Spionii americani se apără. Aceștia răspund acuzațiilor de tortură pe site-ul CIAsavedlives.com

Campania de relații publice, neobișnuită pentru spioni, nu urmărește să conteste tehnicile brutale de interogare ci, dimpotrivă, să justifice eficiența și legalitatea lor. Site-ul a fost creat de un „grup de foști oficiali ai CIA cu secole de vechime cumulat”.

Programul „era complet autorizat de oficiali de rang înalt ai Casei Albe, ai Consiliului național de securitate și Departamentului Justiției”, susțin autorii, răspunzând concluziilor raportului senatorial publicat marți, care arată că CIA a mințit și a comunicat informații inexacte liderilor americani, Congresului și americanilor.

În niciun moment însă foștii oficiali nu răspund unei întrebări centrale: când a fost pus la curent președintele George W. Bush în legătură cu tehnicile specifice folosite?

PORTRET Cine este Delia Velculescu, posibila propunere de premier tehnocrat a lui Nicușor Dan. Vine de la FMI și are o imagine controversată pentru rolul jucat în criza Greciei. Presa elenă a botezat-o „Draculescu”

21:07

CONTROVERSĂ NYT: Israel a construit două baze militare în Irak, fără permisiunea autorităților, pentru a le folosi în războiul cu Iran

21:01

Site-ul reia răspunsurile republicanilor din Comisia pentru Serviciile de Informații din Senat. Aceștia, cu excepția unei senatoare, au denunțat raportul oficial al comisiei, elaborat de anchetatori democrați.

„Documentele arată că într-un moment de amenințări grave împotriva Statelor Unite, programul a fost eficient pentru salvarea vieților americanilor și aliaților lor și pentru împiedicarea unui alt atac la scară mare pe teritoriul american”, scrie fostul director al CIA George Tenet pe site.

Un link trimite către un articol publicat de cinci foști directori ai CIA pe site-ul Wall Street Journal: foștii directori George Tenet, Porter Goss și Michael Hayden, precum și adjuncții lor din perioada respectivă John McLaughlin, Albert Calland și Stephen Kappes.

Ei reafirmă că programul a permis capturarea unor oficiali de rang înalt ai Al-Qaida, dejucarea unor atentate și învățarea unui număr „enorm” de lucruri despre rețeaua extremistă.

Fără interogatoriile brutale, între care simularea înecului, ei se declară convinși că, de exemplu, Khaled Sheikh Mohammed nu ar fi oferit informații care să conducă la capturarea lui Hambali, autorul atentatului din Bali.

„Arestarea acestor agenți ai Al-Qaida a salvat mii de vieți deoarece a pus capăt proiectelor lor”, scriu ei.

Intervenind marți în cadrul unei conferințe pe tema terorismului la Washington, John McLaughlin a apreciat că „informațiile furnizate de acest program (de interogatorii brutale) sunt probabil elementul cel mai important care ne-a permis să înțelegem și să combatem Al-Qaida. Ceea ce comisia nu înțelege este cum funcționează analiza informațiilor. Ea nu înțelege importanța detaliilor, confirmărilor”.

El a citat astfel ca exemplu cazul arestării în Marea Britanie a unui agent Al-Qaida care pregătea o campanie de atentate după ce un deținut supus acestui program i-au dezvăluit numele, cu doi sau trei ani înainte. El a asigurat, de asemenea, că detaliile oferite în aceleași circumstanțe despre mesager care au condus în cele din urmă la Osama ben Laden, au permis înțelegerea importanței personajului și, prin urmare, concentrarea asupra lui.

Susținători sau critici ai raportului răspund de fapt la două întrebări diferite.

Raportul comisiei nu conchide că programul nu a permis obținerea unor informații. El arată că informațiile obținute erau deja disponibile prin alte mijloace sau nu au permis, în sine, dejucarea unor proiecte de atentate reale și iminente.