Motivarea IN EXTENSO a deciziei de achitare a fostului ministru Nicolae Bănicioiu. Judecătorii ICCJ au făcut praf și pulbere acuzațiile DNA

Din lunga motivare a completului de 5 judecători ICCJ care l-au achitat definitiv pe fostul ministru al Sănătăţii şi al Tineretului şi Sporturilor, Nicolae Bănicioiu, în dosarul în care a fost acuzat că ar fi primit 860.000 de euro mită de la afaceriștii Dorin Cocoș și asociata acestuia, Mihaela Irimescu, în legătură cu numirea unor manageri de spital şi derularea unor contracte din bani publici, dosar în care a fost achitată prin aceeași decizie și inculpata Cătălina Furtună, se conturează modul neprofesionist în care procurorii au înțeles să însăileze această cauză de la început și până la finalizarea rechizitoriului.

O cauză împănată cu denunțători plini de bube în penal. Decizia a fost luată, cu majoritate, de un complet de cinci judecători în materie penală, care au constatat că fapta nu există. Judecătoarea Francisca Vasile a făcut opinie separată pentru păstrarea sentinței de la fond: achitare pentru luare de mită și complicitate la luare de mită, prescripție pentru trafic de influență și complicitate la trafic de influență.

VIDEO Cel mai scump Crăciun, cu prețuri explodate. Masa de sărbători, mai săracă și mai scumpă

20:35

SCANDAL Instigatorul de la Alba Iulia a „recidivat” A arborat un mesaj peste râul Dâmbovița, în fața Curții de Apel. Puțin a lipsit ca fanii lui Georgescu să se arunce în apă, enervați de mesaj

20:30

Instanţa a reţinut că întregul caz s-a bazat pe declaraţiile unui martor, considerate necredibile şi fără suport real. Unul din martori s-a plasat în situaţii incerte, susţinând că a auzit conversaţii ale inculpatului în spaţii publice – pe stradă, la telefon, sau la masa alăturată într-un restaurant. Informaţiile furnizate de acest martor au fost considerate de instanță ca având la bază percepții întâmplătoare şi neconfirmate, iar întregul caz nu are suport factual şi nici alte probe care să coroboreze acuzaţiile.

În raport cu modificările aduse actului de sesizare a instanței în urma parcurgerii procedurii de cameră preliminară, acuzațiile aduse inculpaților Nicolae Bănicioiu și Cătălina Furtună au fost defalcate pe două paliere de analiză.

Prima acuzație adusă celor doi a fost circumscrisă comiterii infracțiunii de trafic de influență și respectiv complicitate la această infracțiune în modalitățile alternative ale acceptării promisiunii și primirii de foloase necuvenite, iar cea de a doua acuzație, infracțiunii de luare de mită și de complicitate la această infracțiune, în modalitățile alternative ale pretinderii și primirii foloaselor necuvenite. Gândul redă azi, cele mai importante pasaje din motivarea anonimizată transmisă de ICCJ la cererea publicației.

Declarații de martor needificatoare, neconfirmate sau coroborate doar “sub aspectul nevoii de protecție politică”

În esență, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul A (Nicolae Bănicioiu-n.r.) , în calitate de Ministru al Tineretului și Sportului în Guvernul României, într-o zi din perioada 21.12.2012 – 14.01.2013, a acceptat promisiunea formulată de martorii I și E, ca în schimbul obținerii unor sume de bani cu titlu de dividende de la societățile comerciale F S.R.L. și G S.R.L., să își exercite influența asupra Ministrului Sănătății în vederea menținerii în funcție a unor manageri de spitale sau de numire în aceste funcții a unor persoane apropiate martorilor, în funcție de interesele acestora.

În acest scop, inculpatul A (Nicolae Bănicioiu-n.r) a fost ajutat de către inculpata B (Cătălina Furtună-n.r.), care a dobândit calitatea de asociat în cadrul celor două societăți comerciale menționate și care a acționat ca un interpus al acestuia, asigurând legătura cu reprezentanții societăților și semnând acte care atestau încasarea unor sume de bani, care în realitate i-au fost predate în numerar lui A sau care au fost virați în conturile complicelui și apoi predate inculpatului. Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că faptele inculpatului A întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. a din Legea nr. 78/2000, iar faptele inculpatei B, pe cele ale complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. a din Legea nr. 78/2000.

