Oamenii de știință au descoperit o „scurtătură” către Lună care ar putea reduce consumul de combustibil în misiunile spațiale.
Oamenii de știință au descoperit o inovație matematică ce ar putea oferi expedițiilor lunare o scurtătură către Lună. Noua rută a identificat traiectorii de zbor mai eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil, folosind forțele gravitaționale, relatează GB News.
Echipa de cercetare a folosit o tehnică numită „teoria conexiunilor funcționale” pentru a analiza un număr uriaș de rute posibile către Lună, identificând în final traiectorii care trec prin punctul Lagrange L1.
Aceste puncte Lagrange sunt locuri din spațiu unde forțele gravitaționale ale Pământului, Lunii și Soarelui se echilibrează, permițând navelor spațiale să rămână într-o poziție stabilă fără a consuma combustibil suplimentar.
Allan Kardec de Almeida Júnior, de la Universitatea din Coimbra, care a condus studiul, a spus: „Când vine vorba de călătoria în spațiu, fiecare metru pe secundă echivalează cu o cantitate uriașă de combustibil consumat.”
Descoperirea ar putea fi revoluționară, având în vedere că racheta Space Launch System a NASA consumă peste două milioane de litri de combustibil, costând aproximativ 2,8 miliarde de lire sterline per lansare.
Pentru a identifica ruta optimă, Allan Kardec de Almeida Júnior și colegii săi au rulat simulări care au acoperit 30 de milioane de traiectorii diferite către suprafața Lunii. Rezultatele lor au contestat modul tradițional de a gândi cea mai bună abordare a orbitelor L1.
În trecut se considera că navele spațiale ar trebui să intre în aceste orbite naturale din punctele cele mai apropiate de Pământ. Totuși, cercetarea a arătat că abordarea din partea mai apropiată de Lună este mai eficientă. Această rută contraintuitivă oferă economii de combustibil de 58,8 metri pe secundă față de cele mai eficiente trasee cunoscute anterior.
Coautorul Vitor Martins de Oliveira, de la Universitatea din São Paulo, a spus: „În loc să presupunem că este mai ușor să alegem partea variabilei cea mai apropiată de Pământ, putem folosi o analiză sistematică, cu metode mai rapide, pentru a încerca să găsim soluții non-triviale.”
Ruta rezolvă și o problemă de comunicare persistentă în misiunile lunare. Spre deosebire de traiectoriile care trec în spatele Lunii, această rută menține nava permanent vizibilă de pe Pământ.
Martins de Oliveira a adăugat: „Misiunea Artemis 2, de exemplu, a pierdut contactul cu Pământul pentru o perioadă, deoarece s-a aflat direct în spatele Lunii. Orbita pe care o propunem este o soluție care menține comunicarea neîntreruptă.”
Cercetătorii recunosc că simulările lor au luat în calcul doar forțele gravitaționale ale Pământului și Lunii, ignorând complet influența Soarelui. Introducerea gravitației solare ar putea genera trasee orbitale și mai eficiente, însă ar limita momentele în care pot fi lansate misiunile. Economiile reale de combustibil ar varia considerabil în funcție de dimensiunea navei, tipul de combustibil, eficiența motorului și greutatea încărcăturii.
Recomandarea autorului: