Turbulențele politice actuale, agravate de o realitate militară gravă. Va continua abordarea ostilă a administrației Trump față de Europa?

Turbulențele politice actuale sunt agravate de o realitate militară gravă, se arată într-o analiză publicată de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS). Persistă îndoieli serioase cu privire la capacitatea Europei de a descuraja, darămite de a respinge, un act de agresiune rusesc asupra flancului estic al alianței.

Liderii europeni ar trebui să recunoască faptul că o revenire la status quo-ul anterior este puțin probabilă.

LIVE UPDATE Război în Ucraina, ziua 1.641. Putin avertizează că Zelenski a deschis „cutia Pandorei” prin atacurile ordonate asupra unor obiective economice

07:35

ACTUALITATE 23 August, calendarul zilei: Actrița Vera Miles împlinește 96 de ani, Ștefan Iovan 66. Ilie Năstase devine primul lider mondial al clasamentului ATP

07:15

 Loading ...

Chiar și sub o administrație mai flexibilă, forțele structurale din spatele Washingtonului care împing Europa să își asume responsabilitatea pentru propria apărare vor crește.

Războiul din Iran și concurența acerbă cu China

Războiul din Iran a epuizat grav stocurile americane de interceptoare de apărare aeriană și muniții de precizie.

• Pentagonul va petrece probabil ani de zile acordând prioritate reaprovizionării, în detrimentul vânzărilor militare către partenerii europeni.
• Concurența strategică cu China continuă să impacteze politica comercială, tehnologică și de apărare a SUA.
• Teatrul de operațiuni indo-pacific va absorbi o parte tot mai mare din atenția Washingtonului.

„Mai mult, abordarea ostilă a administrației Trump față de Europa va continua probabil, fie în domeniul apărării, tehnologiei sau politicii economice”, se mai arată în analiza CSIS.

Donald Trump | Foto – Mediafax

Este pregătită Europa să preia frâiele propriei apărări?

Europa ar trebui să acționeze urgent. Trebuie să se pregătească pentru un viitor în care SUA să joace un rol minim în apărarea convențională a continentului.

„Aliații nu trebuie să abordeze summitul de la Ankara ca pe un alt exercițiu de îmbunare a președintelui Trump. Aliații europeni ai NATO ar trebui să precizeze clar că sunt pregătiți să preia frâiele.

• În primul rând, aliații europeni ar trebui să prezinte administrației Trump un plan cuprinzător de transfer al responsabilității pentru apărarea transatlantică. Europa are nevoie de o foaie de parcurs credibilă. Este necesară pentru a-și asuma responsabilitatea pentru propria apărare convențională. Termenele și etapele trebuie să fie clare.
• În al doilea rând, marile puteri ale Europei ar trebui să profite de summitul de la Ankara pentru a formaliza un pact politic. Un astfel de pact trebuie să plaseze baza industrială de apărare europeană pe o bază de război.
• În al treilea rând, Ankara însăși oferă un loc natural pentru a aborda problema pe care Turcia o pune în fața apărării europene. Problema a reprezentat mult timp un obstacol în calea unei integrări mai profunde a apărării europene.

Tensiunile dintre Turcia și Cipru rămân un obstacol cheie în calea unor relații NATO-UE mai productive”, scriu Max Bergmann și Otto Svendsen, autorii analizei.

Mark Rutte, secretarul general NATO / Foto – Mediafax

O revizuire a acordului Berlin Plus?

Aliații ar trebui să revizuiască acordul Berlin Plus. Acordul oferă fundamentul cooperării dintre Uniunea Europeană și NATO în gestionarea crizelor. Permite utilizarea limitată a structurilor NATO de către statele membre ale UE.

„Berlin Plus a fost negociat în urma summitului de la Washington din 1999. Atunci, Statele Unite au fost reticente în a se angaja în operațiuni militare în Balcani.

• Exista sentimentul că Europa ar putea fi nevoită să acționeze independent.
• Nu s-a dorit ca Uniunea Europeană să recreeze sau să dubleze structurile de comandă NATO.
• S-a convenit că blocul ar putea apela la resursele militare ale NATO pentru misiunile de gestionare a crizelor.

Cu toate acestea, actualul cadru Berlin Plus nu mai este adecvat scopului său.

Vetourile Turciei prin intermediul NATO au întârziat anterior utilizarea activelor alianței în operațiunile militare ale UE în mai multe ocazii. Spre exemplu, în cadrul Misiunii de Poliție a Uniunii Europene (EUPOL) în Afganistan și al Operațiunii Concordia condusă de UE”, explică autorii analizei.

Recep Tayyip Erdoğan, președintele Turciei | Foto – Mediafax

Planul B pentru Europa

Un posibil plan B pentru Europa, dacă Statele Unite nu sunt pe deplin angajate față de NATO, este evident. Să ofere statelor membre ale UE un acces mai mare la structurile NATO, cu sau fără Statele Unite, pentru o gamă mai largă de scenarii militare.

„Într-o situație de criză, activele NATO s-ar putea dovedi cruciale pentru o operațiune militară în care Statele Unite nu doresc să se implice.

Însă trebuie abordată necesitatea unui acord unanim al NATO pentru a permite Uniunii Europene să își asume o responsabilitate mai mare pentru apărarea europeană.

• NATO ar trebui să fie mult mai coordonată și implicată în inițiativele de apărare ale UE.
• NATO trebuie să se asigure că avantajul instituțional al Uniunii Europene în finanțare și schemele de mobilitate militară este valorificat la întregul său potențial.
• În cele din urmă, NATO și UE ar trebui să poată partaja informații clasificate într-o măsură mult mai mare.

Nimic din toate acestea nu echivalează cu capitulare în fața administrației Trump. Nu echivalează nici cu nostalgia dornică pentru o alianță de dinainte de 2016.

Aceste priorități ar servi drept program concret pentru transferul accelerat al sarcinilor. În privat, liderii de ambele părți ale Atlanticului îl recunosc acum ca fiind necesar.

Summitul de la Ankara este, după toate probabilitățile, ultima ocazie a Europei de a contura o tranziție ordonată a responsabilității pentru apărarea Europei – în loc să i se impună una de către un Washington revizionist”, încheie autorii analizei.