“Evaluând materialul probator administrat în cauză Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată următoarele:
a. Parchetul nu a administrat vreo probă fiabilă din care să rezulte dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul A avea o influență concretă asupra Ministrului Sănătății, derivată din relații reale și preexistente consumării infracțiuni care face obiectul acuzației (într-o zi din perioada 21.12.2012 – 14.01.2013) sau că a afirmat că are o astfel de influență în discuțiile purtate cu martorii I și E.

Pe de o parte, din proba cu înscrisuri administrată în cauză rezultă că inculpatul A a făcut parte din Grupul de lucru pentru sănătate al K (K), conform deciziei nr.6/4.04.2011 a K; a fost ministru al tineretului și sporturilor din partea H în timpul coaliției de guvernare K, prin decretul nr. 902/21.12.2012 al președintelui României.

Pe de altă parte, se reține că în anul 2012, T conducea Departamentul Sănătate din H, cât și Comisia pentru Sănătate și Familie din cadrul Camerei Deputaților (Președinta Comisiei în legislatura 2008-2012), iar nu inculpatul A. Din probele administrate în cauză rezultă că martorii I și E controlau, în fapt, mai multe societăți comerciale care comercializau produse de uz medical către spitale/institute publice, în special din mun. București și județul Ilfov: S.C. AH S.R.L., CUI: (…); S.C. AI S.R.L., CUI: (…); S.C. AJ S.R.L., CUI: (…); S.C. AK 2002 S.R.L., CUI (…); S.C. F S.R.L., CUI (…); S.C. G S.R.L., CUI (…) și S.C. R S.R.L., CUI (…).

Spitalele publice sau institutele cu care desfășurau relații comerciale aceste societăți erau: Institutul Oncologic „Profesor doctor Alexandru Trestioreanu”, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan”, Institutul Național de Boli Infecțioase ,,Profesor doctor Matei Balș”, Institutul Clinic Fundeni, Spitalul Clinic de Urgență București (Floreasca), aflate în subordinea Ministerului Sănătății (Anexa 2 la H.G. nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, la litera A “UNITĂȚI AFLATE ÎN SUBORDINEA MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII”). Deopotrivă, societățile antereferite aveau contracte cu Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al. Obregia”, aflat în subordinea Primăriei municipiului București. Prin urmare, funcțiile deținute de inculpatul A nu erau apte să conducă la concluzia că acesta avea relații reale și preexistente cu Ministrul Sănătății sau cu Primarul municipiului București din care să decurgă existența unei influențe reale în legătură cu menținerea sau revocarea directorilor de spitale.

În acest cadru trebuie subliniat că în formularea acuzării parchetul și-a canalizat demersul probator numai în ceea ce privește relația inculpatului cu Ministerul Sănătății, nu și în privința Primăriei municipiului București, deși soecietățile martorilor denunțători derulau contracte și cu Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia”, aflat în subordinea Primăriei municipiului București. mă refer aici și la spitalele enumerate de mine, și atât eu, cât și ea ne doream ca managerii INSTITUTULUI CLINIC FUNDENI, INSTITUTULUI MATEI BALȘ, INSTITUTULUI ANA ASLAN, INSTITUTULUI ONCOLOGIC BUCUREȘTI și SPITALULUI JUDEȚEAN DE URGENȚĂ (FLOREASCA) să nu fie schimbați din funcții sau dacă se ajungea totuși ca unul dintre manageri să fie schimbați din funcție ne doream ca acel nou manager să fie o persoană apropiată de noi; (…)

Am apelat la A, deși era ministru al tineretului și sportului în scopul indicat, deoarece A răspundea de departamentul de sănătate al H și ne doream ca partidul pe care A îl reprezenta să își asume obligația de a nu schimba acei manageri”. (…) Totodată, deși martorul afirmă că „managerii spitalelor publice puteau fi schimbați din funcție de Ministerul Sănătății” și că la acel moment cunoștea că inculpatul nu deținea această funcție, nu reiese că inculpatul i-a confirmat cu ocazia discuției faptul că avea o influență în sensul urmărit de martor, ci doar că influența inculpatului era un aspect presupus de către I.

