6 semne că ești ipohondru

,,Fiecare persoana se confruntă, la un moment dat, cu anumite simptome fizice care provoacă îngrijorare, iar, în acest context, preocuparea este o reacție firească de apărare a organismului, care determină persoana să investigheze cauza.

Putem vorbi despre ipohondrie în cazul în care teama de boală durează mai mult de șase luni, iar rezultatele medicale arată absența unei boli””, precizează psihoterapeutul Laura Maria Cojocaru pentru Gândul.

Această afecțiune îi poate afecta atât pe bărbați, cât și pe femei, pe tineri sau pe cei în vârstă.

,,În primul rând, ipohondria poate fi un comportament învățat de la unul dintre membrii familiei: mama, tata, bunic, sora, care se plâng tot timpul de dureri ce vin și pleacă, ori se mută după bunul plac prin tot corpul.

OPINIE Obiectivul comun al SUA și Rusia în opinia lui CTP. Ambele vor dispariția Uniunii Europene

22:21

ALEGERI 2025 AUR acuză Biroul Electoral Județean Buzău după ce a respins toate sesizările formațiunii

22:02

 În al doilea rând, poate fi dobândită în urma unei traume: decesul sau îmbolnăvirea gravă a unei persoane dragi, divorțul, somajul, violul, tâlhăria, o agresiune fizică, o amenințare””, afirmă psihologul Constantin Cornea.

,,Un mod preponderent negativ de a gândi și interpreta viata poate determina persoana să se îngrijoreze mai mult decât este necesar în privința a tot felul de aspecte de viață, deci și în privința celui legat de sănătate. De asemenea, acest tip de gândire va alimenta și mai mult temerile și va crește intensitatea tulburării””, adaugă Laura Maria Cojocaru.

Psihologul Constantin Cornea consideră că această afecțiune poate fi identificată după anumite semne:

1.Un ipohondru este preocupat de sănătatea proprie. Are o teamă că oricând i se poate întâmpla ceva sau că poate suferi de o afecțiune ce se poate agrava dacă nu o descoperă la timp.

2  Dacă aude pe cineva că are o durere sau suferă de o boală, se recunoaște imediat în simptomele descrise. Consideră că are aceeași afecțiune, ba chiar este într-un stadiu mai avansat.

3. Se plânge de dureri de cap, de burtă, de picioare. Aproape tot timpul are o durere undeva în corp și crede că nimeni nu îl înțelege sau că celorlalți nu le pasă.

4. Merge la medici diferiți pentru a vedea dacă nu cumva durerile lui ascund o afecțiune gravă. Astfel, ajunge să își facă mereu analize de sânge, ecografii, radiografii sau orice tip de analiza i se recomandă de către medicii la care apelează. Mulți dintre aceștia, exasperați de faptul că pacientul nu înțelege că nu suferă de nimic, îi recomandă anumite teste doar pentru a avea o dovadă care l-ar putea liniști. Din păcate, atunci când una dintre afecțiuni nu se dovedește a fi adevărată, consideră că i se ascunde ceva ori boala se mută în altă zonă a corpului.

5. I se pare că nu este înțeles, sprijinit sau ajutat de cei din jur, familie, prieteni, colegi. Dacă are un partener de cuplu, poate ajunge să îl dispere pe acesta cu plângerile lui, pentru că niciun sfat nu este de ajuns, niciun comportament de alinare nu are efect. Este ca un sac fără fund. Oricât ai investi, bolile nu trec. Ba mai mult, se agravează sau se înmulțesc.

6..Ia medicamente fără indicație. Caută pe net sau întreabă alte persoane despre care consideră că suferă de aceeași boală. Pe scurt, suferă de toate bolile pământului, se răgăsește în simptomele oricui și nu poate fi ajutat oricât am încerca.

,,Prin psihoterapie, bolnavul poate descoperi cauzele ce au dus la declanșarea acestei afecțiuni, precum și soluțiile potrivite de rezolvare a problemei. În psihoterapie nu vorbim de boală, ci de pacient, iar acesta se tratează diferit în funcție de propriul istoric, de vechimea afecțiunii, de suportul extern pe care se poate baza””, subliniază psihologul Constantin Cornea. Uneori, aceste persoanele cu ipohondrie cer târyiu ajutor specializat , iar atunci când o fac  există deja instalate diverse tipuri de complicații, care îngreunează tratamentul și durata acestuia: depresie, anxietate sau atacuri de panică, simptome obsesiv-compulsive, dependența de  sedative etc. Atunci cand acestea ating un prag înalt de manifestare este necesar și tratamentul medicamentos prescris de medicul psihatru””, subliniază Laura Maria Cojocaru.