STUDIUL care face legătura între cutremure și exploatarea pânzei freatice. „Rezultatele implică faptul că activitățile umane pot influența modul și momentul în care se produc seismele”

La 11 mai 2011, un cutremur cu magnitudinea de 5,1, al cărui epicentru s-a situat foarte aproape de suprafața terestră, la doar trei kilometri adâncime, a ucis nouă persoane și a rănit alte aproximativ 130, la Lorca. Aproximativ 15.000 de persoane au rămas fără locuințe după seism, care a avariat aproximativ 12% dintre clădirile din acest oraș cu un patrimoniu bogat.

Cu scopul de a înțelege mai bine acest fenomen, Pablo Gonzalez, de la Departamentul pentru Științe terestre din cadrul Universității West Ontario (Canada), și colegi ai său au analizat prin intermediul radarului deformarea solului cauzată de cutremur.

Ei au descoperit că seismul provenea de la un sistem de falii de la Alhama, în Murcia. Mai precis, simularea care a rezltat din datele lor arată că cea mai importantă parte a puterii cutremurului a fost eliberată de către o alunecare cu doar 20 de centimetri a unui segment al faliilor, cu o lungime de trei kilometri și o lățime de doi kilometri.

DIPLOMAȚIE Zelenski anunță un ianuarie 2026 plin de surprize în războiul din Ucraina

22:00

MARIUS TUCĂ SHOW Gândul prezintă Best of Marius Tucă Show – miercuri, 31 decembrie, de la ora 20.00

22:00

Însă această ruptură s-a produs la doar trei kilometri adâncime, excepțional de aproape de suprafață, lucru care explică amploarea distugerilor provocate la Lorca.

De ce este vorba despre un seism atât de excepțional? Pablo Gonzalez și echipa sa au descoperit că pânza freatică a bazinului Alto Guadalentin, un râu vecin, a scăzut cu aproximativ 250 de metri în perioada 1960-2010, din cauza extragerii apei de către om.

O simulare informatică sugerează că această scădere a pânzei de apă a condus la ruperea unei părți a scoarței terestre în apropiere de sistemul de falii Alhama de la Murcia, potrivit acestui studiu publicat în revista Nature Geoscience.

Această ruptură a provocat o „reacție elastică” a scoarței, care a accentuat presiunea asupra faliei, aducând-o aproape de punctul de ruptură.

„Rezultatele noastre implică (faptul) că activitățile umane pot influența modul și momentul în care se produc cutremurele”, subliniază autorii.

Într-un comentariu separat, geologul Jean-Philippe Avouac, de la Institutul de Tehnologie din California (Caltech), apreciază că extragerea apei pentru nevoi umane probabil că a accelerat foarte mult un proces natural, dar că nu a fost suficientă pentru ca ea singură să declanșeze mișcarea telurică.

Avouac îndeamnă totuși la cea mai mare prudență în vederea evitării unor pertubări la nivelul subsolului, în special în privința unor proiecte de stocare de dioxid de carbon în subteran, care ar afecta volume imense de scoarță.

„Știm cum să declanșăm cutremure, dar suntem încă departe de a fi capabili să le controlăm”, subliniază el.