Ulterior, în cadrul cercetării judecătorești, martorul I a justificat discuția tripartită tot prin nevoia de sprijin și protecție politică, în contextul în care în anul 2012 a venit H la putere, însă nici cuprinsul acestei declarații nu relevă influența concretă pe care la momentul consumării infracțiunii ar fi pretins-o inculpatul, dimpotrivă: „Inculpatul A nu a dat pe moment niciun răspuns.

(…) În anul 2012, după venirea H la putere, prin intermediul lui E am avut o întâlnire cu inculpatul A. Menționez că acesta nu era ministru la acel moment, iar intenția mea a fost aceea de a discuta cu inculpatul pentru a evita „răzbunări” împotriva directorilor de spitale care puteau fi văzuți ca oameni ai lui AM sau O. Din câte auzisem, inculpatul A se ocupa de problematica spitalelor. (…) Motivul pentru care inculpatul A urma să devină asociat era de a exista o relație bună cu „puterea”, respectiv ca acesta să nu facă „rele”.

Prin acest lucru înțeleg că A urma să nu schimbe directorii spitalelor cu care noi aveam relații comerciale și în general să nu ne facă rău în calitatea de om politic.”
Cât privește conținutul declarațiilor date în cursul urmăririi penale de martora E, sub aspectul obiectului discuției tripartite și eventuala înțelegere, nici acestea nu sunt edificatoare și, mai mult, deși se coroborează cu cele ale martorului I sub aspectul nevoii de protecție politică, nu confirmă că ar fi discutat „despre afacerile firmelor noastre în domeniul medical”, ci doar despre chestiuni politice și generalități”.

“Nu relevă o acțiune din partea inculpatului de invocare a influenței asupra vreunui funcționar din Ministerul Sănătății sau asupra ministrului…!”

„În fața instanței de fond, declarațiile martorei E nu sunt concordante cu cele ale martorului I, aceasta infirmând existența vreunei solicitări adresate inculpatului A în sensul „să nu schimbe
din funcție directori de spitale sau alte persoane în asemenea funcții” sau necesitatea de a-i schimba, motivând că „oricum acesta lucru era irelevant întrucât pe noi ne interesa activitatea laboratoarelor (…) în schimbul intrării inculpatului A în calitatea de asociat în societăți acesta nu urma să facă nimic, fiind suficientă asocierea numelui său cu firmele noastre pentru a evita să avem probleme în relațiile comerciale pe care le aveam cu spitalele.”

Prin urmare, probele testimoniale ale singurilor doi martori participanți la întâlnirea cu inculpatul A prin raportare la care parchetul a plasat înțelegerea și traficarea influenței – concordă doar în ce privește scopul obținerii unei protecții politice, însă nu și cu privire la vreo conduită a inculpatului de conivență cu propunerea celor doi martori (incertă atât din perspectiva existenței ei, cât și a conținutului), că are influență și o va folosi într-un sens determinat. De asemenea, conținutul declarațiilor celor doi martori relevă că a existat la aceste discuții, o „propunere”, o comunicare, o transmitere a dezideratelor, care a venit doar din partea lui I și E, însă nu și o acțiune din partea inculpatului de invocare a influenței asupra vreunui funcționar din Ministerul Sănătății sau asupra ministrului, însoțită de promisiunea determinării funcționarului să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Pe de altă parte, nici din declarațiile date de martorii care nu au fost prezenți la întâlnirea inculpatului A cu cei doi martori denunțători, nu rezultă că ar fi luat cunoștință indirect de o
pretindere a influenței în sensul menționat”.

Despre denunțătorii din dosar și declarațiile lor prin care au scăpat cu clauză de nepedepsire pentru infracțiuni comise de ei. Caracterul contradictoriu

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că parchetul nu a oferit niciun alt mijloc de probă, declarațiile martorilor I și E fiind probele exclusive în temeiul cărora parchetul și-a susținut acuzația în ceea ce privește consumarea infracțiunii de trafic de influență.

“Relativ la activitatea de traficare a influenței, pe care trebuia să o desfășoare inculpatul A, declarațiile martorilor denunțători nu au fost constante, în sensul că fie se dorea doar asocierea cu numele inculpatului, indiferent de o anumită funcție a acestuia sau legătură cu vreo atribuție în domeniul sănătății, fie ca, în calitatea sa de ministru al sănătății, să își exercite atribuția de menținere a directorilor de spitale care le-ar fi avantajat relațiile comerciale.

