6 semne că ești dependent de exerciții fizice

Redactor:
Mihai Boeru
6 semne că ești dependent de exerciții fizice
Sportul și activitatea fizică au benefiici clare pentru sănătate, dar cu condiția să nu să nu devină o obsesie patologică, transformându-se în ceea ce anglo-saxonii numesc "dependenta de exercitiu". Acasta ciudata dependență este din ce în ce mai comună. Ziarul Italian Corriere della sera a identificat 6 semne ale acesteia.

1. Te simți vinovat sau ești supărat dacă ratezi vreun antrenament.

 Cei care suferă de dependența de exerciții fizice tind să facă sport  din ce în ce mai mult și mai intens.  În cazul în care pentru orice motiv aceștia sunt forțați să reducă sau să nu facă deloc activități fizice, această lipă le produce o reacție negativă care poate merge până la o enervare excesivă. Explicația e simplă spun medicii italieni. Activitățile sportive ajută producerea dopaminei care este implicată în senzația de plăcere și a beta endorfinelor care au asupra creierului un efect comparativ cu al morfinei. O dată întrerupte aceste activități  creierul persoanei dependente percepe reducerea acestor substanțe chimice și în termen de 24-36 ore poate declanșa sevrajul ca și în cazul altor dependențe mai cunoscute.

2. Cheltui bani pe diferite cursuri diferite, din ce în ce mai scumpe, pe care le consideri absolut necesare

Activitatea fizică în aer liber nu costă nimic. Un dependent de exerciții fizice nici măcar nu ia în considerare, însă, posibilitatea de a se antrena într-un parc obișnuit pentru că consideră că este insuficient. Chiar și un simplu abonament la sală nu mai este suficient pentru a-și potoli dependența. Din acest motiv încep să cheltui bani pentru a fi antrenați de diferiți antrenori personali sau pentru a se înscrie la diferite cursuri și antrenamente. Unii ajung chiar până la a renunța să mai iasă cu prietenii doar pentru a economisi bani pentru antrenamente, din ce în ce mai complicate.

3. Faci antrenamente chiar dacă ești bonlav sau rănit

Subiecții acestei dependențe sunt atât de obsedați de activitatea fizică încât nu acceptă să fie opriti de durere sau de oboseala și nu de puține ori ajung să „tragă” chiar și accidentați și chiar împotriva sfatul medicului.

4. Ai puțin timp liber, dar îl foloșești doar pentru a te antrena

Nu-ți amintești când ai fost ultima dată la cinema, sau când ai ieșit în oraș sau să te relaxezi cumva. Și toate astea pentru că ai preferat să mergi la sală pentru că trebuie să te antrenezi, chair dacă pierzi o petrecere cu familia. Acesta este un semn alarmant al bolii mai afirmă medicii italieni.

5. Antrenamentul a devenit o necesitate și nu o relaxare

Deși ințial o vizită la sala de sport îți poate trezi aceiași bucurie ca și una la dentist, mai ales dacă motivul pentru care te duci inițial „să tragi de fiare” este pierderea în greutate, imediat ce rezultatele pozitive încep să se vadă și te simți mai bine, antrenamentul nu mai pare un calvar ci devine distractiv. Dacă devine o obsesie însă activitatea fizică își pierde orice conotație relaxantă și distractivă și devine o nevoie compulsivă la ca nu poți renunța.

6. Ești fericit doar când te antrenezi

A existat un moment în care erai în măsură să te bucuri de micile plăceri ale vieții, cum ar fi o cina cu prietenii sau un film la cinema. dar de când sala de spoer a devenit singurul sau aproape singurul tău motiv pentru a trăi, nu există nimic mai plin de satisfacții decât o oră la sală sau pe banda de alergat.

Cum poți scăpa? Trebuie să știi că există componente psihologice care tind să alimenteze dependența de activitatea fizică așa că simpla întrerupere a practicării sportului sau reducerea antrenamentelor nu însemnă videcarea. Pentru a reuși să depășești această dependența, ca și în cazul altora ca cea de alcool sau droguri trebuie să fie căutate și rezolvate cauzele psihologice care generează această obsesie compulsivă.Nu este o coincidență, de exemplu, că la femei dependența este frecvent asociată cu anorexie nervoasă și bulimie nervoasă, în timp ce la bărbați este evidentă în așa-numita anorexie inversă, și anume teama patologică, tipică unor culturisti, de a nu deveni prea slabi  sau mai puțin dezvoltate din punct de vedere muscular. De aceeea este necesar ca în unele cazuri chiar print tratament specializat să se ajungă la o bună armonie între corp, stima de sine, sport și nutriție. 

 

 

 

 

 

 

 

Inchide