Bob Dylan, prima reacție publică după Premiul Nobel: „Ei bine, iată-mă aici”

Bob Dylan nu a avut nicio reacție în primele săptămâni după ce a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură pe 2016, iar unii critici, inclusiv un membru al comisiei Premiului Nobel, au interpretat reacția lui (sau lipsa de reacție) drept „nepoliticoasă și arogantă”. Posibilitatea ca muzicianul să participe la ceremonia din decembrie a fost exclusă. Aceasta a fost percepția generală, dar se pare că a fost greșită.

Într-un nou interviu cu jurnalista Edna Gunderson de la The Telegraph, Dylan a mărturisit că atunci când a auzit că a câștigat, a fost „uimitor, incredibil”: „Cine nu visează la ceva de genul ăsta?”, a adăugat Dylan. „Este greu de crezut „, a mai spus cântărețul. Întrebat dacă plănuiește să participe la ceremonia de premiere pe 10 decembrie, Dylan a răspuns: „Absolut”, spune el. „În cazul în care este posibil.”

MILITAR Un draft de proiect înaintea summitului NATO de la Ankara confirmă un pachet de ajutor militar de 140 de miliarde de euro pentru Ucraina până în 2027

22:54

EXTERNE O destinație de vacanță preferată de români ia în calcul taxe de până la 50 de euro pentru turiștii care vizitează orașul o zi

22:33

În consecință, de ce nu a răspuns Dylan apelurilor telefonice ale comisiei care acordă Premiul Nobel? Când a fost întrebat, artistul a răspuns în mod subtil, ironic și jucăuș pentru The Telegraph: „Ei bine, iată-mă aici”, dar nu a oferit nici o explicație suplimentară, remarcă Gunderson în interviu.

Gunderson a citat-o apoi pe Sara Danius, secretarul permanent al Academiei Suedeze, comisie care i-a acordat lui Dylan Premiul Nobel. „Dacă ne gândim la trecut, demult, acum 2,500 de ani sau cam așa ceva,” a declarat Danius, „descoperim că Homer și Sappho au scris texte poetice care au fost destinate să fie ascultate, ele trebuiau să fie cântate, de multe ori interpreții folosindu-se de instrumente, și la fel este cu Bob Dylan. Încă citim Homer și Sappho … și ne bucură acele texte, și același lucru se petrece cu Bob Dylan. El poate fi citit și ar trebui să fie citit”. 

„Cred că da, într-un fel. Unele (dintre propriile mele) cântece -‘Blind Willie’, ‘The Ballad of Hollis Brown’, ‘Joey’, ‘A Hard Rain’, ‘Hurricane’ și altele au cu siguranță, o valoare homerică”. Cu toate acestea, cântărețul a adăugat, „voi lăsa alte persoane să decidă dacă versurile pot fi calificae drept literatură. Profesorii universitari, ei ar trebui să știe. Eu nu sunt cu adevărat calificat. Nu am nici o opinie”, a mai declarat Bob Dylan pentru The Telegraph.

De când victoria lui Dylan a fost făcută public, vânzările de cărți ale artistului au crescut de zece ori, Amazon dezvăluind că stocul pentru unul dintre romanele sale a fost imediat epuizat. 

Dylan are o istorie lungă și intermitentă cu ceremoniile de premiere, începând cu premiul său Tom Paine pentru drepturi civile, primit 1963, la care a oferit un discurs incoerent de acceptare spunând că simpatiza cu asasinul lui JF Kennedy, Lee Harvey Oswald. Ulterior, muzicianul și-a cerut scuze.

În 2000 a câștigat premiul Oscar pentru Cel mai bun cântec, pentru melodia ‘Things Have Changed’ din filmul ‘Wonder Boys’, dar a decis să nu participe la gala Oscar și a acceptat premiul via video, Dylan fiind la acea dată în Australia.

În 2007, a lipsit de la ceremonia de decernare a Medaliei Prințulului de Asturias din partea Prințului Moștenitor al Spaniei, luând decizia de a cânta în aceeași seară în Omaha, iar în 2010 a absentat de la Casa Albă pentru a primi Medalia Națională pentru Arte.

Președintele american Barack Obama, care s-a declarat frecvent un mare fan al lui Dylan, i-a transmis felicitări cântărețului rock pe Twitter pentru faptul că a primit Premiul Nobel pentru Literatură, numindu-l „unul dintre poeții mei preferați”. Obama a inclus în postarea sa chiar și un link la un playlist pe Spotify pentru a oferi o privire de ansamblu internauților asupra muzicii lui Dylan.

Obama a povestit anterior cum Dylan, care a fost invitat să cânte la Casa Albă, s-a dovedit a fi reticent în a accepta invitația. Când a acceptat într-un final să cânte la ceremonia din 2010, care a marcat Black History Month, Dylan a cântat și a plecat imediat după concert, fără să participe la vreo ceremonie sau recepție, sau să fie fotografiat de presă.

„Iată ce iubesc la Dylan: E exact așa cum te aștepți să fie. Nu a participat la repetiții; toți au exersat fix înaintea concertului. Nu a vrut să se pozeze cu mine; de obicei toate celebritățile mor să se pozeze cu mine și cu Michelle, dar el nu a fost așa”, și-a amintit Obama într-un interviu din 2013.

„A apărut și a cântat ‘The Times They Are A-Changin”. O interpretare minunată. Tipul este atât de cufundat în arta sa încât poate crea ușor un nou aranjament muzical, iar cântecul suna cu totul nou. Termină de cântat, coboară de pe scenă – eu stau chiar în primul rând – vine la mine, îmi strânge mâna, dă un pic din cap, zâmbește ușor și apoi pleacă. Și asta a fost tot – a plecat. Aceea a fost singura interacțiune a noastră cu el. Și mi-am zis: Ăsta e Bob Dylan, nu? Nu vrei să se tragă de șireturi cu tine. Vrei să fie puțin sceptic în tot ce face”, a mai mărturisit Obama atunci.