În plus, din cele evidențiate mai sus, se remarcă și caracterul contradictoriu al declarațiilor celor doi martori. Având în vedere aceste declarații contradictorii, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, consideră necesar să evalueze valoarea probantă a declarațiilor date de cei doi martori denunțători care au obținut beneficii de drept substanțial și procedural ca urmare a declarațiilor date în faza de urmărire penală. Se constată că în declarația martorei M la instanța de fond aceasta a arătat că „în 2015, E mi-a spus că singura șansă ca să ne salvăm este să facem denunțuri, acesta fiind contextul în care s-a dispus de către D.N.A. participarea mea în calitate de colaborator.” Tot astfel, se reține că la data de 07.04.2015, la D.N.A.-Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, sub nr. de dosar x/P/2015, s-au formulat trei denunțuri de către E, L și M. (Irimescu, Dorin Cocoș și o angajata lui Irimescu)

Prin ordonanțele din aceeași dată, emise în dosar nr. x/P/2015, au fost autorizate colaboratori cu identitate reală în cauză martorele M, L, E (. Autorizarea martorei M a fost prelungită în mod succesiv prin ordonanțe emise în dosar nr.x/P/2015.La data de 2.08.2016, prin rechizitoriul emis în dosarul nr. x/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată a managerilor a două spitale publice din subordinea Ministerului Sănătății (AN și AO) pentru infracțiuni de luare de mită aferentă unor sume de bani primite de la martora M și disjungerea cauzei, formându-se astfel dosarul penal nr. x/P/2016. Cei doi manageri au fost condamnați definitiv pentru infracțiunile de luare de mită.

Prin disjungeri succesive, s-a format dosarul nr. x/P/2019, în care B și A au dobândit calitatea de suspecți, iar ulterior de inculpați. În cauză, E, M, L și I (din datele noastre, e vorba de Dorin Cocoș și alții-n.r.) au beneficiat de cauza de nepedepsire în ceea ce privește infracțiunile de dare de mită și cumpărare de influență, sau după caz de complicitate la acestea, corelativeinfracțiunilor de luare de mită și trafic de influență ce fac obiectul prezentei cauze.

Relativ la martorul I s-a apreciat că este incidentă cauza de nepedepsire, chiar dacă a formulat denunțul la 28 de zile de la data de la momentul la care organul de urmărire penală a fost sesizat cu privire la faptele din prezentul dosar, întrucât se afla în arest preventiv în data de 07.04.2015 (data formulării denunțurilor în prezenta cauză de către E, L, M), motiv pentru care nu a formulat denunț în acea dată, iar ulterior se afla în arest la domiciliu (05.05.2015), iar în acel interval de timp cauza se afla în etapa urmăririi penale in rem. Martorul I s-a aflat în stare de reținere/arest preventiv (27.10.2014-23.02.2015 în dosarul penal nr. y/P/2013 al D.N.A. și 29.01.2015-21.04.2015 în dosarul penal nr. x/P/2014 al D.N.A.) și ulterior, în arest la domiciliu 23.02.2015.-15.06.2015 în dosarul penal nr. y/P/2013 al D.N.A. și 21.04.2015 -18.06.2015 în dosarul nr. x/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală) (vol. 268, fila 265).

Martorul I a mai formulat denunțuri în datele de:

-15.12.2014, constituindu-se dosarul nr. y/P/2014 finalizat cu o condamnare definitivă prin sentința penală nr. 1035/F din data de 17.05.2018 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr. x/3/2017 – vol. 268, file 161 – 168, rămasă definitivă prin decizia nr. 1241/A din data de 01.10.2018, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală -vol.268, fila 169.
– 27.04.2015, la dosarul nr. z/P/2013 finalizat cu o condamnare definitivă prin sentința penală nr. 2292/F din data de 01.11.2018 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr. x/3/2016 – vol. 268, file 170-212, rămasă definitivă prin decizia nr. 179/A din datade 18.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală – vol. 268, file 213-214. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, apreciază că este necesară reliefarea unor nuanțe în ceea ce privește modalitatea de evaluarea a credibilității martorilor în ipotezele în care prin poziția lor procesuală anterioară ca urmare a celor relatate aceștia au obținut unul sau mai multe beneficii de drept substanțial sau procesual. Cu privire la cerința ca acțiunea inculpatului A să fi fost însoțită de promisiunea determinării Ministrului Sănătății să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiune nu este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat.

