Ce se ascunde în spatele legăturilor invizibile dintre generații

„Anne Ancelin Shutzenberger, una dintre fondatoarele psihodramei, credea că există anumite legături invizibile care ne apropie de strămoșii noștri. Totul a început, povestea ea, în ziua în care fiica sa i-a spus: ”Îți dai seama mamă, ești primul născut dintre cei doi copii, al doilea e mort; tata e primul născut din­tre doi copii, al doilea fiind mort, și la fel sunt și eu”. A fost un șoc!

 Anne Ancelin Shutzenberger a căutat atunci să-și amintească evenimentele ce au marcat familia sa și să-și noteze alte situații de motive identice: fetița sa este „orfană ereditar”, ca și mama și bu­nicul său. Fascinată, ea continuă cercetările ge­nealogice și își regăsește rădăcinile în Normandia, aproape în același loc unde, din întâmplare, părinții ginerelui au cumpărat o casă. În final, ea a descoperit că familia soacrei sale purta chiar același nume ca al ei. Pură întâmplare? Nu, nimic nu putea fi negat, erau fapte, erau mai mult decât „coincidențe”, spune psihoterapeutul Anca Kosina.

VIDEO Record mondial absolut! China a testat un tren care atinge 800 km/h în doar 5,3 secunde

18:35

LIFESTYLE Mâncăm la ore greșite? Care este, de fapt, cel mai bun moment pentru cină, potrivit cercetătorilor

18:30

Așa s-a născut acel arbore genealogic cu fapte marcante și evenimente de viață pe mai multe generații. Iată câteva exemple ce ilustrează acele tipuri de programe transgeneraționale:

1. Un caz tragic este cel al lui Brandon Lee: în 1993 el moare în urma unei hemoragii interne în timpul turnării filmului „Corbul” ,deși pistolul din platoul de filmare trebuia să conțină un glonț orb. Cu douăzeci de ani înainte, Bruce Lee (tatăl lui Brandon) murise în timpul turnării filmului „Jocul mortului”, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, În scenariu, personajul era omorât de o împușcătură care provenea dintr-un revolver cu gloanțe oarbe. Acest tip de „repetiție” a fost numită „loialitate familială transgenerațională”, deoarece Brandon se identifica cu tatăl său. 

2. Anne Ancelin Schutzenberger a putut observa boli, morți sau accidente pe trei, cinci sau opt generații: ”coincidențe care se repetă de sute de ani! ”Atunci, spune Anne, am sfârșit prin a gândi că noi traversăm o perioadă de fragilă inconștiență în așteptarea vârstei când o persoană din familia noastră a suferit un accident. Este ceea ce se numește „sindromul aniversării”. Uneori, o naștere vine și amintește de un eveniment familial trist sau vesel. De altfel, numeroși copii par a fi născuți pentru a marca aniversarea, nașterea sau moartea unui strămoș, ca și cum ar fi o complicitate între inconștientul mamei și preconștientul copilului, deoarece aceste date de naștere devin semnificative”.

3. Alt fenomen bine cunoscut de psihologi este cel al „copilul substituit” sau al „copilul reparator”. Deși conceput inconștient, el pare a înlocui un alt copil mort la naștere sau la o vârstă fragedă. În general, micuțul poartă numele predecesorului său și se naște uneori în ziua/luna în care a murit acesta. Este exact cazul lui Vincent van Gogh, născut pe 30 martie 1853, la un an după dispariția fratelui său mai mare, al cărui prenume avea să îl moștenească. Pictorul a avut o viață tragică, ca și cum i-ar fi fost interzis să existe.

4. În schimb, un alt pictor a putut „să se desfacă” de asemenea greutăți: Salvador Dali. ”Adevăratul” Salvador era fratele său mai mare, la mormântul căruia mama sa mergea de două ori pe săptămână. Pictorul a povestit că s-a delimitat de acel Salvador, „un mic înger mort și îngropat”, ducând viața care se cunoaște. Aici s-a produs un fenomen cumva curios: Dali a pictat de 64 de ori, după metoda sa, celebrul tablou „Angelus” al pictorului francez Jean Francois de Millet (1814-1875). Acest tablou reprezintă un cuplu care se roagă pe un câmp deasupra unui coș cu cartofi. Mulți s-au întrebat atunci de ce acești oameni se concentrează atât de mult asupra recoltei lor și pentru ce Dali era așa de mult atras de acesta. Câțiva ani mai târziu, tabloul a fost examinat cu raze X și sub coș s-a descoperit că era pictat sicriul unui copil. Într-un fel, Dali s-a delimitat de subiect externalizând problema.

Anne Ancelin Schutzenberger a făcut multe cercetări pe bolnavii de cancer și diabet. Ea a constatat că boala se declanșa aproape la aceeași vârstă la care o mamă, un bunic, o mătușă mureau de o boală sau într-un accident.

A pune pe hârtie toate aceste relații familiale și traumatismele trecutului nu este suficient pentru o schimbare radicală, dar acest pas poate da sens altor evenimente, pentru că uneori putem scăpa de greutatea trecutului și viața ni se poate schimba. ”Arborele are și resurse, cu care este important să se intre în contact. Cu alte cuvinte, fiecare aduce prin evoluția sa o lumină nouă, extinderea conștiinței personale antrenează informații și energii noi, ce modifică automat influența inconștientului. Nu este întotdeauna nevoie de o conștientizare perfectă a scenariului, dar dacă se cunoaște mai mult din acesta, totul devine mai ușor, pentru că se lucrează „țintit” pe informații clare. Avem un subiect aflat la granița dintre palpabil și „inconștient”, precizează psihoterapeutul Anca Kosina.