groenlanda – Washingtonul este, de fapt, mult mai interesat să modeleze dinamica globală cu Beijingul decât cu Moscova, se arată în analiza publicată de Politico.
Machtpolitik
Întâlnirea din 2025 dintre Trump și președintele chinez Xi Jinping, de la Seul, a arătat foarte clar că administrația Trump vede acum valoarea separării „chestiunii Rusiei” de „chestiunea Chinei” și a construirii unei relații pragmatice de cooperare economică și Machtpolitik – „politica puterii” – cu Beijingul.
- Totuși, mulți experți resping această posibilitate, dar Kremlinul este îngrijorat de ea, pe bună dreptate.
- Pentru Rusia, implicațiile unei apropieri dintre SUA și China – chiar dacă este bazată pe comoditate mai degrabă decât pe convingere – sunt profunde.
- O astfel de schimbare ar retrograda Rusia lui Putin la statutul de jucător secundar pe scena internațională și i-ar slăbi drastic influența – nu în ultimul rând în Ucraina.
Dependența liderului rus de aprovizionarea chineză cu utilaje, echipamente și tranzitul de mărfuri esențiale pentru susținerea războiului său a atins niveluri fără precedent.
Fără China, mașina de război a lui Putin s-ar fi oprit probabil în 12 luni sau chiar mai puțin, notează Politico.
Politico: „Fără China, mașina de război a lui Putin s-ar fi oprit probabil în 12 luni sau chiar mai puțin”
Trump, după întâlnirea cu XI: „12 din 10”
Tocmai de aceea, reacția Moscovei la întâlnirea Trump-Xi a fost, în mod previzibil, belicoasă. Canalele de televiziune prietenoase cu Kremlinul AU „trâmbițat” că noile rachete nucleare ale Rusiei ar putea arunca lumea într-un dezastru ecologic sau ar putea distruge milioane de oameni într-o clipă – un semn sigur că Putin era destul de afectat de această întâlnire.
Este adevărat, notează Politico, relația China-Rusia s-a consolidat semnificativ din anul 2022, iar China a făcut prea puțin pentru a ține sub control, până acum, agresivitatea lui Putin.
- Ministrul chinez de externe, Wang Yi, i-ar fi spus, de asemenea, Înaltului Reprezentant al UE, Kaja Kallas, că țara sa nu dorește să vadă Rusia învinsă în Ucraina, deoarece SUA și-ar concentra atunci atenția asupra Beijingului.
- Însă menținerea parteneriatului Moscova-Beijing se bazează pe presupunerea că ambele țări au mai mult de câștigat din a contesta și a rezista împreună SUA. Și acest lucru este acum pus sub semnul întrebării.
A fost o eroare de calcul a Washingtonului atunci când a crezut, inițial, că ar putea separa Moscova de Beijing oferind concesii și angajând China dintr-o poziție de forță.
Dar această strategie s-a schimbat. Trump a caracterizat cea mai recentă întâlnire a sa cu Xi drept una de „12 din 10” și a acceptat cu entuziasm o invitație de a vizita China în luna aprilie.
Putin, blocat în logica războiului pentru a-și păstra puterea
Abordarea pragmatică a liderului american este, cu siguranță, mai apropiată de stilul lui Xi, ceea ce deschide calea pentru ca Beijingul să își atingă obiectivele privind comerțul și hegemonia în propria vecinătate imediată.
Mai mult, arată Politico, niciuna dintre țări nu este înclinată să provoace un conflict militar cu cealaltă.
- Trump, la rândul său, a promis să limiteze „războaiele nesfârșite” ale Americii – chiar dacă ar bombarda Iranul și ar amenința mai multe țări vecine.
- Xi are ochii pe Taiwan, dar are și toate motivele să evite războiul cu SUA, din cauza riscurilor pentru economia chineză.
Acest scenariu contrastează puternic cu cel în care se află Putin, blocat în logica războiului pentru a-și păstra puterea.Abordarea sa absolutistă față de diplomație nu putea fi mai diferită de cea a lui Trump. De fiecare dată când SUA insistau asupra unui armistițiu în Ucraina pentru a facilita negocierile, Kremlinul își reiterase obiectivele maximaliste și își intensifica în schimb atacurile aeriene.
Cel puțin Trump pare să fi realizat că nu-l poate forța pe Putin, la masa negocierilor, cu sancțiunile existente sau cu o presiune militară limitată. Oricâte apeluri telefonice „constructive” ar avea, nu există nicio înțelegere la care să se poată ajunge.
Beijingul nu are niciun interes ca Putin să destabilizeze continuu Europa
În același timp, liderul american rămâne hotărât să ajungă la o soluție de pace în Ucraina și pare să înțeleagă că influența Beijingului asupra Moscovei oferă acum cea mai bună perspectivă pentru a realiza acest lucru.
Întrebarea este dacă parteneriatul „fără limite” cu Putin oferă în continuare beneficii mai mari pentru Beijing sau dacă interesele actuale ale Chinei rezidă într-o destindere pragmatică cu Washingtonul și Europa.
Întrucât Europa privește cu prudență administrația SUA, China are acum o oportunitate de a consolida o înțelegere pe termen lung cu bătrânul continent. Iar acest lucru oferă Europei o pârghie potențială pentru a convinge China să se distanțeze de un „aliat” imprevizibil și să limiteze agresiunea neo-imperială a Kremlinului.
La urma urmei, Beijingul nu are niciun interes ca Putin să destabilizeze continuu Europa, se mai arată în analiza publicată de Politico.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Dronele termice de pe frontul ucrainean, semnal de alarmă pentru NATO. „Nu este clar de ce ar fi nevoie pentru a zgudui letargia actuală a puterilor occidentale”
- Portavionul american USS Abraham Lincoln vs. ayatollahul Khamenei. Pot SUA să răstoarne regimul de la Teheran doar printr-o campanie aeriană „chirurgicală”?
- Liniștea dinaintea furtunii. Zilele regimului iranian sunt numărate? SUA trebuie să ia în calcul toate scenariile. ISW: Prăbușire, fragmentare sau continuarea colaborării dintre Iran, Rusia și China
- Un Vest fără America? Implozia NATO post-1945 pare iminentă. „Ruptura dintre SUA și Europa trebuie să producă un nou acord de securitate pentru Occidentul democratic”
- „Strângerea șurubului”. Rusia lui Putin, 6 concluzii cheie după protestele din Iran