Și cu privire la această cerință esențială a infracțiunii trebuie avute în vedere considerentele de mai sus cu privire la lipsa de fiabilitate a declarațiilor martorilor I și E date în cursul urmăririi penale. Astfel, în cursul urmăririi penale martorul I a susținut că „amândoi am luat decizia de a ne întâlni cu A pentru a discuta cu acesta să-i propunem să ne mențină pe funcții acei directori și că împreună cu E își doreau ”ca acel nou manager să fie o persoană apropiată de noi”. A arătat că i-au comunicat inculpatului dorința lor: ”i-am transmis lui A faptul că eu și E ne dorim ca acei manageri ai spitalelor menționate să nu fie schimbați din funcție. I-am spus lui A că eu și E avem firme care au afaceri în derulare cu acele spitale/institute publice în urma unor licitații câștigate.”

În ce privește propunerea formulată, martorul a arătat că i-a propus lui A „în schimbul sprijinului pentru menținerea acelor manageri în funcție să își desemneze o persoană în firme ale noastre” și că ”acea persoană interpusă care ne va fi comunicată de el va avea 1/3 din părțile sociale ale firmelor”, însă că nu s-a concretizat în vreun acord, o promisiune din partea incupatului, urmând să dea un răspuns ulterior: ”Nu s-a stabilit la acel moment concret și în care dintre firme acea persoană interpusă să devină asociat pentru A, adică nu i-am indicat concret și denumirea firmei.(…) După ce i-am adus la cunoștință lui A această propunere a noastră și care este interesul nostru, A a spus că îi va comunica E dacă acceptă propunerea noastră.” În declarația dată în faza de judecată martorul I a susținut că în cadrul discuției i-a explicat inculpatului A cum se desfășoara activitatea firmelor, că reprezintă 1% din ce se vinde în spitalele din București și că restul sunt firme ale H și J și l-a rugat „să nu vină cu răzbunări (…)

Motivul pentru care inculpatul A urma să devină asociat era de a exista o relație bună cu „puterea”, respectiv ca acesta să nu facă „rele”. Prin acest lucru înțeleg că A urma să nu schimbe directorii spitalelor cu care noi aveam relații comerciale și în general să nu ne facă rău în calitatea de om politic.”. Totodată, nu a existat o promisiune din partea inculpatului, menționând că „inculpatul A nu a dat pe moment niciun răspuns”. În cursul urmăririi penale martora E a arătat că a existat o propunere către A, ”de a deveni asociat cu o treime din părțile sociale în cele două firme”, dar că nu a acceptat din prima propunerea sa, spunând că se mai gândește”.

Revenirea unor martori, în timpul judecății, asupra declarațiilor date procurorului

“În faza de judecată martora E a revenit asupra declarațiilor inițiale, în sensul că nu i-a făcut o propunere concretă care să impună o promisiune din partea inculpatului A: „Îmi amintesc că a existat o întâlnire la locuința mea cu inculpatul A și martorul I, fără a fi prezente alte persoane. Din câte rețin, cu acea ocazie s-au discutat banalități și nu îmi aduc aminte motivul pentru care l-am invitat pe inculpatul A. Nu îmi aduc aminte să fi existat o discuție cu inculpatul A în sensul ca acesta să devină asociat în vreuna dintre societățile comerciale prin vreun interpus. (…) Nu a existat nicio discuție din care să i se ceară inculpatului A să nu schimbe din funcție directori de spitale sau alte persoane în asemenea funcții. Nu îmi aduc aminte dacă în perioada colaborării cu inculpatul A au fost schimbați din funcție directori de spitale, oricum acesta lucru era irelevant întrucât pe noi ne interesa activitatea laboratoarelor.”

Aspectul care se coroborează cu cele relatate și de martorul I este doar cu privire la faptul că urmare întâlnirii celor doi martori cu inculpatul A, martora E a primit de la acesta din urmă ”prin aplicația whats app numele și datele de identificare ale unei persoane pe care eu le-am dat mai departe angajaților mei pentru a se ocupa de cesiunea părților sociale. Numele persoanei respective era cel al inculpatei B. Nu cunosc în ce societăți comerciale a devenit asociat B. Nu cunosc dacă B a încasat sume de bani cu titlu de divedende din societățile G, F sau R.”

Probe insuficiente pentru dovedirea unei fapte “dincolo de orice îndoială rezonabilă”

„Din declarațiile celor doi martori, rezultă că a existat la aceste discuții, o „propunere”, o comunicare, o transmitere a dezideratelor, care a venit doar din partea lui I și E, motivată de necesitatea derulării în continuare a contractelor cu spitalele publice. Singura afirmație a inculpatului care este relevată de conținutul declarațiilor celor doi martori vizează faptul că, urmare propunerii de sprijinire, A a spus că îi va comunica D E dacă acceptă ”propunerea noastră” (conform declarațiilor testimoniale din cursul urmăririi penale).

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că parchetul nu a propus alte probe din care să rezulte că în cadrul întâlnirilor avute de inculpatul A cu cei doi martori acesta ar fi promis că va determina pe Ministrul Sănătății să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Prin urmare, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, apreciază că nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă nici cerința esențială ca acțiunea inculpatului A să fi fost însoțită de promisiunea determinării Ministrului Sănătății să îndeplinească, să nuîndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, chiar dacă această promisiune nu este îndeplinită ulterior ori actul nu este efectuat”.

„Aceste chestiuni de fapt nu pot fi prezumate!”

Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, a apreciat că, raportat la conținutul legal al infracțiunii de luare de mită, după dobândirea calității de ministru al sănătății, între inculpat și martorii denunțători ar fi trebuit să intervină o nouă înțelegere sau chiar o prelungire a înțelegerii avute anterior, din care să reiasă în concret și în mod neechivoc actele de serviciu pentru care se
pretind/primesc bani în exercitarea atribuțiilor specifice funcției de ministru.

“Aceste chestiuni de fapt nu pot fi prezumate, ci trebuie să rezulte din probele administrate, prin raportare la standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel cum a fost detaliat anterior.

A accepta teza contrară echivalează cu presupunerea faptului că toate activitățile desfășurate în continuare de către martorii denunțători prin firmele pe care le controlau în fapt erau, în absența unei declarații explicite a inculpatului în sensul că nu mai dorea să fie implicat în activitatea infracțională, legate în mod automat de coruperea inculpatului, indiferent de durata lor în timp. Practic, s-ar ajunge la presupunerea existenței unui mandat indefinit de protecție politică a firmelor celor doi martori denunțători doar în baza unor discuții inițiale, anterioare dobândirii calității de ministru”.

Probe care, pentru ICCJ, nu au prezentat nicio relevanță pentru soluționarea cauzei și nu făceau obiectul judecății

„Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, notează că în cuprinsul rechizitoriului a fost alocat un spațiu amplu analizei unor convorbiri telefonice interceptate, referitoare la posibilele demersuri privind alocarea unor fonduri către unele dintre spitalele aflate în subordinea Ministerului Sănătății și posibila implicare a inculpatului A în acestea, la achiziția de către 5 spitale publice de aparatură și mobilier a căror finanțare nu se asigura din bugetul C.N.A.S., ci prin Ministerul Sănătății, precizându-se că la dosarul cauzei există mai multe documente care atestă livrarea de astfel de bunuri de către firmele martorilor I și E, în perioada în care ministru al sănătății era inculpatul A.

Or, din perspectiva acuzației de comitere a infracțiunii de luare de mită, în raport cu modul în care a fost formulată acuzația, respectiv fără a fi indicate în concret și activități conexe exercitării atribuțiilor de serviciu de către inculpat, ci doar prin simpla referire la legătura cu atribuțiile care îi reveneau acestuia potrivit legii în funcția de ministru al sănătății, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că analiza acestor probe și aspectele de fapt la care se referă nu intră în obiectul judecății și nu prezintă relevanță pentru soluționarea cauzei. (…) Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că acuzația formulată de procuror a avut la bază probe testimoniale provenite de la martori colaboratori sau înregistrări în mediu ambiental în cadrul cărora martorii colaboratori purtau discuții cu privire la care cunoșteau că fuseseră dispuse măsuri de supraveghere tehnică”.

De ce a picat și acuzația de complicitate la luare de mită de care era acuzată Furtună

Pe parcursul urmăririi penale s-au instituit măsuri asigurătorii asupra unui apartament din Spania, un loc de parcare în București și asupra sumelor de bani din conturi aparținând lui Nicolae Bănicioiu. Dosarul a fost trimis spre judecare Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu propunere de a se menține măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

Nicolae Bănicioiu a condus în perioada 21 decembrie 2012-5 martie 2014 Ministerul Tineretului și Sportului, pentru ca din 5 martie 2014 să treacă la conducerea Ministerului Sănătății, unde a rămas până pe 17 noiembrie 2015.

În timpul procesului , judecătorii au constatat că nici infracțiunea de luare de mită de care era acuzat fostulu ministrul Nicolae Bănicioiu, dar nici infracțiunea de complicitate la luare de mită de care a fost acuzată Cătălina Furtună nu au existat.

“Așadar, din probele administrate în cauză nu a rezultat existența faptei de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) lit. a din Legea nr. 78/2000 de către inculpatul A în modalitatea alternativă a primirii prin intermediul complicei, la data de 17.04.2015 a sumelor de 679.339,42 lei reprezentând “dividende 2014” de la F și a sumei de 1.126.602,93 lei reprezentând “dividende 2014 de la G S.R.L. și nici existența actelor materiale corespunzătoare acceptării promisiunii de remitere a dividendelor provenite din S.C. R S.R.L. și respectiv, de pretindere a acelorași sume la data de 06.06.2016, astfel încât soluția de achitare, în baza art. 16 alin. (1) lit. a C. proc. pen., este legală și temeinică, critica formulată prin apelul parchetului fiind neîntemeiată.

Referitor la faptele reținute în sarcina inculpatei B, inexistența conduitei de care a fost acuzat inculpatul A (inexistența faptei pe care norma de incriminare o descrie în verbum regens) conduce în mod corelativ la reținerea inexistenței unei conduite de ajutorare la comiterea acestei fapte care a făcut obiectul acuzației.

Astfel, raportat la situația de fapt reținută pe baza acuzației oficiale, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, reține că în absența unor probe din care să rezulte în mod cert existența infracțiunii de luare de mită de către inculpatul A, în calitate de autor, nu poate fi reținută nici în sarcina inculpatei B existența unor acte de complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. a din Legea nr. 78/2000, ca efect al caracterului secundar al acestei forme de participație penală, a cărei existență depinde de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală de către autor, căruia i s-a dat ajutor prin actele de complicitate imputate.” (…)

După cum se știe, ICCJ a admis apelurile declarate de Nicolae Bănicioiu și Cătălina Furtună, a înlăturat dispozițiile de confiscare date în acest dosar și a ridicat măsurile asiguratorii.

Din opinia separată a judecătoarei Francisca Vasile. Despre prescrierea unor fapte

În opinia separată, în sensul respingerii căilor de atac ale inculpaților și admiterii apelului declarat de procuror sub aspectul infracțiunii de luare de mită, judecătoarea Francisca Vasile a reținut, printre altele, ca fiind “întrunite exigențele angajării răspunderii penale, însă pronunțarea soluției condamnării, sub aspectul acestei infracțiuni, este paralizată de împlinirea termenului prescripției răspunderii penale și menținerii soluției de încetare a procesului penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, pentru ambii inculpați și în raport cu participațiile individuale. În concluzie, pentru întreaga acuzație, constituită din pluralitate de infracțiuni de corupție și pentru ambii inculpați, răspunderea penală s-a prescris”.

AUTORUL RECOMANDĂ:

• EXCLUSIV | Reputatul chirurg Mircea Beuran a fost achitat definitiv. Prof. dr. Beuran: “Au fost trei ani de calvar. Nu am ură pe nimeni!”
• Călin Popescu-Tăriceanu, ACHITAT definitiv Dosarul Microsoft. Fostul premier a fost judecat pentru o mită de 800.000 de dolari